Gura viceprimarului...

Invitat să vorbească la telefonul Realităţii FM, viceprimarul Racu, cel pe care'l paşte spălatul statuilor, fu ajuns din urmă de apa cea mare de ieri seară. Şi, în loc să explice domnia sa cum sunt trebile alea cu administraţia, a dat raportul de după furtună.
Şi, cum povestea Raicu ăsta despre vârsta copacilor şi nevoia unora mai falnici şi mai vânjoşi, iaca, numa, că se ivi şi porumbelul:
"(...) Nu cred că a existat vreodată vreo problemă la aprobarea cererilor de acordare a avizelor de tăiere a copacilor!"
Trust him, n'au fost. Nici a priori, nici a posteriori. Niciodată!

Luni & jumătate

Azi dimineaţă, la un post de radio, interviu cu şefa cea mare de la drumuri (virgulă poduri) şi autostrăzi; doamna era întrebată dacă, aşa cum s'a anunţat, azi se dă drumul la benzinăriile de pe A2. Păi da, zice doamna. Azi facem recepţia. Sau mâine.
Dar cu sistemul ăla de monitorizare a autostrăzii cum rămâne?
Păi... într'o lună îi dăm drumul. Sau o lună jumate.
Dar cu reparaţia aia de la podul în lucru de pe A1?
O terminăm într'o săptămână. Într'o săptămână - o săptămână jumate.

Ura!

Dezvelirea de sâmbătă

Sâmbătă. Puţin după ora clasică de amiază.
Istodor a invitat, în emisiunea sa de pe Realitatea, un blogger. "Tăticul" bloggerilor, cum ar crede unii.
Acuma, nu ştiu dacă Istodor l'a invitat pentru că, vorba titlului emisiunii, "ăsta'i omul", pentru că a nutrit speranţa unei audienţe pe măsura traficului de care se bucură bloggerul cu pricina sau, poate, pentru a lăsa să se vadă cum stă treaba cu ambalajul şi conţinutul.

Orient Express. Teatru în gară.

Pe peronul fostei gări regale din Băneasa Bucureştilor, doi maidanezi (mai mult murdari decât albi) privesc, tolăniţi şi indiferenţi, la forfota neaşteptată.

Prezenţa personalului staţiei de cale ferată – care, pentru prima oară după multă vreme, nu se arată impacientat şi agresiv la vederea aparatelor de filmat şi fotografiat – este, pentru cele două patrupede, garanţia că mulţimea care a invadat peronul de regulă pustiu este, totuşi, binevenită.

La capătul peronului, un domn cu ten măsliniu şi mustaţă neagră, turc, de felul său, pictează o locomotivă de epocă. Ceferiştii îi dau admirativ târcoale.

Câinii zac nepăsători chiar şi când un grup de vreo cinci persoane începe să schelălăie o secvenţă de vals. Cei cinci dispar din prim plan pentru a reveni în câteva minute, îmbrăcaţi ca pentru o nuntă ţigănească.

Mai multe aici.

O dimineaţă frumoasă pentru tenis

După ani de vise şi speranţe, ani mulţi de aşteptare, tenisul românesc feminin a dat în sfârşit lovitura: o româncă domină ierarhia WTA!
PS: văd, după luni bune, că linkul nu mai duce la ştire - era vorba despre Galowitz, ceai cu sânii cei mai acătări din WTA.

(via @exarhu RT @sorintudor)

Europa lui Victor Iulian Tucă, la Green Hours

Poate mă repet dar pentru unii ştirea asta ar putea fi interesantă.

Teatru'n gară

Orient Express Festival are, diseară, prima din cele două reprezentaţii de teatru programate să se desfăşoare în Gara Băneasa.
Oare şi acum va fi interzis fotografiatul?