Ambuteiaj underground

Un sfert de oră să cobori un rând de trepte? It only happens in Romania!

Bucureşti, staţia de metrou Piaţa Victoriei, 3 octombrie 2007, aproximativ 18:00. Fotodocument: Măriuca (mulţam fain, Măriucă!)

A Rewarding City

Uite că Bucureştiul poate să fie şi un loc mişto. I-aş întreba pe ăia care se luptă zilnic cu aglomeraţia din reatebeuri, metrorexuri şi de pe "covoarele asfaltice" dacă ar pune un cuvânt ca rewarding înainte de Bucureşti. Probabil că nu (prea), dar uite că se schimbă perspectiva pentru nişte americani care locuiesc în centru.

Un oraş care încă nu s-a decis ce vrea să fie. Pentru unii, tocmai ăsta-i farmecul. Bravo lor!

Progress in fighting corruption

- Vedeţi ce fotografiaţi!
- Mă ameninţaţi?
- Nu, vă rog frumos!
- Asta ar fi o chestie, însă, deocamdată, de vreme ce sunt într-un spaţiu public, fotografiez ce doresc!
- V-aţi învăţat toţi să fotografiaţi, de la o vreme. Aveţi grijă...
- Iarăşi mă ameninţaţi?
- Nu vă ameninţ!
- Faceţi ceva ce nu se cuvine? Dacă vă faceţi treaba, ar trebui să vă bucuraţi că se vede ceea ce faceţi şi să mă lăsaţi să fiu mândru de Poliţia Comunitară!



A plecat bombănind. Gaşca / gloata / grupul de bătrâne, sărite în apărarea fioroasei contrabandiste (doamna cu batic bleu-marin cu inflexiuni vişinii, purtând pe braţul drept undeva între zece şi douăzeci de fire de trandafiri pe jumătate sălbateci, pe jumătate trecuţi), nedemn cetăţean eludând cu siguranţă fiscul şi de etnie incertă, pe deasupra (nici prea alb, nici prea măsliniu pentru a avea grad oficial de florăreasă!), a aruncat, între poliţistul comunitar şi mine, un vag "bine le-ai făcut!".

Treizeci de minute mai apoi, misterul fu elucidat: dacă Ministerul Public, anume creat pentru a apăra interesele cetăţeanului ca personaj colectiv, nu respecta legile, pista mamilor voastre de biciclişti, da?, ce să aştept de la doi indivizi îmbărcaţi astfel pentru că mai mult nu pot iar postul de paznic s-a desfiinţat odată cu uzina?


Mărturisesc: în ciuda poziţiei nefireşti, care Sprâncenatului i-a amintit repede de lumea lui Buratino, doamna în culori vizibile a ţinut să înmoaie puţin din revoltă, amintindu-mi că, totuşi, există motive pentru care iubim acest oraş. Fie şi numai pentru rămăşiţele lui "d'altădată"!

Toamna se numără aerul condiţionat în RATB

Ştirea e asta. Comentariile şi înjurăturile sunt la liber.
O, Doamne, chiar atât de frumoasă ţară ne-ai dat încât Ţi-ai zis să păstrezi neuronii pentru alte naţii mai rebegite?

Organe în acţiune

Prima e din Herăstrău, unde bravii poliţişti comunitari depistaseră doi tineri suspecţi, cu cercei la nivelul ombilical şi diverse tatuaje aplicate pe gambe şi pe antebraţe. Desigur, conform Legii nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cei doi agenţi au trecut, cu pixurile cu pastă albastră din dotare, la legitimarea şi identificarea acestora. Urmând a se proceda la amendarea lor, 'r-aţi ai dreacu de drogaţi care ascultaţi muzică satanistă şi vă bateţi joc de Gutza cu graffiti pe pereţi! Între timp, în spatele agenţilor, doamnele civilizate, care prezentau încredere din punct de vedere social, îşi aruncau ambalajele de pufuleţi pe iarbă. Care iarbă nu poate fi călcată nici cu fundul.


A doua e de la intersecţia Străzii Ion Ghica cu Bulevardul I.C. Brătianu. Cârcotaşii ar putea emite diferite păreri cu privire la mâna întinsă a domnului agent. Adevărul e că, deşi sunt autorul fotografiei, nici eu nu ştiu ce dorea stimabilul semafor uman: actele sau telefonul mobil (pe care şoferul Matizului îl ţinea la urechea stângă, în vreme ce cu mâna dreaptă ba învârtea volanul, ba băga în viteză, ba trăgea frâna de mână, ba se scărpina la nas...)?

Ma căutat cine-v-a?

Băeţii de la fancur-ier espres. Şi o să v-ă m-ai caute. Şi-o să v-ă mai lipească nişte hârtiuţe d'astea; da-că o să mai aive loc, că băeţii de la gaze lipeşte şi ei în draci hârtiile lor cu să opreşte gazele. Da' ăştia le are anunţurile mari şi dă cu lipici din ăla ca supergluu, de turbează locatarii că nu le mai răzuieşte nici cu şpaclu'. Ca să ştie, dom'le, că s-au oprit, odată, gazele...

Mi-e frică de întronizare

Să ne ferească Dumenezeu de ce o să i se întâmple preasfinţitului Daniel mâine. Am auzit aseară la EuropaFm şi am citit azi pe Realitatea că va fi "întronizat". Nu ştiu ce-i asta, dar sună a soi de tortură medievală, un Iron Maiden, un Gheorghe Doja, ceva.
Dragi băieţi şi fete de la Realitatea, ştiu că voi sunteţi mari inovatori, dar cuvântul ăsta nu există. Există "a întrona" şi "întronare". Era uşor să vă daţi seama cu o simplă căutare pe Dex. Sau să faceţi ce face orice om de bun-simţ în situaţiile de genul ăsta - să ocoliţi. Ce mare scofală era să ziceţi că va fi înscăunat sau ridicat la rang de patriarh?!