Portretul tanarului corporatist, schita colectiva in siruri de 1 si 0.
Dati o fuga la Mihai si contribuiti. Nu se dau premii! Fiti insiva propriul premiu.
Mai stiti cum se face asta?
26.4.07
25.4.07
Violeta & Gladiola. Ismanescu. 601
De acasa le cheama Ismanescu. Sunt gemene; Violeta e, probabil, prima. Si, pentru ca nu se asteptau la doua, au fost nevoiti sa improvizeze. Sa decida pe loc. Si i'au spus, simplu, GLADIOLA! Curiosilor sau neincrezatorilor le punem la dispozitie ilustratii & acte de identificare. Duduile exista si fac, pe langa Constanta, afaceri banoase cu traficantii ("de bine", "cu fata umana") americani de arme! It's legal, cica...
601. Il stiti, nu? E autobuzul acela, cursa studenteasca. Probabil unora le spune ceva. Eu nu l'am folosit, am studentit cu 136, mai apoi si cu 336. Colt cu Apaca.
Whatever.
601 (via Vama Veche = Vama + Trupa Veche, un site pe care nu inteleg cine cu cine joaca impotriva cui sau daca exista un impotriva dar nici nu'mi pasa) se filmeaza pentru TVR in productia Ioanei Moldovan (parca s'a inflamat cucoana, recent, cand i s'a spus public despre relatia siameza cu bugetul TVR, gresesc?) si are un pilot in pregatire cu - tadaaaaaaaaaaaaa- prigonita Bahmutan & bahmutatul Prigoana as special guest star!
Si citam din sotul Bahmutencei (sau e Bahmuteancai?):
“Este clar un serial ce va fi difuzat prin aprilie, pe TVR."
Este clar, da?
"Noi avem un rol episodic, deci nu vom aparea permanent."
Alo, Ioana Moldovan, dumneavoastra, ca producatoare ce sunteti (hihihi, si cica nu sunteti abonata la banii TVR?!), nu puteti aranja, cumva, ca episodicul asta sa dureze permanent?
Si citam:
“Am tras, asa cum se spune, un episod pilot, chiar si la noi acasa, unde am filmat circa 30 de minute. Ne-au rugat sa încercam si sa vedem ce iese (...) Am fost invitati intr-unul dintre episoade in postura de guest star. Atata tot. N-am fost ofertati pe tema asta. A fost o chestie fara bani, fara contract. Si, mi-am zis, cine sint eu sa nu apar? Voi fi implicat si in reality show-ul nevesti-mii de la Antena. Daca ea are contract si eu sunt barbata-su, normal ca o sa apar si eu. Daca o sa intre cu camera in casa si eu sunt acasa, doar n-o sa sar pe geam!”
Deep. Nu, nu e greseala. E deep, nu Depp!
Andrzej Stasiuk (cautati'l, mai bine, pe Wikipedia englezeasca) duce Babadagul in Franta. Cautati aceasta carte a celui mai chapeau bas tinar reporter (fara anchete, fara investigatii, fara special) din Est. Si daca va e imposibil sa gasiti "Sur la route de Babadag", plecati dumneavoastra pe acea route. Veti descoperi o alta lume. O lume (plasata la marginea vietii, poate) incapabila, parca, sa traiasca dincolo de ochiul strainului. Daca ati plecat de acolo, acea lume a murit. Va reinvia numai cand un alt calator va privi spre ea.
Raluca Stroescu. A fost linsata, urmeaza uitarea. Confortul nostru cel de toate zilele...
La Romaero
mai e deschis targul
de aeronautica si securitate.
Un Colt,
careva, vreun
sef?
(PS: Nu, nu e jucarie!)
601. Il stiti, nu? E autobuzul acela, cursa studenteasca. Probabil unora le spune ceva. Eu nu l'am folosit, am studentit cu 136, mai apoi si cu 336. Colt cu Apaca.
Whatever.
601 (via Vama Veche = Vama + Trupa Veche, un site pe care nu inteleg cine cu cine joaca impotriva cui sau daca exista un impotriva dar nici nu'mi pasa) se filmeaza pentru TVR in productia Ioanei Moldovan (parca s'a inflamat cucoana, recent, cand i s'a spus public despre relatia siameza cu bugetul TVR, gresesc?) si are un pilot in pregatire cu - tadaaaaaaaaaaaaa- prigonita Bahmutan & bahmutatul Prigoana as special guest star!
Si citam din sotul Bahmutencei (sau e Bahmuteancai?):
“Este clar un serial ce va fi difuzat prin aprilie, pe TVR."
Este clar, da?
"Noi avem un rol episodic, deci nu vom aparea permanent."
Alo, Ioana Moldovan, dumneavoastra, ca producatoare ce sunteti (hihihi, si cica nu sunteti abonata la banii TVR?!), nu puteti aranja, cumva, ca episodicul asta sa dureze permanent?
Si citam:
“Am tras, asa cum se spune, un episod pilot, chiar si la noi acasa, unde am filmat circa 30 de minute. Ne-au rugat sa încercam si sa vedem ce iese (...) Am fost invitati intr-unul dintre episoade in postura de guest star. Atata tot. N-am fost ofertati pe tema asta. A fost o chestie fara bani, fara contract. Si, mi-am zis, cine sint eu sa nu apar? Voi fi implicat si in reality show-ul nevesti-mii de la Antena. Daca ea are contract si eu sunt barbata-su, normal ca o sa apar si eu. Daca o sa intre cu camera in casa si eu sunt acasa, doar n-o sa sar pe geam!”
Deep. Nu, nu e greseala. E deep, nu Depp!
Andrzej Stasiuk (cautati'l, mai bine, pe Wikipedia englezeasca) duce Babadagul in Franta. Cautati aceasta carte a celui mai chapeau bas tinar reporter (fara anchete, fara investigatii, fara special) din Est. Si daca va e imposibil sa gasiti "Sur la route de Babadag", plecati dumneavoastra pe acea route. Veti descoperi o alta lume. O lume (plasata la marginea vietii, poate) incapabila, parca, sa traiasca dincolo de ochiul strainului. Daca ati plecat de acolo, acea lume a murit. Va reinvia numai cand un alt calator va privi spre ea.
Raluca Stroescu. A fost linsata, urmeaza uitarea. Confortul nostru cel de toate zilele...
La Romaero
mai e deschis targul
de aeronautica si securitate.
Un Colt,
careva, vreun
sef?
(PS: Nu, nu e jucarie!)
Pariu
Vineri începe, după cum spun organizatorii-spameri, Târgul de Cariere Bucureşti. Cică sunt aşteptaţi peste 15.000 de vizitatori în Piaţa Revoluţiei, locul de desfăşurare. E şi taxă de intrare. Să cităm din comunicat: "Vizitatorii vor avea doua zile in care vor putea investi in evolutia lor profesionala si ne dorim ca ei sa constientizeze si sa profite la maxim de acest lucru - de aceea am introdus simbolic o taxa de intrare de 1 EURO (3 RON) a declarat Mihai MANOLE, director al evenimentului".
Cu "libera" de luni, care, vorba Ministerului Muncii, "va deveni o punte între sfârşitul de săptămână şi Ziua Internaţională a Muncii, sărbătorită în fiecare an de 1 mai", pe cât punem pariu că domnul Mihai Manole va fi fericit dacă numărul vizitatorilor se va apropia de 10.000? Că bucureşteanu' spală putina şi dacă are o zi liberă, darămite patru bucăţi!...
Cu "libera" de luni, care, vorba Ministerului Muncii, "va deveni o punte între sfârşitul de săptămână şi Ziua Internaţională a Muncii, sărbătorită în fiecare an de 1 mai", pe cât punem pariu că domnul Mihai Manole va fi fericit dacă numărul vizitatorilor se va apropia de 10.000? Că bucureşteanu' spală putina şi dacă are o zi liberă, darămite patru bucăţi!...
În lumea vagoanelor şi a vapoarelor...
Nu domnule, aici nu este vorba de "mirajul îmbogăţirii", nici de un "caz tragic în capitalismul bucureştean".
"Săptămâna asta vine auditul, nu pot", "După ce se termină auditul îmi iau două zile de concediu", "Nu pot să plec mai devreme de 10. Am închidere de lună" - sunt fraze pe care le-am auzit de zeci şi sute de ori, ieşite din gurile unor oameni care vor, de fapt, să trăiască bine. Adică normal. Căutaţi-i în altă parte pe cei care vor să se îmbogăţească. În România, oamenii care vor asta ştiu că nu-şi vor umple conturile holbându-se câte 20 de ore pe zile în sheet-uri de Excel. În acest sens, fostul ministru Vlădescu ne poate da o lecţie serioasă.
Raluca Stroescu n-a murit singură, într-un apartament în care n-avea timp să dea cu aspiratorul, din cauza visurilor de îmbogăţire. A murit, poate, pentru că amintirea sărăciei şi a lipsei de perspective a anilor 1990 era mult mai puternică decât orice ritm de muncă. Pentru că, poate, trebuia să plătească ratele apartamentului în care intra doar 5-6 ore pe zi, pentru că, poate, avea de trimis bani părinţilor pensionari, pentru că (sigur) nu voia să plece în Spania la căpşuni.
În Bucureşti, zeci de mii de oameni muncesc, de fapt, pentru milioane. Ei plătesc pentru ca autobuzele să circule, pentru ca spitalele să rămână deschise, ei plătesc pentru medicamentele compensate, ei plătesc pentru subvenţiile de încălzire, ei plătesc pentru întreţinerea parcurilor. Deşi ei nu merg cu autobuzul, deşi ei nu se internează în spitalele statului, deşi nimeni nu le dă medicamente compensate, deşi statul nu le acordă reduceri la plata gigacaloriei, deşi n-au timp să se plimbe prin parcuri...
La evaluările anuale ale multinaţionalelor, îşi stabilesc ca "target"-uri să termine programul de lucru cu o oră mai devreme, deşi asta nu se întâmplă niciodată, pentru că, în Bucureşti, este întotdeauna criză de forţă de muncă, iar oamenii pleacă în altă firmă şi pentru 50 de euro în plus.
Şi dacă nu împărtăşesc soarta ei, la 40 de ani reuşesc să plece acasă după doar opt ore de muncă, reuşesc să se căsătorească, reuşesc să plece în vacanţe sau să-şi facă blog. Dar pe la 40 de ani deja au probleme cu ochii din cauza monitoarelor, deja nu mai au prieteni, deja nu mai e nimeni disponibil cu care să întemeieze o familie.
E un caz (post)modern de sclavie. Legală. Pentru că nu întotdeauna opţiunile sunt opţiuni. Ar trebui să ne gândim serios la asta.
Din nou despre Raluca...
24.4.07
FW: despre fata care a murit si lucra in E&Y
Azi-dimineaţă, am primit un mail cu următorul subject: "FW: despre fata care a murit si lucra in E&Y". Citesc:
"E pe bune. Eu lucrez acum cu un tip de la E&Y care mi-a spus luni ca le-a murit o colega in weekend… cand l-am intrebat de ce mi-a spus ca au gasit-o moarta, ca nu prea se stie, ca se pare ca era anorexica…….
Nu ma mir, avand in vedere cele de mai jos
Mi s-a facut pielea de gaina
Ana"
Citesc mai departe:
"In aceasta dimineata, dupa ce v-am trimis acest mail, am primit un telefon de o colega in care ma intreba daca imi mai amintesc de o alta colega care lucrase la noi acum cativa ani. Mi-a spus ca fosta noastra colega a decedat in acest weekend. Cauza? PREA MULTA MUNCA. Pur si simplu organismul nu a mai facut fata suprasolicitarii. Stranie coincidenta, avand in vedere ca tocmai trimisesem mail-ul de mai jos. Asta m-a facut sa va spun despre acest caz, care nu e nici banc, nici o gluma proasta ci realitatea pe care o traim. Eu sunt OK cu job-ul meu, dar poate printre voi sunt unii care au nevoie de dovezi pentru a-si da seama ca locul de munca si functia pe care o ocupa nu inseamna totul si categoric nu e cazul sa ne dam viata pt. asta. Un loc de munca este important, dar sanatatea noastra si libertatea noastra este mai presus de-atat. Sau poate aveti prieteni, cunostinte, rude pe care nu le-ati mai vazut de luni sau ani de zile pentru ca.... nu au timp... muncesc tot timpul. Trageti-le un semnal de alarma. Pentru Raluca Stroescu - care lucra la E&Y, astazi a devenit eternitate. Va trimit mai jos ce-i scria unei prietene acum un an:
-----Original Message-----
From: stroescu maria [mailto:raluca.stroescu@accamail.com ]
Sent: Wednesday, April 05, 2006 5:58 PM
Subject: Re: RE: buna
daaaaaaaaaa, ma intereseaza orice, aici e super naspa,au tot plecat oameni, nu mai avem manageri decat 3, coordonez maimulte echipe inacelasi timp, in uneleechipe nu am seniori:) clientii ma cauta:) telefonulsunanon stop:) noaptea fac OMF-uri si IFRS-uri, inclusiv samabata si duminica ..... oricum nu itipoti imagina..... acum sunt la combinat la targoviste. oamenii termina programul la ora 3 :) cu cine dracu sa discuti:) nu mai am conexiune la reteaua EY, trebuie sa ma ocup de totul pentru alte 2 echipe de ale mele care pleaca duminica seara:)saptamana viitoare o sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp:) nu mai vreau :)
ps nu mai imi merge nici telefonul pt ca l-am scapat pejos si nu am avut cand sa-l repar....nu mai vreau....vreau orice serviciu numai sa plec de aici...nu am mai dormit de nustiu cate sapt....maxim 5 ore pe noapte inclusiv samabata si duminica.....poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc....mai greu ca aici nu exista.
saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:) "
Ei bine, am luat totul drept o glumă cu parfum de credibilitate. Mai devreme primisem, tot pe mail, un banc despre un angajat într-o multinaţională care se învoia în fiecare zi, la ora 17:00, la şeful său, ca să plece mai devreme. La un moment dat, şeful îi întreabă pe ceilalţi de ce se tot învoieşte omul, iar ei îi răspund că are şi el dreptul, doar e în concediu.
Care va să zică, n-am crezut povestea asta, dar uite ce apare pe Mediafax:
"O tânãrã de 29 de ani, manager de audit la filiala românã a multinaţionalei Ernst&Young, a fost gãsitã moartã, la sfârşitul sãptãmânii trecute, colegii susţinând cã dupã mai multe zeci de zile de muncã fãrã pauzã, cadavrul având sub 40 de kilograme greutate. Mai multe surse din rândul angajaţilor companiei au declarat, pentru MEDIAFAX, cã Raluca Stroescu, în vârstã de 29 de ani, ce ocupa funcţia de manager de audit în filiala românã a EY, a fost gãsitã moartã în locuinţa sa chiar de şeful sãu, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasã sâmbãtã dimineaţã pentru cã tânãra nu a rãspuns la telefon şi nici nu s-a prezentat la serviciu
....
Aceleaşi surse au declarat cã Stroescu lucrase intensiv în ultimele trei sãptãmâni la un proiect important de audit. În aceste trei sãptãmâni, femeia ar fi slãbit şapte kilograme, dupã cum i-a spus unei colege în urmã cu câteva zile".
Se pare că tânăra a fost trimisă la o clinică medicală, cu care Ernst&Young aveau contract, pentru că Raluca Stroescu avea probleme grave cu tiroida (şi nu numai).
Nea Băsescule, nea Tăricene, nea Văcă, Prostănacule, dragi parlamentari, alea două Românii nu sunt formate din ăia care vă votează sau nu. România se împarte între ăia care cad de epuizare pe drumul dintre birou şi apartamentul luat în rate, şi-n care dacă apucă să stea 6 ore din 24, şi între ăia care scuipă ziarişti la "manifestările spontane". Domnu' Vlădescu, ştiţi care e diferenţa între dvs şi fata asta care a murit singură în propria casă şi care ar fi putut să zacă acolo mult şi bine dacă şeful ei nu s-ar fi "alarmat" că nu apare sâmbăta la serviciu? Spre deosebire de tine, Vlădescule, fata asta şi-a stricat ochii privind ore în şir Excel-uri şi SAP-uri, şi fata asta a plătit impozit din care matale să-ţi primeşti salariul ca să rânjeşti şi să spui că nu ştii nici măcar să deschizi calculatorul, că nu eşti computer literacy.
Tăricene, Băsescule, Vlădescule, Prostănacule, voi n-o să înţelegeţi niciodată ce e ăla un audit şi n-o să simţiţi niciodată uriaşa tristeţe şi disperarea din cuvintele astea: "...poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc....mai greu ca aici nu exista.
saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:)"
"E pe bune. Eu lucrez acum cu un tip de la E&Y care mi-a spus luni ca le-a murit o colega in weekend… cand l-am intrebat de ce mi-a spus ca au gasit-o moarta, ca nu prea se stie, ca se pare ca era anorexica…….
Nu ma mir, avand in vedere cele de mai jos
Mi s-a facut pielea de gaina
Ana"
Citesc mai departe:
"In aceasta dimineata, dupa ce v-am trimis acest mail, am primit un telefon de o colega in care ma intreba daca imi mai amintesc de o alta colega care lucrase la noi acum cativa ani. Mi-a spus ca fosta noastra colega a decedat in acest weekend. Cauza? PREA MULTA MUNCA. Pur si simplu organismul nu a mai facut fata suprasolicitarii. Stranie coincidenta, avand in vedere ca tocmai trimisesem mail-ul de mai jos. Asta m-a facut sa va spun despre acest caz, care nu e nici banc, nici o gluma proasta ci realitatea pe care o traim. Eu sunt OK cu job-ul meu, dar poate printre voi sunt unii care au nevoie de dovezi pentru a-si da seama ca locul de munca si functia pe care o ocupa nu inseamna totul si categoric nu e cazul sa ne dam viata pt. asta. Un loc de munca este important, dar sanatatea noastra si libertatea noastra este mai presus de-atat. Sau poate aveti prieteni, cunostinte, rude pe care nu le-ati mai vazut de luni sau ani de zile pentru ca.... nu au timp... muncesc tot timpul. Trageti-le un semnal de alarma. Pentru Raluca Stroescu - care lucra la E&Y, astazi a devenit eternitate. Va trimit mai jos ce-i scria unei prietene acum un an:
-----Original Message-----
From: stroescu maria [mailto:raluca.stroescu@accamail.com ]
Sent: Wednesday, April 05, 2006 5:58 PM
Subject: Re: RE: buna
daaaaaaaaaa, ma intereseaza orice, aici e super naspa,au tot plecat oameni, nu mai avem manageri decat 3, coordonez maimulte echipe inacelasi timp, in uneleechipe nu am seniori:) clientii ma cauta:) telefonulsunanon stop:) noaptea fac OMF-uri si IFRS-uri, inclusiv samabata si duminica ..... oricum nu itipoti imagina..... acum sunt la combinat la targoviste. oamenii termina programul la ora 3 :) cu cine dracu sa discuti:) nu mai am conexiune la reteaua EY, trebuie sa ma ocup de totul pentru alte 2 echipe de ale mele care pleaca duminica seara:)saptamana viitoare o sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp:) nu mai vreau :)
ps nu mai imi merge nici telefonul pt ca l-am scapat pejos si nu am avut cand sa-l repar....nu mai vreau....vreau orice serviciu numai sa plec de aici...nu am mai dormit de nustiu cate sapt....maxim 5 ore pe noapte inclusiv samabata si duminica.....poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc....mai greu ca aici nu exista.
saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:) "
Ei bine, am luat totul drept o glumă cu parfum de credibilitate. Mai devreme primisem, tot pe mail, un banc despre un angajat într-o multinaţională care se învoia în fiecare zi, la ora 17:00, la şeful său, ca să plece mai devreme. La un moment dat, şeful îi întreabă pe ceilalţi de ce se tot învoieşte omul, iar ei îi răspund că are şi el dreptul, doar e în concediu.
Care va să zică, n-am crezut povestea asta, dar uite ce apare pe Mediafax:
"O tânãrã de 29 de ani, manager de audit la filiala românã a multinaţionalei Ernst&Young, a fost gãsitã moartã, la sfârşitul sãptãmânii trecute, colegii susţinând cã dupã mai multe zeci de zile de muncã fãrã pauzã, cadavrul având sub 40 de kilograme greutate. Mai multe surse din rândul angajaţilor companiei au declarat, pentru MEDIAFAX, cã Raluca Stroescu, în vârstã de 29 de ani, ce ocupa funcţia de manager de audit în filiala românã a EY, a fost gãsitã moartã în locuinţa sa chiar de şeful sãu, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasã sâmbãtã dimineaţã pentru cã tânãra nu a rãspuns la telefon şi nici nu s-a prezentat la serviciu
....
Aceleaşi surse au declarat cã Stroescu lucrase intensiv în ultimele trei sãptãmâni la un proiect important de audit. În aceste trei sãptãmâni, femeia ar fi slãbit şapte kilograme, dupã cum i-a spus unei colege în urmã cu câteva zile".
Se pare că tânăra a fost trimisă la o clinică medicală, cu care Ernst&Young aveau contract, pentru că Raluca Stroescu avea probleme grave cu tiroida (şi nu numai).
Nea Băsescule, nea Tăricene, nea Văcă, Prostănacule, dragi parlamentari, alea două Românii nu sunt formate din ăia care vă votează sau nu. România se împarte între ăia care cad de epuizare pe drumul dintre birou şi apartamentul luat în rate, şi-n care dacă apucă să stea 6 ore din 24, şi între ăia care scuipă ziarişti la "manifestările spontane". Domnu' Vlădescu, ştiţi care e diferenţa între dvs şi fata asta care a murit singură în propria casă şi care ar fi putut să zacă acolo mult şi bine dacă şeful ei nu s-ar fi "alarmat" că nu apare sâmbăta la serviciu? Spre deosebire de tine, Vlădescule, fata asta şi-a stricat ochii privind ore în şir Excel-uri şi SAP-uri, şi fata asta a plătit impozit din care matale să-ţi primeşti salariul ca să rânjeşti şi să spui că nu ştii nici măcar să deschizi calculatorul, că nu eşti computer literacy.
Tăricene, Băsescule, Vlădescule, Prostănacule, voi n-o să înţelegeţi niciodată ce e ăla un audit şi n-o să simţiţi niciodată uriaşa tristeţe şi disperarea din cuvintele astea: "...poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc....mai greu ca aici nu exista.
saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:)"
Cealaltă babă
Am două vecine: una care urlă toată ziua şi toată noaptea la puştanii care-i fac gălăgie în faţa uşii şi alta, care e surdă. De fapt, ca să fiu corect, un pic mai surdă. Cu aceasta din urmă cred că n-am schimbat mai mult de trei cuvinte de când suntem vecini. Din când în când, un moş enervant îi sună la uşă. Ţine degetul pe sonerie minute în şir, până ce femeia aude.
Într-o dimineaţă s-a întâmplat să ieşim amândoi, eu şi baba, în acelaşi timp din casă. Am salutat-o şi mă pregăteam să plec, când mi s-a adresat, cu acel soi de politeţe bătrânească pe care îl întâlneşti din ce în ce mai rar:
"Domnule, mă scuzaţi, nu ştiţi ce zi este azi?"
"Vineri", i-am zis, repetând de vreo două ori, fiindcă nu mă auzise bine.
"Vineri", a murmurat ea gânditoare.
"Şi ce dată?", a adăugat.
"20 aprilie", i-am spus.
"Vă mulţumesc mult, domnule, şi mă scuzaţi că v-am reţinut", a spus ea, cu aceeaşi politeţe uimitoare.
Era la o zi după suspendarea lui Băsescu, la 35 de ani de la aselenizarea lui Apollo 16 şi la 95 de ani de la moartea lui Bram Stoker.
Într-o dimineaţă s-a întâmplat să ieşim amândoi, eu şi baba, în acelaşi timp din casă. Am salutat-o şi mă pregăteam să plec, când mi s-a adresat, cu acel soi de politeţe bătrânească pe care îl întâlneşti din ce în ce mai rar:
"Domnule, mă scuzaţi, nu ştiţi ce zi este azi?"
"Vineri", i-am zis, repetând de vreo două ori, fiindcă nu mă auzise bine.
"Vineri", a murmurat ea gânditoare.
"Şi ce dată?", a adăugat.
"20 aprilie", i-am spus.
"Vă mulţumesc mult, domnule, şi mă scuzaţi că v-am reţinut", a spus ea, cu aceeaşi politeţe uimitoare.
Era la o zi după suspendarea lui Băsescu, la 35 de ani de la aselenizarea lui Apollo 16 şi la 95 de ani de la moartea lui Bram Stoker.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)