112?

Nu ştiu cum să'i explic, pe româneşte, conştiinţei mele că... mă rog, ştiţi voi, simpatie vs repulsie în cazul Becali, hoţii, maşina, procuratura, arestul preventiv, alea-alea.
Pe strada Vişinei, imediat după colţ, un golănaş şi'a parcat motocicleta (un scuter dintr'alea care imită motoarele adevărate) pe mijlocul carosabilului şi se fâţâia pe lângă una dintre maşinile trase pe dreapta. Dacă veneam mai zdravăn mă opream fix în şandramaua cu două roţi. Eram bun de plată? Probabil că nu dar mai poţi ştii?
Ei, bine, n'am dat spiritul civic jos din maşină ci am pus mâna pe telefon şi am sunat la 0219544, numărul scurt al poliţiei rutiere. La care mi'a răspuns un sunet specific aparatelor deranjate. După care am încercat degeaba să sun la 112 că suna mereu ocupat.
După al doilea semafor am renunţat. Pentru o clipă am fost convins că dacă aveam banii lui Becali sunam un zmărăndoi şi'l puneam să sechestreze motocicleta.
Dar nu'i am, aşa că, probabil, mă împac cu gândul că de'o fi să mor cândva mor cu dreptatea în mână.

Mogulii

- Mogulul apolitic.
- Mogulul rău.
- Mogulul imoral.
- Mogulul care a întors armele.

Îmi scăpă ceva?

Principele? Care? Preşedinte? Al cui?

Uite, frate, ce glumă: Radu Duda, zis şi principele consort al Margaretei bătrânului Mihai (respecte, Majestate, atâtea câte mi'au mai rămas!), se joacă de'a "ce'ar fi să candidez?".

După ce (m')am râs puţin am zis că nu'i, totuşi, râsul meu.
Din ce'am auzit eu despre acest Duda nu m'ar surprinde să fie un pionaş (de sacrificu, desigur, că nici dacă ar candida singur nu cred c'ar ieşi) pentru a smulge voturile încă-monarhiştilor din segmentul liberal de electorat.

Sigur, e o speculaţie de prăfuită după amiază cu soare undeva la ţară. Dar praful, ca şi fumul, sunt două arme atât de importante...

Aseară, în Lăptărie. Celelalte Cuvinte

De fapt, a cam fost azi noapte. Aproape azi dimineaţă.

Lăptăria nu e clubul ideal pentru concerte. Asta ar fi una...
A doua: tehnica îl mai face, dom'le, pe om. Ca atare, omul ar trebui să'şi gândească din timp nişte soluţii de back-up.
A treia: Ana avea dreptate, când se cântă pe la cârciumari, ora oficială se decalpează. Mult.
Aşa. Patru: dacă tot ai întârziat şi, între timp. ţi s'a stricat computeru' de bord, Căline, tati, nu stai cu spatele la lume. Iei chitara rece în mână şi faci show de unul singur, chiar dacă nu eşti un entertainer de felul tău. Cânţi, acolo, unplugged, că oamenii au dat bani să vină să te vadă şi ai mai şi întârziat 90 de minute. Ei nu se simt minţiţi iar ţie îţi creşte şi mai mult cota. Cânţi până se repară drăcovenia aia după care o iei de la capăt în formulă completă. Dacă nu poţi, nu ştii sau n'ai chef, te laşi de treaba asta.

Probabil că, după concertul de azi noapte, din Lăptărie, Celelalte Cuvinte a pierdut câţiva fani. Vreo 10.
Restul de vreo 200, care am rămas (fie pentru că vroiam ceva de banii plătiţi, fie din simpatie şi solidaritate, mă rog, or mai fi şi alte motive... ), ne'am luat raţia de Cuvinte, într'un show fair şi plăcut.


Cât despre organizatori - păcat că un club aflat în buricul târgului, în mansarda Teatrului Naţional şi, implicit, cu pretenţii (poate justificate) de cultură are strategi/strategii de marketing de mahala. Evident că cine a ajuns sâmbătă seara în uşa Lăptăriei să vadă concertul Celelalte Cuvinte va da 250.ooo de lei la intrare. Poate că n'ar mai fi făcut drumul până acolo dacă preţul ar fi fost public în săptămâna dinaintea evenimentului sau dacă, la numărul pe care îl găseşti în dreptul Lăptăriei la o căutare dată pe net, îţi răspunde şi altcineva decât doamna înregistrată de operatorul de telefonie să te informeze că abonatul solicitat este temporar defect. Temporar, zici...

Celelalte Cuvinte

Mâine seară, în Lăptărie, de la 10.

Stele's numai care
nu sunt de vânzare!

Pă bune?

Autoportret al unui dezvoltator italian de pe piaţa bucureşteană:

Prin intermediul (...) am avut onoarea să păşim în casa multora. Succesul companiei noastre a depins încă de la anul lansării 2002, de gradul de mulţumire provocat fiecărui client, iar pentru realizare acestui obiectiv am fost fără excepţie nevoiţi să înţelegem dorinţa şi aşteptările lor în parte. Ideea (...) a luat naştere chiar la baza succesului nostru: clienţii noştri.

Deoarece pe piaţa imobiliară din Romania lipsea un produs la nivel occidental, gândit în detaliu şi menit să răspundă la dorinţele poate neexprimate ale proprietarilor, (…) a fost replica noastră. Am conceput un produs complet inovativ, care am dorit sa fie remarcat prin designul exterior supervizat îndeaproape de doi arhitecţi de la Zurich şi Milano, în completarea măistriei noastre dobândite asupra designului de interior.

Produsul nostru este în sine un răspuns la lipsa de calitate şi grijă care guverna în segmentul rezidenţial din Bucureşti. O altă inovaţie concretă introdusă o dată cu (...) este grădina de peste 80 mp oferită la apartamentele de tip penthouse. Deşi poziţionându-se la etajul 3, acestea se comportă ca orice altă grădină dispunând de iarbă bogată în care se pot planta flori şi plante, menită să aducă rezidenţilor cu capul în nori şi picoarele pe pământ!

Ansamblul rezidenţial (…) atrage oameni din segmentul high precum ţi din segmentul medium, cu condiţia ca aceştia să împartă principiul conform căruia casa proprie este un loc sfânt. Proiectul este destinat acelora care îşi doresc o locuinţă nouă de suflet şi se cunosc a fi oameni greu de mulţumit.

Celor interesaţi li se pun următoarele întrebari: "Cât de important este ca locuinţa dumneavoastra să arate ca din vis?" şi "Cât de simplu aţi dori să vă treziţi în acel vis?". În baza răspunsurilor primite se pregăteşte ofertă care variază între trei opţiuni. Proprietarii pot alege ca la data în care intră în posesia apartamentului acesta să fie accesorizat, mobilat sau mobilat premium.

Băi, mascalţone, cât ţi'a cerut agenţia pe textul acesta? Sau ai recurs pur şi simplu la traducătorul lui Google?

Blatul

Cum?
Nu v'aţi prins?
Înfrângerea României la Klagenfurt a fost trânteală.

Cristian Preda, consilierul preşedintelui Traian Băsescu, a jucat rolul lui bad cop şi i'a cerut lui Victor Piţurcă să demisioneze; apoi, prins în tir mediatic încrucişat, cu scandaluri de unde nu te aştepţi (ce mişto e aia cu nepotul şi livada, măi, Puiule...) şi abandonat de moguli, omul de la Cotroceni a trimis un good cop să'i spună lu' Piţi că'l lasă în pace dacă e dispus să catalizeze întreaga doză de energii negative ale neamului.

Apoi, cineva trebuia să'l salveze şi pe Piţurcă. Dintr'un colţ se auzi o voce: "Bă, hahalerelor, vă ajut eu!"

Pac-pac, porniră dramoleta cu descinderea la Becali (în chiloţi, dom'le)! Numai cine nu trăieşte în ţara asta, lovindu'se zi de zi de ineficacitatea sistemelor publice de ordine publică şi siguranţă, nu poate să nu simpatizeze cu modul în care oierul şi'a recuperat maşina. Să chemi poliţia? Care poliţie?

Aşa, de la ce pornisem? A, da! Băsescu şi afacerile necurate. Când?

Circ, circ să fie, că noi suntem proşti grămadă, nu?




Poate că nu e aşa. Probabil nu e aşa. Dar ar putea fi şi aşa. Pe undeva...