Vesti din Vanghelistan: Sex pe stomacul gol

In fiecare dimineata trec granita Vanghelistanului, in mult mai civilizata enclava denumita sectorul 1. Ca sa ies din Vanghelistan, o iau pe o strada luuuunga, pe care concetatenii mei nu se sfiesc sa-si parcheze masinile brambura, care doar cu o roata pe trotuar, care urcate cu totul. Asa se face ca de multe ori fiica-mea urla din toate puterile: "Pe tlotual mami! pe tlotual!" in vreme ce eu fac slalom printre autoturismele blocate si ele pe carosabil. Intersectia de la Razoare este cosmarul meu zilnic. Daca reusesc sa ajung la o ora civilizata in statia RATB, am toate sansele sa ma pot urca in autobuz, cu tot cu carucior, copil, geanta. Daca nu, fac o cura de vapori de benzina pana se scurge toata populatia din Drumul Taberei spre centru. Preferatul meu este autobuzul 126, de cele mai multe ori gol. De obicei stiu exact cum o sa-mi fie ziua in secunda in care ajung la coltul strazii Nutu Ion, in functie de cat de lunga e coloana de masini. Fac cam 10 minute pe jos, impingand la carucior, cu fiica-mea alternand indemnurile la civilizatie cu refrenul vietii ei, podul de piatra s-a daramat... Daca reusesc sa ma urc in autobuz, in maxim 14 minute, pe ceas, sunt la Berzei. Daca se intampla sa fiu in vreo masina (am niste vecini care ma compatimesc sincer cand ma vad impingand la carucior printre masini si ma mai duc pana la Razoare) ma ghemuiesc cuminte pe bancheta din spate si vreo patruzeci de minute ma uit in sus sa nu mai vad aglomeratia, sau aplaud performantele Irinei care exerseaza un intreg repertoriu (mai nou Frere Jacques e in top) pe nervii vecinilor.
Intre bucuriile acestei zile (dupa aproximativ 5 ore de somn azi noapte) se numara si faptul ca am avut ocazia sa-i ascult pe Buzdugan si pe Morar. La domnii astia in matinal e mult sex. Mai cu perdea, mai fara, mai cu explicatii, mai pe intelesul tuturora, dar tot despre sex e vorba pana la urma. Copilul meu (2,9 ani) ii povestea soferului de taxi ca ea cand o sa fie mare ii cumpara mami autobuz, iar el era vizibil deranjat de faptul ca nu poate asculta povestea despre fata cu coarne care s-a intalnit cu lupul si lupul era macho iar ea era fierbinte si se intinsese pe jos. In toiul discutiei, taximetristul a dat sa-si aprinda o tigara. Am fluturat periuta rimelului prin aer spunandu-i ca totusi cu un copil in masina nu e cazul sa fumezi. Cred ca m-a injurat. Cred ca brusc i-am fost antipatica. Mai antipatica decat amarata aia care nu stia ca masinile nu au vulve si nici tevi de ejaculare, si nici cate planetare sau chiurete sunt in standardul ISO 9001. Da, ati ghicit, farsa zilei cu Daniel Buzdugan...
M-am gandit daca pot sa imping obraznicia pana acolo incat sa-i cer taximetristului sa schimbe postul. Nu de alta dar maine, poimaine ma trezesc ca fiica-mea ma intreaba "mami cum adica ejaculare" si zau ca nu-s pregatita sa-i raspund la intrebarea asta. N-am indraznit. De mila lui, ca era tanar si neras si nedormit si vizibil mai necajit decat mine ca traficul e cum e si planul e cum e si copilul atomic il gadila pe shest si el nu stia daca sa se intoarca sa-i zica vreo doua (totusi, era plodul clientului) sau sa isi muste buzele in continuare. Dar mi-a picat greu, de la prima ora, atata vorbarie despre sex, goala, lipsita de substanta, pomenita numai ca sa se auda, in dulcele stil caterinca cu budinca si ma intreb, oare Buzdugan si Morar au copii? Si daca da, ei ce post de radio asculta?

Răumeinia, nil poinţ

I just love it când totul se duce dominoic de râpă.
- emoţiile Cătălinei Ponor în sala mondialelor;
- Hănescu pierzând finala BCR Open de la 1-0 la seturi;
- Scoţia killărind la ZERO o adunătură pe care nici Minerul Lupeni nu i-ar mai trimite în teren;
- ciobaniada de la Praga, slavia ţie, înţeleptule păstor, care auzi voci;
- vikingii cotropind o gură-Sparta şi nimic mai mult;
- sterilitatea rapidiştilor;
- moralul de finalist la BCR Open al lui Hănescu în primul meci din Cupa Davis, cu Suzuki-san ăla...
Goooooooooooooooooooooooooool!

Bicicliţi, oştenii mei!

Pedală de protest, băăă!!!

Via omuleti am aflat că se poate. Deci e posibil. Săracu' Videanu (arză-l-ar covorul asfaltic!), nu ştia ce roată la moară a dat cu pistele alea naşpa şi pline de gropi şi maşini.
Care va să zică, paradă de biciclişti sâmbătă, de la 17:00 la 18:00, cu plecare de la Arcul de Triumf.

Luaţi-vă şi pompele cu voi!

Bucureşti, un orăşel de lângă Buzău

În imagine, buzoianca Eva (nu, nu i-au mâncat piciorul; încă), asistând mulţumită la episodul în care Ioan T. Morar şi Elena Udrea pun măseaua la Revoluţia Pleşcoi.

Borat loveşte din nou?

Nimic nu e clar, deocamdată... însă, până una-alta, gurile rele spun că Sasha Baron Cohne nu mai poate fără România. Who the fuck are Elisabeta şi Nicolae Petrescu?

Videanu face trotuarul

Am aflat, vineri seară, la ştiri, că videanul din capu' la Primăria Generale a convocat o hartă în powerpoint, o baghetă de lemn ceva mai lungă, un microfon şi vreo câţiva ziarişti să ne arate nouă câte ouă a făcut el până la linia moartă de 15 septembrie. Adicătălea, ne-a spus primarele, că drumurile noastre toate-s gata şi că ce vezi, iubitule, nu e ceea ce ai putea crede, nu e ceea ce pare a fi! Adicătălea (din nou) resturile de şantiere sunt doar finisaje la trotuare!
Luni dimineaţă, pe strada Coralilor, unde m-am mai inspirat anul ăsta, în acelaşi şanţ, de câteva ori, am învăţat să îmi traduc cele emanate din ditamai videanul:

Şi - moamă, zic - ditai trotuaru' o să fie, de-o să mă umplu de respect.
Numai biata stradă a Coralilor sărbătoreşte două luni de dezinteres şi (când plouă - şi, pen'că'i toamna, o face destul de des) piste de rafting. Iar dacă videanul ăsta n-ar fi de ajuns, mai puneţi la socoteală şi câţiva mitici de toate neamurile (inclusiv unul de Maramureş, că se duce dreac' şi ultima speranţă) care s-au găsit să parcheze pe singura bandă disponibilă, azi dimineaţă, pen'că trebeau să-şi aducă la şcoală progeniturile şi să se lămurească dacă domnişoara învăţătoare este o promiţătoare viitoare asistentă personală.
Menţionez pe această cale că de jur împrejurul şcolii cu pricina există o zonă de blocuri nou construite (ca şi şcoala, de altfel) şi că erau locuri suficiente de parcat.
Vă rog să dispuneţi după caz. Cu stimă...

Fatal Tragedy

Din nefericire, ieri am fost martorul unui nou accident de circulaţie în care a fost implicată o motocicletă. Ştiu că motocicliştii sunt probabil cei mai înjuraţi participanţi la trafic, de multe ori pe merit, dar de data asta nu a fost vina lor. A lor, căci sunt doi tineri care au sfârşit striviţi sub roţile unei basculante, condusă de un inconştient pentru care linia dublă continuă nu înseamnă decât un desen pe asfalt.

Ce s-a întâmplat? Basculanta a ieşit dintr-o curte şi în loc să facă dreapta, aşa cum era obligatoriu dealtfel, a făcut stânga. Rezultatul? Doi tineri au sfârşit fiecare dintre ei în doi saci, proprietatea IML.

Deşi nu aveam de gând să-mi iau vreodată motocicletă, limitându-mă doar la a le admira, ceea ce am văzut ieri cu ochii mei m-a convins că cea mai bună investiţie e un tanc. Aşa m-aş simţi în siguranţă în traficul din Bucureşti.

Păcat!