1 Euro (EUR) = 7.96880 Botswana Pula (BWP)

Mama si tata plecau dincolo (la sarbi, mai pe intelesul tuturor) cu trei-patru ranite de caiete dictando, chiloti, sare si macrameu cap de pisica pentru a se intoarce de acolo cu blugi, guma de mestecat, sticksuri, eurocrem sau discuri vinil pentru ala micu'; uneori si cu cate un ceas - pe care ala micu' de fiecare data le uita in vestiarul salii de sport sau mai stie Dumnezeu pe unde.
Treaba a mers pana spre sfarsitul anilor 80, chiar si in perioada aia cu inflatie galopanta, de dupa moartea lui Tito. Era ametitor si obositor. Pretul se tripla de dimineata pana seara, recordul fiind de x10. Te intelegeai cu svertzaru' sarb ca cu turcu': el iti vorbea de zece novi dinari, tu ii stiai poe cei vechi, stari, cu sapte sau opt zerouri in coada. Cam ca la noi, cand unii au incetat sa'si mai violenteze nevestele pentru ca au promis ca le bat pana se schimba banii.
Grey. Greuceanu. Nu era din Serbia. Era student la Petrosani, in perioada 1988-1991 era deja veteran pe acolo. Si nu dadea semne ca vrea sa plece. Isi terminase studiile, lucra la o teza de doctorat... Ma rog, scopul sau era altul: Petrosani nu figura pe hartile insurgentilor din Rhodesia. Fusese luptator in victorioasa armata a lui Robert Mugabe, cel care, cica, a abolit apartheidul si a schimbat numele tarii in Zimbabwe. Preten si tovaras cu Ceausescu.
S-ar fi pierdut printre rugbistii Stiintei (caminul 3, etajul2) Grey al nostru, asta daca autobotezatul nostru Greuceanu (cel alb ca spuma laptelui, spune legenda) nu era negru ca un african veritabil.
Mi-am adus aminte de inflatia iugoslava si de Greuceanu citind despre inflatia din tara sa natala. O rata de 15.000% nu-i chiar gluma. Desi lui Mugabe nu pare sa-i pese. De fapt, nici mie. Asta nu e stire. Stire ar fi fost daca inflatia de 15.000% ar fi fost inregistrata in Botswana!
A propos de Botswana: stiti cum se spune la ploaie in dialectul bantu vorbit de neamul (Se)Shoto, in Leshoto, Zimbabwe, si la tribul Tswana din Botswana? Dar cum spun polonezii la piscina? Dar portughezii la saritura? Pai, cam la fel cum spun norvegienii cand fac copii!

Un caz de eroism

Bucuresti, 17 Mai 2007 - Bogdan GAVRILA, coordonatorul blogului campaniei „Mergi la Vot pe 19 mai” initiate de Centrul de Resurse pentru Societatea Civila (CRSC), a primit amenintari cu moartea in urma publicarii unor articole despre un presupus interviu cu Nicolae Ceausescu.

Site-ul oficial al campaniei, publicat la adresa http://voteaza.blogspot.com , a fost asaltat in ultimele zile de comentariile utilizatorilor – in acest moment blogul este pe primul loc loc (sic!) la trafic in sectiunea ONG conform unei monitorizari oferite de Trafic.ro. Amenintarile cu moartea la adresa lui Bogdan GAVRILA au inceput sa soseasca de pe 13 mai, iar numarul lor a crescut. In paralel, au fost primite mesaje SMS de pe numere de telefon ascunse.

Centrul de Resurse pentru Societatea Civila (CRSC) isi exprima ingrijorarea asupra acestor tipuri de comportamente aparute in cadrul campaniei electorale pentru referendumul din 19 mai 2007. Consideram ca democratia garanteaza libertatea de exprimare a indivizilor iar exercitarea votului este este un drept constitutional. Pe aceasta cale, dorim sa precizam ca actiunile programate in campania “Mergi la vot pe 19 mai” vor continua conform programului stabilit de CRSC.

Vocaţia de erou al neamului, sub noua formă a martirului exprimării blogoreice libere, este mai actuală ca niciodată. Era, mai de mult, o dispută prin presă despre cine a fost primul ziarist arestat, condamnat sau bătut pentru că a scris de rău de nea Nelu şi FSN şi mulţi se luptau din greu să-şi demonstreze întâietatea.

Povestea odată Tudor Octavian că prin Brăila era un scriitor care, fără să fi publicat nimic de valoare, spunea mândru oricui era dispus să-l asculte că el a fost scuipat de Fănuş Neagu. Era singura lui realizare în domeniul literaturii.

Dincolo de ridicolul "semnalului de alarmă", să observăm că, virgulă, comunicatul de mai sus , care vorbeşte de "ameninţările cu moartea la adresa lui Bogdan Gavrilă", este scris chiar de... Bogdan Gavrilă.