A venit primăvara. Vă rog, ordonaţi!

Încercaţi să ghiciţi pe coperta cărei reviste puteţi citi aceste fragmente:

"E primăvară! Iar puritatea gândurilor noastre găzduieşte albul ghioceilor de martie, adăugând renaşterii căldura sufletelor în faţa speranţei. Şi cum speranţele renasc, în toată frumuseţea lor, primăvara, avem toate motivele să uităm pentru o clipă, un anotimp, un an, o viaţă, de răceala tristeţii ori de gerul iernii şi să ne bucurăm. Putem fi mai fericiţi, mai buni, mai puri (...) Purtând în inimi credinţa binelui, pe buze, misterul zâmbetului, iar în suflete, gândul curat, se cuvine, în acest început de redeşteptare la o altă viaţă, să închinăm o vorbă bună, o lacrimă de recunoştinţă şi o cupă de respect aparent fragilei fiinţe de lângă noi, femeia. Femeia mamă, femeia soră, femeia iubită".

Nu e corect, ştiu că v-aţi prins, aţi văzut poza, dar, credeţi-mă, merită să citim şi finalul, a cărui poieticitate îi face pe mulţi să se scarpine zdravăn sub caşchetă, pentru că, domnilor, pe raza moşiei lui Fătuloiu este mulţi oameni talentaţi cu armă în dotare :

"În acest context, indiferent de conotaţiile date de fiecare dintre noi dorinţei, binelui, iubirii, prinosul gândului curat al tuturor poliţiştilor români să se reverse, ca o continuă admiraţie, asupra colegelor noastre poliţiste".

Da, este vorba de numărul 2/2007 al revistei Poliţia Română.

Indiferent de conotaţiile pe care le putem da misterului zâmbetului, noi ştim prea bine că respectul aparent pentru girofarul care trece pe lângă noi pe Kisseleff se revarsă ca un prinos de sentimente adresate femeii mamă, femeii soră şi femeii iubite a agentului de poliţie, sentimente mai puţin bune, mai puţin pure, mai puţin curate...

Blogureşti la Pasajul Basarab

Ieri au început lucrările la Pasajul Basarab. Aşa cum ne-au spus, au închis zona pentru maşini. Autogara particulară de lângă IDM funcţionează în continuare, dar veste fosforescente păzesc intrarea în zona unde se desfăşoară ostilităţile.

Cu excepţia fetelor care le zâmbesc poliţiştilor, nimeni nu poate intra cu maşina în zonă (vezi Golful din cele două imagini de mai jos). Estimăm că, în curând, pe aici va fi o mare parcare cu gagici, deci şantierul o să fie un bun spaţiu de agăţat.

Oare oamenii ăştia ştiu că vor fi demolaţi? Şaormăriile duduie de parcă mai ieri s-au deschis. De la balconul unei case în care, cu vreo 2-3 ani în urmă a fost sechestrată şi obligată să se prostitueze o minoră, un moş scârbos scuipă printre capetele trecătorilor. Pe ăsta nu-l ia nimeni cu buldozerul?

Oare unde s-or fi mutat aurolacii, că n-am văzut decât unul, destul de curat, deci mult sub standarde. Or fi migrat spre Gara de Nord?

Deocamdată pe şantier au înfipt nişte steguleţe roşii şi dau găuri cu pickamerul. Probabil, peste o lună, vor reuşi să decoperteze tot. Sună promiţător!

Acum nu mai circulă pe aici autobuzele, aşa că, îndoiţi de tonele de bagaje, călătorii se târăsc până la Gara de Nord. Pe Strada Fluviului, pe unde e deviată cea mai mare parte a traficului, maşinile parcă au viteza sloiurilor de gheaţă. Mi-e milă de strada asta, care nu pare să fi văzut roată de autobuz la viaţa ei. Propun ca după terminarea lucrărilor să se numească Splaiul Styxului.

M-am urcat pe pasarelă şi fac poze. „Să vii după o lună să fotografiezi şi să vezi că n-au făcut nimic”, îmi strigă cineva.

În sfârşit, de sus, îl văd şi pe Dorel. El e! Uite cum dă cu ascuţitu’ ăla de desfăcăreţ în gâtul sticlei de bere! Doi ani ziceaţi? Poate doi ani sa(l)batici.

Fotograful nu mai locuieşte aici!

Cândva...

Ce vremuri, dom'le! Lasă, domnule, nunţi, mirese, serbări de sfârşit de clasa I sau alte minunăţii dintr-astea. Că-şi tundeau copilul şi veneau, înainte de începutul şcolii, să-i facă ultima poză cu chica din vacanţă.

Alea-s mofturi. Nu vezi?

Ilie Năstase a stat cuminte pe scaunul din faţa becurilor ălea de sute de waţi. Şi Florin Piersic. Casanova după Casanova după Casanova... Şi?

Ce Polaroid, dom'le? Prin '90 cine făcea, printre primii, poze tip la minut tip? Ce se mai înghesuia, pe atunci, lumea să plece din ţară. Îi trebuia fiecăruia paşaport. Şi?

Şi au venit japonezii ăştia, cu tehnica lor digitală. Şi ăia de la paşapoarte fac pozele direct la ei. Şi la buletine la fel. Şi lumea asta... Cine-şi mai pune fotografiile pe hârtie?

Acest spatiu este de inchiriat

Şi Bucureştii se fură, nu-i aşa?

Ţepelor, onoarea Republicii!

Ăştia nu se lasă şi vor să umple videanul din capul Primarului General al Capitalei. Lume colorată, idealişti şi fundamentalişti, oameni energici şi nostalgici, miciparizieni şi adversari politici, nu contează, important e ca vocile acelora ce n-au uitat de inelul verde şi restul promisiunilor primarului care face să zguduie videanul despre care vorbeam în fraza anterioară!

Aşadar: dacă primarul vrea să construiască până la Dumnezeu, muritorii de rând ar trebui să-l tragă puţin de mânecă!

Sâmbătă, între Catedrala Sfântul Iosif şi Primăria Generală, via Piaţa Revoluţiei, încă un marş pro Bucureşti, o capitală cu doar un sfert din media de spaţiu verde a metropolelor europene. Un oraş în care se dezafectează parcuri (Plumbuita, Bordei, Herăstrau, în curând şi parcul Gării de Nord) în vreme ce între Ateneu (established 1888), Palatul Regal / Muzeul Naţional de Artă (1870), cel al Internelor (fostul CC), Biserica Kreţulescu (1722) şi Biblioteca Centrală Universitară (fostă, din 1885, Fundaţia Culturală Carol I) se pregăteşte construcţia unui ansamblu de clădiri de beton şi sticlă, asemeni celei ce îngroapă, deja, Caterdala Sfântul Iosif. Adio, Piaţa Revoluţiei?

Nou!!! Azi luni

Dom'le, m-a pus pârdalnicul să intru azi pe site-ul RATB-ului, să văd pe unde au deviat tramvaiele alea care circulau pe la Basarab. Vreau să spun că sunt tare mulţumit de RATB, pentru că pagina lor e cu adevărat actualizată la zi. La propriu. Adică prima ştire de la rubrica "ştiri-noutăţi" este chiar: "Astazi este: Luni, 26 Martie 2007".

Când te gândeşti că (ne spune ICS) "RATB"-ul din Koeln afişează pe site-ul propriu până şi minutele la care ajunge fiecare mijloc de transport în fiecare staţie, îţi dai seama că n-au dreptate ăia care zic că între noi şi ei distanţa e de zeci de ani. Să fim optimişti, distanţa se măsoară cu ziua.

Just do it!

Nu-i prima oară, mă asigură H. Pe vremuri se încuia seara uşa de la intrare, dar de câteva luni nu se mai poartă moda asta.

Pe vremuri...

Ce vremuri... Acum câteva luni - o eternitate!

Pe treptele înguste şi colţuros-spiralate de jur împrejurul liftului de modă veche, scârţâind a high-life interbelic, hârtiile rătăcite nu sunt o noutate. Am crezut că le-a adus vântul din ultimele zile. Azi dimineaţă m-am lămurit. Printre bucăţelele de hârtie zăcea, abandonat şi inutil ca un prezervativ folosit, un prezervativ folosit. Două mai trepte mai sus, instrucţiunile de utilizare iar după colţ, rupt în mare grabă, ambalajul de carton al unui prezervativ despre care, spune reclama, îl pui şi uiţi de el. Prin scări de bloc, de exemplu...

Ce weekend cu năbădăi trebuie să fi fost trăit centrul Bucureştilor. Ce nesuferiţi de părinţi plictisitori şi domestici mai are şi tineretul din ziua de azi! Altfel, distracţii mari, pe Edgar Quinet. Pub-uri, discoteci, unele călcate periodic de cei de la antidrog...

Centrul Bucureştilor... dacă e să intri spre lăsarea întunericului prin gangurile de pe Academiei, printre zăbrelele ruginite ale ultimelor ateliere de cizmărie şi uşiţele dărăpănate ce se prefac a ascunde ghenele blocurilor vechi din zonă, e de preferat să nu încetineşti. Pute. Dar nu numai...

A circulat o vreme pe net (acum vreo şase ani dar, se pare, cineva a redescoperit-o recent şi i-a dat drumul din nou) acea fotografie din Pasagiul Victoriei cu un fel de banner într-o fereastră de pe la etajul doi sau trei, purtând mesajul "Cerem scuze clienţilor noştri. Bordelul este închis pentru renovare". Nu ştiu dacă s-a redeschis. Dar figurile ce populează o parte din localurile de noapte ale gangului ce porneşte din Biserica Enei şi se termină în Palatul Telefoanelor par coborâte de la acea fereastră...

Prea mult blabla pentru a mai împrăştia din această promiscuitate. Proxenetismul se plimbă în voie pe bulevard, are cafenele, se fofilează pe la colţuri de stradă... Prostituţia există, că le place / nu le place puritanilor şi moraliştilor sau lui Pruteanu (care opune bordelurilor virilitatea mentală, ferocitatea naturală a bărbatului - ca armă mai valoroasă decât banul). Păstrarea ei în ilegalitate e un serviciu adus celor care au făcut din fenomen o afacere prosperă în clandestinitate. Ieşirea la suprafaţă ar obliga peştii să înveţe să respecte anumite reguli, profesionale şi private...

Centrul Bucureştilor musteşte oricum a sexualitate. De la petrecerile fiţoase până la gangurile morbide, oricine cu oricine, fără deosebire de sex, religie, apartenenţă etnică... Oricând. Oriunde. În curtea interioară a fostului bloc Dunărea, bunăoară, în pasajul ce face legătura dintre Biserica Enei (săraca biserică) şi bulevardul Magheru.

Lassie?

Modelul IKEA în poliţie

Mă uit la el în fiecare dimineaţă. Stă în micuţa intersecţie din preajma fostului Consiliu de Stat al Planificării (bună dimineaţa, domnu' Văcăroiu, s-o fi ridicat mira?), alături de BMWul inscripţionat POLIŢIE. E tânăr şi, probabil, frustrat. Călăreşte una dintre cele mai bengoase motociclete din Bucureşti dar nu poate rupe inimi. Ce-o fi în sufletul lui, seara când coboară de pe motor şi o lasă parcată pentru a porni spre viaţa civilă sau spre întâlnirea cu fecioara visurilor sale într-un amărât de RATB...

Poate că dacă n-ar fi la Bucureşti ci în Mogoşoaia ar fi mai simplu. Drept e că nu s-ar plimba pe două roţi BMW ci într-un SUV 4x4. La ce i-o fi fiind de folos poliţiei comunitare din comuna de câmpie ditai stolul de patru Tuareg-uri?

Mda... Poliţia din Stokholm a împrăştiat fluturaşi prin suburbiile capitalei suedeze: "Vă rugăm să vă prezentaţi, la 15 martie 2007, la www.polisen.se. Nu, nu aţi săvârşit nimic dar sperăm să vă depuneţi candidatura pentru o carieră în poliţie. Pentru noi, experienţa dumneavoastră de locuitor al suburbiei este inestimabilă. Cu dragoste şi căldură...". Cică au avut câştig de cauză tinerii cu vârste cuprinse între 19 şi 25 de ani, provenind din familii imigrate.

Oare îi învaţă şi pe ei să se plimbe în relanti şi cu girofarul pornit prin cartierele cu probleme, ca să-i avertizeze din timp pe spărgători?