B'est fără Pop

Iggy nu mai vine. Dispariţia lui Ron Asheton a determinat echipa Pop & co. să renunţe la turneul european din 2009.

Atenţie la radarul chior: B 19 AHZ.

Loganul din figura de mai sus îşi face veacul pe şoselele ce leagă Bucureştii de Târgovişte şi are la bord un radar. Nu are nici un însemn prin care poate fi identificat ca fiind maşina poliţiei. Azi dimineaţă era pe DN1A şi urmărea maşinile care veneau din spatele lui, în condiţiile în care vizibilitatea era de sub 50 de metri şi o viteză mai mare de 50 km/h ar fi fost curată tentativă de sinucidere.
Un astfel de sinucigaş s'a opintit, la un moment dat, într'o triplă depăşire pe nevăzute. Surpriză: din sens invers venea o maşină albă şi fără nici o lumină aprinsă. Sinucigaşul s'a răzgândit în ultimul moment şi a tras dreapta de volan, obligând prima maşină din spatele Loganului galben din figura de mai sus să iasă pe arătură. Loganul galben, în care se aflau două gunoaie sociale îmbrăcate (mai mult sau mai puţin legal) în uniformă de agenţi rutieri, şi'a văzut de drum, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat.
Şoferul scos de pe carosabil şi cei din maşinile ce l'au urmat, martori ai incidentului, auoprit Loganul galben, au cerut socoteală celor două personaje îmbrăcate în uniformă de poliţişti şi au primit două răspunsuri stupefiante:

1. "Nu am văzut incidentul".
2. "Radarul nu funcţionează pe timp de ceaţă, îl avem pornit doar aşa".


În această dimineaţă l'am auzit, la Realitatea FM, pe liderul sindicatului Pro Lex vorbind ironic despre reducerea raţiei de combustibil alocată maşinilor poliţiei (de la 10 litri la suta de kilometri la şase litri). Spiritualul miliţian sindicalist îi ruga pe infractori să opereze cu măsură, să poată şi organu' să'şi facă treaba...
Mai ieşiţi şi pe traseu, lichelelor, că vă plătim să aveţi grijă de noi, nu să staţi doi în tot oraşul, cât mai departe de mijlocul intersecţiilor, pe trotuar că nu'i atât de adânc - şi pitiţi după stâlpi. Dacă v'aţi mişca puţin caşcheta prin oraş aţi putea da amenzi cât de un buget săptămânal. Şi vă rog să nu mai vărsaţi zaţ de cafea pe plângerile contribuabililor!

Justificaţi'vă pâinea!

26 ianuarie. Anveloparea comunismului revitalizat.

Spuneau ăştia că s'ar fi prăpădit prin decembrie, acum aproape 20 de ani. Azi vorbeau mai abitir despre el. Că ar fi împlinit 91 de ani. Că, nu încape îndoială, cât bine a făcut el ţărişoarei, că anturajul l'a stricat, că l'au subminat ăia de se îmbogăţeau pe spinearea noastră, că ne'a dat case pe gratis, că nici măcar cine nu vroia nu avea loc de muncă... de fapt, nu, formularea era şi mai categorică: nici măcar cine nu vroia nu muncea; spuneau că oameni răi l'au ucis, că nu'i adevărat că stăteam la cozi la lapte de la cinci dimineaţa (aşa e, nu'i adevărat, la mine, la aproape ţară dar nu de tot, stăteam de la unu după amiaza, că laptele venea pe la cinci); că nu e adevărat că ne tăia dintr'o franzelă lipicioasă după câte guri aveam în casă şi pachetul de unt - îl mai ştiţi, era ăla mic, micuţ... - ni'l tăiau la jumătate, că nu'i adevărat că nu era curent şi căldură la blocuri, că a ridicat blocuri pe care ăştia nu au reuşit să le zugrăverască şi nici vorbă de oameni care au făcut infarct sau s'au spânzurat când le'a distrus casa parintească peste care au ridicat cutiile de chibrite în care "ne'am crescut copiii" (în beznă, igrasie, curent şi cu urechea vecinului în dormitorul conjugal).

A propos de cutii de chibrite: ia să vedem, vă mai aduceţi aminte al câtelea băţ din 50 câte se înghesuiau întrâo cutie se aprindea?
Şi a propos de înghesuială: vă e dor de cei ce se frecau libidinos de voi prin autobuz?

Spuneau ăştia că l'au împuşcat.
Nu l'au împuşcat. Trăieşte. O parte din el prin Băsescu, o altă parte prin Boc, o alta prin Marian Sârbu... câte o parte prin fiecare dintre ei, cei care încep atât de frumos mandatul de modernizare a României prin măsuri mai comuniste decât ar fi făcut'o chiar comuniştii!

Şi nu vă faceţi griji pentru casele pe care vi le'a dat Ceauşescu, alea cu ţevi roase, cu presiunea mică la apa rece, cu ferestrele prin care picură pe pereţi... L'am auzit azi dimineaţă pe Videanu asigurându'ne că voi scăpaţi de frig iar ţara de şomaj. "Anveloparea" asta, cum îi zicea Videanu la radio, azi dimineaţă, va absorbi investiţii imense în manoperă. Vă daţi seama că va trebui anvelopată o ţară întreagă?! Vă daţi seama că bordurile Bucureştilor au fost un simplu meci de antrenament?

PS: alt "nostalgic", la fel ca mine...

Eu, Obama, 24 ianuarie şi baba de la Patriarhie

Nu, nu mă simt solidar. Nici într'ale crizei, nici în ce priveşte festivismul pe care mi'l cerşesc moraliştii naţiunii care m'au bombardat, zilele acestea, cu modelul Americii lui Obama. N'am nici un motiv. Nu mă simt solidar cu un ministru care face servicii de curierat pentru Gigi Becali, nu mă simt solidar cu idiotul ăla care şi'a lăsat maşina în mijlocul străzii, pentru că îşi ţine loc la spălătoria de vis-a-vis, nici de primăriile care s'au pus pe interzis parcarea, în spatele blocurilor, a maşinilor cumpărate în leasing deşi nu sunt în stare să stârpească taxiurile staţionând pe banda a II-a cu avariile puse, nu mă simt solidar cu securistul devenit om de afaceri sub acoperire şi care beneficiază de legea 289/2008 pentru a asculta convorbirile telefonice ale concurenţei, nu mă simt solidar cu dubiosul acela care îmi tot vinde camere video de sub geaca lui de piele în benzinăria Patrom de pe DN1 la ieşirea din Ploieşti şi nici cu Bercea Mondialu' "şefu' banilor, regele oltenilor", nu mă simt solidar nici cu ministrul ăla care plafonează indemnizaţia de creştere a copilului deşi dacă şi'ar sparge el ouăle şi ar merge în concediu medical ar primi 85% din leafă cât stă în convalescenţă, nu mă simt solidar cu mitocanul de politician care ne crede prşti pe toţi laolaltă, implicit, nu mă simt solidar cu şefii de instituţii de presă care le permit să se comporte ca atare, cu care nu pot fi solidar nici atunci când angajează nişte rebuturi pentru care Alin Totorean e doar un român rătăcit în deşertul australian ca şi cum ar scrie că un alt român a violat, între ştirile de la ora 5 şi jurnalul de seară, o babă în staţia de trenolino din Bologna - şi nici cu acest român nu pot să mă simt solidar, cu şefii şi angajaţii monopolistelor firme de prestări de servicii de (tele)comunicaţii sau cu cei din bănci nu am nici o şansă de solidaritate, cu Cristian Asteluţei şi Tudor Ciuaua, Adriean Bordureanu, cu românul verde cin Slobozia care n'a văzut în viaţa lui un ungur dar îi vrea afară din ţară şi cu încă o listă lungă de care oricum până acum v'aţi plictisit deja.
Nu pot.
Şi, ca atare, mă lasă complet rece bairamul naţional pe care încearcă unii să'l insufle. Nu am nici un motiv să ader la un cult al patriei şi al istoriei alături de specimenele care îmi taie calea zilnic, mă calcă într'una pe bătături, mă scuipă pe suflet.
E criză, frate. Din criză scapă cine poate!

PS: baba de la Patriarhie.

Update: na, că mă luai cu vorba şi uitai să vă zic să nu citiţi asta, nu de alta da' azi îi vineri şi se spune că dacă râzi vineri plângi duminică!

B'estival my Ice Age

The Killers au confirmat: vin la B'estival. Mai sunt, pe listă, nişte babalâci categoria my size: Motorhead şi Manowar dar, mai ales, domnul din figura alăturată (să fie primit!):

Jocuri şi concursuri. Găsiţi zece diferenţe.

According to BBC,

"The country is still considered a fragile state and faces the challenges of poverty, corruption and economic mismanagement."

Deşi preşedintele

"promised zero tolerance on corruption in his inaugural speech (...) high-level corruption is a taboo topic, with officials using libel laws to target errant journalists. He also said he'd fight against the mismanagement of state resources."

Deşi moneda naţională a acestei ţări este leul, ţara din povestea BBC nu este România ci Sierra Leone. Sau nu...

Dan Grigore, Mihai Eminescu, Radio Zu şi fluierul sergentului

Avertisment.
Nu mai ascult de mult cuplul Morar&Buzdugan. Nu ştiu dacă e vina mea, dacă nu mai am puterea să gust umorul acela cu succes la adolescenţi mai fragezi sau mai în vârstă. Sau, poate, implicitul din bancurile tinereţii mele m'a modelat într'un anume sens.


Faptele.
Dan Grigore s'a revoltat pe o parodie după Mihai Eminescu, recitată pe post de Buzdugan.
"E o blasfemie de ziua naţională. E vorba de un patrimoniu naţional, care este sfânt pentru naţia română"
Aşa grăit'a pianistul cu morgă sumbră despre care, acum mai mult decât oricând, am convingerea că va sfârşi singur şi trist.
Kaiser Chiefs are o piesă în care, la refren, backing vocals strigă "Hey! Hey!" după fiecare vers. Aseară, piesa asta se derula pe City FM când coborâsemsă deschid poarta, pentru a băga maşina în curte. Well, la fiecare "Hey! Hey!", javrele proprietate personală, strânse buluc în poartă, răspundeau cu un cor de lătrături.
Corul de handicapaţi din instituţia care, zice'se, reglementează audio-vizualul românesc, a lătrat, răspunzând ("Da! Da! Refern!") cu o sancţiune oarecare pe motiv că astfel de acte radiofonice "pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor".
Dar să revenim la Dan Grigore cel Trist:
"Eu aş face întrerupere de emisiune pentru aşa ceva, un atentat de prost gust, de mizerabilitate, de josnicie, la poezia lui Mihai Eminescu. Eu aş întrerupe 3 ore emisia, dacă legea mi-ar permite".
Slavă Domnului, legea nu îi permite.
Acuma, printre multe alte alea care'mi vin la gură, aş vrea să ştiu dacă naţiunea română mai crede în Dumnezeul ăla pe care i l'a adus apostolul Andrei sau a trecut la o formă oarecum mixtă, combinată cu animism, cultul morţilor şi alte d'astea de pe urma cărora s'au născut toate ritualurile acelea post-mormântare cu beţii şi bancuri deochiate despre văduva mortului, cu găleţi de apă cărate prin sat, cu ţoale de dat pomană şi farfurii sparte...

Comentariu literar.
Mihai Eminescu este un poet. "Naţional" a fost proclamat de unii. Bine că nu l'au inclus ("unitar şi indivizibil") şi în Constituţie.
Alţii nu simt nimic la lectura poeziilor sale. Nu pot fi condamnaţi.
Publicistica lui Eminescu este străină unei mari părţi a celor care au învăţat, mecanic, despre poet că este "naţional", "cel mai mare" şcl. Şi care au dat teză după un comentariu literar dictat la meditaţii de o profă de literatură.

Deznodământ.
Dacă dai căutare pe Google, versurile următoare nu apar decât în şase rezultate (probabil şapte, cu acesta, from now on):

Iar tu, sergent de stradă
Cu fluierul la gât
Mai suflă'n pizda mă'tii,
Să'ţi ţie de urât.

Îmi cer scuze mamei pentru limbajul licenţios folosit - dar nu am făcut decât să citez din marea victimă a celor de la Radio Zu: Mihai Eminescu. Acum, aici, cu adevărat naţional!

Later edit: de fapt, ce înseamnă acest "naţional" în contextul dat?