Nu ştiu ce s'a mai petrecut dar nu ştiu cum dracu' se întâmplă că se petrec toate cât timp sunt plecat. Iar acolo, pe Valea Hârtibaciului, deşi toată lumea are parabolică, nu ştiu cum se face că, de cum porneşti televizorul, măi, Sârbule, nimereşti numai pe Acasă. Asta dacă nu merge deja pe Taraf.
Alex ăla micu' nu ajunge până la tejghea când, pentru a lua în mână banii, vrea să scape de cutiile de bere pe care, cu stupoare, i le'am comandat. Se ridică pe vârfuri dar nu ajunge. Are singur grijă de birtul şi alimentara privatizate în spaţiul în care, pe vremuri, în centrul satului Cornăţel se aflau tot fix birtul şi alimentara. Sau o fi fost birt şi magazin general... La una dintre mese, singura ocupată la ora aia de seară de duminică, trei rătăciţi. De duminică seara. De duminica seara trecută, probabil... Urmează marele meci. Alex nu se lasă înduplecat. Dacă nu joacă Steaua, nu dă drumul televizorului. A jucat aseară dar el aseară nu a fost de serviciu, nu ştie dacă şi cine s'o uitat la meci în birt; probabil că s'or uitat. Dar nu pe tura lui. El a lucrat numai până la 12:30, c'aşa i'o fost tura.
Nenea Craiu, nenea Guşă (sau Guşe?),
Realitatea n'are trecere în Valea Hârtibaciului. Nici Antena, de altfel... Şi nici măcar ăia cu ştirile de la ora 5.
Aşa că am aflat acum, pe mail, de la
Sprâncenatu', că scenariul kosovar se repetă în Caucaz şi că nici Transnistria nu se simte prea bine în ţoalele cu care a ieşit azi la plimbare. Şi că ambasadorul Rusiei şi'a permis să dea lecţii presei din România. Au mai făcut'o şi alţi ambasadori ai Rusiei, în alte ţări. Dar lor li s'a răspuns energic, atât dinspre presă cât şi din interiorul clasei politice. De ce e la noi altfel? Câştigătorul, cel care va da răspunsul corect, primeşte dreptul de a citi următoarea poveste. Reală.
Luni seara, spre noapte, aflu, acolo, într'o curte din Valea Hârtibaciului, că Lucky (
as seen in the picture above or bellow, căutaţi voi poza, acum când scriu nu ştiu unde am s'o pun) a făcut o vizită veterinarului. Jigodia asta frumoasă, deşteaptă şi inteligentă (poate citeşte blogul şi îmi va afla sentimentele reale) are obiceiul de a'şi demonstra statutul de şefă suindu'se cu lăbuţele din faţă pe baza gâtului oricărui alt câine cerşetor de afecţiune.
Cam aşa ceva s'a întâmplat şi luni seară, când, dimpreună cu cealaltă căţea din curte, numita Fiţa, au făcut fiţe în jurul unui câine din vecini. Acţiunea se petrecea pe teren neutru - în stradă. Cei trei (plus restul haite) sunt prieteni. Doar că, preocupat de Fiţa, câinele Papadopolinii a fost luat prin surprindere de acţiunea lui Lucky. Aşa că s'a întors brusc şi a ciupit'o de un sân. Acum, doamnele, cunoscătorii de anatomie şi amanţii perfecţi ştiu bine că zona aceea este puternic vascularizată. Astfel că Lucky a prins a sângera. Iar hemoragia nu a putut fi oprită decât de intervenţia unui veterinar. Aceasta însemnând şi o anestezie.
Revenită acasă turmentată de'a binelea, Lucky a beneficiat, evident, de dreptul fundamental al oricărui bolnav - de a sta în pat. A stat cvasinemişcată, a primit bucăţele de parizer şi apă cu pipeta.
Spre dimineaţa, anestezia a mai cedat, astfel că, din când în când, javra asta frumoasă, deşteaptă şi inteligentă a dat, prin lătrat, dovada că a trecut de treapta "stare staţionară" şi a suit pe cea a convalescenţei.
Dimineaţa zilei de marţi a petrecut'o prin casă, cu pipi aferent pe mocheta. La amiază a primit o felie de friptură la grătar. Pe care a mâncat'o, desigur, cu pofta. Nu, nu a primit supă de pui şi compot. Ce Dumnezeu, cunoaştem marfa. Nu serveşte aşa ceva, cucoana!
Întorcându'mă, spre seară, din Valea Hârtibaciului, aflu cu surprindere că Lucky, despre care ştiam că urmează să redevină mămică, a fătat. Unde? Printre jucării, într'o cameră generic numită "a copiilor".
A născut, ca de obicei, un pui viu (gâlma aceea neagră de lângă lăbuţa animalei-mamă). Probabil că e băiat, tot ca de obicei.
Azi dimineaţă, printre jucării s'a ivit o pată neagră. Era un al doilea pui. Lucky, cea frumoasă, deşteaptă şi inteligentă (chiar şi numai instinctiv!), nu înţelesese decât că ea e mămica. Şi l'a pitit la fel de bine, printre jucării. Al doilea pui nu a venit, însă, niciodată să sugă lăptic. De fapt, al doilea pui nu a mişcat deloc. Se născuse mort.
Dar alături de el, printre jucării, Lucky a pitit o bucată de friptură.
Later edit: dacă marile publicaţii scot bani grei din caserie pentru primele fotografii cu plozii unor vedete în vogă la Hollywood, cu ce ar fi mai prejos
creatura asta mică şi mama-vedetă?
