15.5.07
Iarba bună de călcat
Mă întrebam acum fix o lună de ce nu putem sta pe iarbă. Azi am găsit un editorial frumos scris de Tudor Octavian în aceeaşi chestiune. De citit.
11.5.07
Vesti din vanghelistan - Risipa de energie
Sunt printre putinii cetateni ai Vanghelistanului care se pot lauda ca la ei in bloc nu se asculta manele.
Se asculta Hip - hop (la etajul 2) si rock viguros (la parter). Intre ele, ca scrumbia intr-un sandwhich, casuta mea (care nu e tocmai a mea) sufera cumplit si ma apasa si pe mine, din ce in ce mai tare. Cum sa nu sufere... In fiecare zi, la ore care in alte cartiere sunt considerate ore de liniste, in casa mea vibreaza alternativ podeaua cu peretele, zornaie cand geamurile, cand usile. Daca nu asculta muzica nici Andrei (pustiul de deasupra, il suport de pe vremea cand abia ii dadea mustata, acu mai are nitel si pleaca in armata. Cum, nu mai e obligatorie armata? Damn!) nici onorabilul de jos, sigur bocane unul de pe la cine stie ce etaj sau se distreaza gaurind peretii de rezistenta cu bormasina cu percutie. Asta in timpul zilei. Seara, dupa 20 e vremea sa pornim aspiratoarele... sa raschetam parchetul si sa schimbam apa la pesti. Nu noi, vecinii de deasupra.
Azi noapte am ajuns acasa pe la 1.30, dupa inca o editie de semifinala de concurs interjudetean... Nu imi mersese bine. In studioul din care am vorbit ieri noapte s-a ars un bec, poate cel mai important, cel ascuns dupa niste plexiglas rosu, vital cand ai de a face cu microfoanele. Evident, cine sa-l schimbe pe el, pe bec, la ora 22? Soferul care m-a adus acasa a ales sa nu auda cand i-am zis unde stau asa ca m-a plimbat nitel pana in Ghencea. Dupa orele 24.00 traficul in Bucuresti e chiar suportabil. In bloc era liniste. Latrau doar cainii, ca in mahalalele de odinioara, cine stie ce comentau? La cinci a cantat cocosul din blocul de vis-a-vis (traieste pe un balcon, n-am reusit sa-l identificam desi ne-am straduit.) Pe la ora 7.30, copila din dotare a dat trezirea.
M-am tarat spre birou, am stat la stopuri, m-am certat pe urma de la prima ora si dupa abia o cana de cafea cu unul dintre oamenii cu care nu ma asteptam sa ma cert (el zice ca avand copil mai mic ca al meu, e mai indreptatit sa fie morocanos, il inteleg, dar pe de alta parte pun pariu ca nu el se trezeste noaptea ci nevasta-sa...) si dupa ce mi-am terminat treaba, m-am indreptat spre casa cu gandul ca e unica mea sansa sa dorm, acum, 2 ore, inainte de a re-intra in moara interjudetenelor europene... Ash...
Unul din vecinii mei batea, asa, rar, in scarba. Nu stiu daca isi schimba faianta sau isi pune parchetul, nu stiu daca batea numai ca sa se afle in treaba, sau pentru ca stie avea de platit o polita. Era ora 15... Intr-un bloc de vis-a-vis de cinema Cultural, pensionarii dormeau linistiti... Pe la ora 16 a venit Andrei de la liceu si mi-a pus nitel BUG Mafia. Pe la ora 17, s-a intors si ala de la parter si a pus niste trash metal.
Copilul meu e imun la zgomote.... O invidiez.
Ii urasc pe toti. As vrea sa pot sa nu-i mai urasc, sa le zambesc frumos cand ii vad si sa nu-i injur in gand. Dar ii urasc. Pe ei si pe mamele lor care nu i-au educat, pe pestii din acvariile pe care le tarasc din sufragerie in baie, pe parchet laminat, pe ei si pe cainii lor si pe cocosul din blocul de vis-a-vis, pe care tot am sa-l dibui eu intr-o zi...
Se asculta Hip - hop (la etajul 2) si rock viguros (la parter). Intre ele, ca scrumbia intr-un sandwhich, casuta mea (care nu e tocmai a mea) sufera cumplit si ma apasa si pe mine, din ce in ce mai tare. Cum sa nu sufere... In fiecare zi, la ore care in alte cartiere sunt considerate ore de liniste, in casa mea vibreaza alternativ podeaua cu peretele, zornaie cand geamurile, cand usile. Daca nu asculta muzica nici Andrei (pustiul de deasupra, il suport de pe vremea cand abia ii dadea mustata, acu mai are nitel si pleaca in armata. Cum, nu mai e obligatorie armata? Damn!) nici onorabilul de jos, sigur bocane unul de pe la cine stie ce etaj sau se distreaza gaurind peretii de rezistenta cu bormasina cu percutie. Asta in timpul zilei. Seara, dupa 20 e vremea sa pornim aspiratoarele... sa raschetam parchetul si sa schimbam apa la pesti. Nu noi, vecinii de deasupra.
Azi noapte am ajuns acasa pe la 1.30, dupa inca o editie de semifinala de concurs interjudetean... Nu imi mersese bine. In studioul din care am vorbit ieri noapte s-a ars un bec, poate cel mai important, cel ascuns dupa niste plexiglas rosu, vital cand ai de a face cu microfoanele. Evident, cine sa-l schimbe pe el, pe bec, la ora 22? Soferul care m-a adus acasa a ales sa nu auda cand i-am zis unde stau asa ca m-a plimbat nitel pana in Ghencea. Dupa orele 24.00 traficul in Bucuresti e chiar suportabil. In bloc era liniste. Latrau doar cainii, ca in mahalalele de odinioara, cine stie ce comentau? La cinci a cantat cocosul din blocul de vis-a-vis (traieste pe un balcon, n-am reusit sa-l identificam desi ne-am straduit.) Pe la ora 7.30, copila din dotare a dat trezirea.
M-am tarat spre birou, am stat la stopuri, m-am certat pe urma de la prima ora si dupa abia o cana de cafea cu unul dintre oamenii cu care nu ma asteptam sa ma cert (el zice ca avand copil mai mic ca al meu, e mai indreptatit sa fie morocanos, il inteleg, dar pe de alta parte pun pariu ca nu el se trezeste noaptea ci nevasta-sa...) si dupa ce mi-am terminat treaba, m-am indreptat spre casa cu gandul ca e unica mea sansa sa dorm, acum, 2 ore, inainte de a re-intra in moara interjudetenelor europene... Ash...
Unul din vecinii mei batea, asa, rar, in scarba. Nu stiu daca isi schimba faianta sau isi pune parchetul, nu stiu daca batea numai ca sa se afle in treaba, sau pentru ca stie avea de platit o polita. Era ora 15... Intr-un bloc de vis-a-vis de cinema Cultural, pensionarii dormeau linistiti... Pe la ora 16 a venit Andrei de la liceu si mi-a pus nitel BUG Mafia. Pe la ora 17, s-a intors si ala de la parter si a pus niste trash metal.
Copilul meu e imun la zgomote.... O invidiez.
Ii urasc pe toti. As vrea sa pot sa nu-i mai urasc, sa le zambesc frumos cand ii vad si sa nu-i injur in gand. Dar ii urasc. Pe ei si pe mamele lor care nu i-au educat, pe pestii din acvariile pe care le tarasc din sufragerie in baie, pe parchet laminat, pe ei si pe cainii lor si pe cocosul din blocul de vis-a-vis, pe care tot am sa-l dibui eu intr-o zi...
Na aer conditionat peste bot, ba!
N-am vazut emisiunea, nu ma conving & atrag sinapsele tipului de la HiQ decat de la un anume numar de sprituri in sus si atunci musai dansat; plus ca nu circul cu RATBul. Dar arde, frate!
Arde, deja, afara. Si avem si un alt minunat PR in propozitia aici linkata!
Arde, deja, afara. Si avem si un alt minunat PR in propozitia aici linkata!
Saptamana suspensorilor guralivi
Cel mai bun lucru posibil ar fi sa fug. In munti, undeva, poate la o stana (una fara televiziune digitala prin satelit), oriunde saptamana ce vine nu ma poate ajunge din urma cu vocile crizate ale pro&contristilor. Au inceput sa straluceasca in demagogie & populism incat de cate ori ii aud am o scapare de o clipa si imi spun "da, au si ei dreptate, in felul lor". Au pe dracu'!
Mi s-a luat de soricii lor grosi. Mi s-a luat de ipocriti.
Pe mine nu contati. Eu vi-l las pe James Dean Bradfield sa va spuie ca
I hear you've got something to say
But first you need some people to say it to...
De fapt, ei nu vor avea nimic sa ne spuna. Vor doar sa se simta ascultati, ca noi suntem si multi si prosti! Fara noi, ei, cu totii, nu exista. Nici suspendati, nici suspendanti. Niste suspensori, cu totii!
PS: Si daca tot ascult James Dean Bradfield, multam lui Jaunetom pentru asta, care, la vremea ei, m'a uimitobucurat!
Mi s-a luat de soricii lor grosi. Mi s-a luat de ipocriti.
Pe mine nu contati. Eu vi-l las pe James Dean Bradfield sa va spuie ca
I hear you've got something to say
But first you need some people to say it to...
De fapt, ei nu vor avea nimic sa ne spuna. Vor doar sa se simta ascultati, ca noi suntem si multi si prosti! Fara noi, ei, cu totii, nu exista. Nici suspendati, nici suspendanti. Niste suspensori, cu totii!
PS: Si daca tot ascult James Dean Bradfield, multam lui Jaunetom pentru asta, care, la vremea ei, m'a uimitobucurat!
10.5.07
"Acest mesaj nu este spam."
Eu, insa, acolo l-am gasit. Fix in folderul de spamuri. La Manastirea Noul Ierusalim din Pucioasa a coborat Cuvantul lui Dumnezeu si a grait neamului roman, si a grait parlamentarilor, si a grait lui Traian Basescu, in Duminica Invierii, la sarbatoarea Izvorul tamaduirii, in Duminica mironositelor si in Duminica slabanogului. In ultimul mesaj (29 aprilie), Dumnezeu Se adreseaza exclusiv lui Traian Basescu. Mesagerii cuvantului au datoria sa-l transmita acolo unde el trimite.
In fisierul atasat gasiti continutul mesajului.
Manastirea Noul Ierusalim, Pucioasa.
Acest mesaj nu este spam. Adresa dumneavoastra a fost preluata din pagini afisate public pe internet. Daca considerati acest mesaj nedorit, dati un Replay cu Subiect: Refuz.
Refuz, evident, sa citesc un mesaj adresat presedintelui Romaniei, de vreme ce stiu ca mai multi colegi de breasla au fost tarati pe la Parchet pentru ca au anuntat autoritatile ca prin tara umbla brambura & libere informatii cu potential ridicat de a fi clsificate ca fiind secrete. Daca Dumnezeu a vrut sa i se adreseze explicit presedintelui Romaniei, ce (Dumnezeului) cautau dupa adresa mea public afisata pe internet? Hm, si daca e public afisata pe internet e musai sa faca uz de ea "mesagerii cuvantului"? Daca eu, intr'o seara, am sa'mi las pe gard carpa de sters parbrizul, "mesagerii cuvantului" o vor lua de acolo si isi vor sterge luneta si oglinda retrovizoare de la portiera stanga? Auzi, public afisata...
Si cum se face ca acest Cuvant a coborat tocmai la Pucioasa? De ce nu s-a dus si la una din catedralele din Buzaul Sprancenatului?
O poza buna face cat o jumate de buletin
Istoria buletinului de identitate in imagini: Oskarfotoprojekt feat. Mitica a lu' Leanca live @ Corod. Masterpieces (24 la numar). Including some #1 photohits!
vremuri cacacioase, fratele meu belgian...
Bucuresti, vis-a-vis de Gara Basarab, in apropierea santierului viitorului pasajMaddish (Madalina Cocea) nu povesteste CARE e hotelul bucurestean in care i s-a intamplat ACEASTA intamplare. Dar suntem acasa. Atat de acasa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)