25.4.07

Violeta & Gladiola. Ismanescu. 601

De acasa le cheama Ismanescu. Sunt gemene; Violeta e, probabil, prima. Si, pentru ca nu se asteptau la doua, au fost nevoiti sa improvizeze. Sa decida pe loc. Si i'au spus, simplu, GLADIOLA! Curiosilor sau neincrezatorilor le punem la dispozitie ilustratii & acte de identificare. Duduile exista si fac, pe langa Constanta, afaceri banoase cu traficantii ("de bine", "cu fata umana") americani de arme! It's legal, cica...

601. Il stiti, nu? E autobuzul acela, cursa studenteasca. Probabil unora le spune ceva. Eu nu l'am folosit, am studentit cu 136, mai apoi si cu 336. Colt cu Apaca.
Whatever.
601 (via Vama Veche = Vama + Trupa Veche, un site pe care nu inteleg cine cu cine joaca impotriva cui sau daca exista un impotriva dar nici nu'mi pasa) se filmeaza pentru TVR in productia Ioanei Moldovan (parca s'a inflamat cucoana, recent, cand i s'a spus public despre relatia siameza cu bugetul TVR, gresesc?) si are un pilot in pregatire cu - tadaaaaaaaaaaaaa- prigonita Bahmutan & bahmutatul Prigoana as special guest star!
Si citam din sotul Bahmutencei (sau e Bahmuteancai?):
Este clar un serial ce va fi difuzat prin aprilie, pe TVR."
Este clar, da?
"Noi avem un rol episodic, deci nu vom aparea permanent."
Alo, Ioana Moldovan, dumneavoastra, ca producatoare ce sunteti (hihihi, si cica nu sunteti abonata la banii TVR?!), nu puteti aranja, cumva, ca episodicul asta sa dureze permanent?
Si citam:
Am tras, asa cum se spune, un episod pilot, chiar si la noi acasa, unde am filmat circa 30 de minute. Ne-au rugat sa încercam si sa vedem ce iese (...) Am fost invitati intr-unul dintre episoade in postura de guest star. Atata tot. N-am fost ofertati pe tema asta. A fost o chestie fara bani, fara contract. Si, mi-am zis, cine sint eu sa nu apar? Voi fi implicat si in reality show-ul nevesti-mii de la Antena. Daca ea are contract si eu sunt barbata-su, normal ca o sa apar si eu. Daca o sa intre cu camera in casa si eu sunt acasa, doar n-o sa sar pe geam!
Deep. Nu, nu e greseala. E deep, nu Depp!

Andrzej Stasiuk (cautati'l, mai bine, pe Wikipedia englezeasca) duce Babadagul in Franta. Cautati aceasta carte a celui mai chapeau bas tinar reporter (fara anchete, fara investigatii, fara special) din Est. Si daca va e imposibil sa gasiti "Sur la route de Babadag", plecati dumneavoastra pe acea route. Veti descoperi o alta lume. O lume (plasata la marginea vietii, poate) incapabila, parca, sa traiasca dincolo de ochiul strainului. Daca ati plecat de acolo, acea lume a murit. Va reinvia numai cand un alt calator va privi spre ea.

Raluca Stroescu. A fost linsata, urmeaza uitarea. Confortul nostru cel de toate zilele...



La Romaero
mai e deschis targul
de aeronautica si securitate.
Un Colt,
careva, vreun
sef?
(PS: Nu, nu e jucarie!)

Pariu

Vineri începe, după cum spun organizatorii-spameri, Târgul de Cariere Bucureşti. Cică sunt aşteptaţi peste 15.000 de vizitatori în Piaţa Revoluţiei, locul de desfăşurare. E şi taxă de intrare. Să cităm din comunicat: "Vizitatorii vor avea doua zile in care vor putea investi in evolutia lor profesionala si ne dorim ca ei sa constientizeze si sa profite la maxim de acest lucru - de aceea am introdus simbolic o taxa de intrare de 1 EURO (3 RON) a declarat Mihai MANOLE, director al evenimentului".

Cu "libera" de luni, care, vorba Ministerului Muncii, "va deveni o punte între sfârşitul de săptămână şi Ziua Internaţională a Muncii, sărbătorită în fiecare an de 1 mai", pe cât punem pariu că domnul Mihai Manole va fi fericit dacă numărul vizitatorilor se va apropia de 10.000? Că bucureşteanu' spală putina şi dacă are o zi liberă, darămite patru bucăţi!...

În lumea vagoanelor şi a vapoarelor...


Nu domnule, aici nu este vorba de "mirajul îmbogăţirii", nici de un "caz tragic în capitalismul bucureştean".

"Săptămâna asta vine auditul, nu pot", "După ce se termină auditul îmi iau două zile de concediu", "Nu pot să plec mai devreme de 10. Am închidere de lună" - sunt fraze pe care le-am auzit de zeci şi sute de ori, ieşite din gurile unor oameni care vor, de fapt, să trăiască bine. Adică normal. Căutaţi-i în altă parte pe cei care vor să se îmbogăţească. În România, oamenii care vor asta ştiu că nu-şi vor umple conturile holbându-se câte 20 de ore pe zile în sheet-uri de Excel. În acest sens, fostul ministru Vlădescu ne poate da o lecţie serioasă.

Raluca Stroescu n-a murit singură, într-un apartament în care n-avea timp să dea cu aspiratorul, din cauza visurilor de îmbogăţire. A murit, poate, pentru că amintirea sărăciei şi a lipsei de perspective a anilor 1990 era mult mai puternică decât orice ritm de muncă. Pentru că, poate, trebuia să plătească ratele apartamentului în care intra doar 5-6 ore pe zi, pentru că, poate, avea de trimis bani părinţilor pensionari, pentru că (sigur) nu voia să plece în Spania la căpşuni.

În Bucureşti, zeci de mii de oameni muncesc, de fapt, pentru milioane. Ei plătesc pentru ca autobuzele să circule, pentru ca spitalele să rămână deschise, ei plătesc pentru medicamentele compensate, ei plătesc pentru subvenţiile de încălzire, ei plătesc pentru întreţinerea parcurilor. Deşi ei nu merg cu autobuzul, deşi ei nu se internează în spitalele statului, deşi nimeni nu le dă medicamente compensate, deşi statul nu le acordă reduceri la plata gigacaloriei, deşi n-au timp să se plimbe prin parcuri...

La evaluările anuale ale multinaţionalelor, îşi stabilesc ca "target"-uri să termine programul de lucru cu o oră mai devreme, deşi asta nu se întâmplă niciodată, pentru că, în Bucureşti, este întotdeauna criză de forţă de muncă, iar oamenii pleacă în altă firmă şi pentru 50 de euro în plus.

Şi dacă nu împărtăşesc soarta ei, la 40 de ani reuşesc să plece acasă după doar opt ore de muncă, reuşesc să se căsătorească, reuşesc să plece în vacanţe sau să-şi facă blog. Dar pe la 40 de ani deja au probleme cu ochii din cauza monitoarelor, deja nu mai au prieteni, deja nu mai e nimeni disponibil cu care să întemeieze o familie.

E un caz (post)modern de sclavie. Legală. Pentru că nu întotdeauna opţiunile sunt opţiuni. Ar trebui să ne gândim serios la asta.

Din nou despre Raluca...

Povestea o stie deja toata lumea. Raluca Stroescu risca sa devina un fapt divers.
Dar nu cred ca toata lumea e de acord! We're in this together!