Ia să ne spuie nouă elevul Eugen Nicolăescu care au fost cuvintele demne de un fin intelectual liberal pe care le'a folosit când i'a luat la (să mă ierte mama!) perpulis pe inspectorii şcolari care au îndrăznit să vină cu întrebări la instructajul de vaccin şi partid!
26.11.08
25.11.08
Bacilul Nicolăescu
Tunul la care visa ministrul Nicolăescu la final de mandat se îndreaptă spre o jumătate de eşec. Mamele nu's atât de proaste cum le (desc)consideră stimabilul ministru şi colegul domniei sale de la Educaţie. Şi, pare'se, iluştrii noştri liberali vor să repete experienţa staliniştilor, după celebrul cod de luptă "dacă nu poţi, te ajutăm; dacă nu înţelegi, te învăţăm; dacă nu vrei, te obligăm".
Deci, mamelor din lumea'ntreagă, n'aţi vrut să vă lăsaţi fetele vaccinate? Ia, poftiţi, repejor, la şedinţe cu părinţii! Daţi voi o declaraţie pe proprie răspundere şi mergeţi apoi acasă, la fetiţele voastre!
Simplu, nu?
Terorizant.
Lasă, bă, că sunt destule slabe de înger şi şi mai multe n'au idee despre ce vorbim noi aici, nu? Şi, dacă nu vor, asta e. Domnului ministru, care nu va ma fi ministru peste puţin timp, oricum nu'i mai pasă. S'a frecat mulţumit şi verde pe mânuţe. Banii au fost deturnaţi, comisionul a fost încasat, nu'i bai dacă fiolele alea nu se vor scurge, prin seringi, în fetiţele de vârsta vizată.
Vă daţi seama ce dispozitiv de luptă şi propagandă a pus în mişcare Nicolăescu? Ce de bani s'au dus unde trebuie pentru a pune presiune pe mame? Bani, am spus?
Păi, să facem un calcul, atunci, şi să vedem cine e ucigaşul, la faza asta - şi cine victima!
Suma alocată de Ministerul Sănătăţii acestei operaţiuni - preventive, care va să zică - este de 90 şi ceva de milioane de lei noi. Asta înseamnă cam o treime din întregul buget al oncologiei. Cine poate fi atât de criminal să blocheze o treime dintr'un buget oricum insuficient pentru o vaccinare fără rost? Păi, cineva care are un comision de încasat, probabil.
Banii luaţi pentru programul "de prevenţie" au subţiat considerabil visteria alocată tratamentelor aplicate bolnavilor de cancer aflaţi pe listele de aşteptare pentru a fi pompaţi într-o operaţiune costisitoare şi, în mare proporţie, inutilă. Cancerul de col uterin este tratabil. Incidenţa bolii este infinit mai mică faţă de efectivul ce ar urma să fie supus operaţiunii de vaccinare. În practica oncologică există aşa numitul test Papanicolau care nu face altceva decât să îi spună femeii că este predispusă acestei forme de cancer. Cât ar costa o campanie eficientă de avertizare, un awareness, cum se spune, o campanie care să convingă femeile să se ducă la un control? Evident, mult mai puţin. Vreo 5000 de euro pentru o Mihaelă Rădulescu. Hai, un 15.000 de euro. Plus câteva parteneriate media, că tre'să afişeze şi televiziunile tabloidale umpicuţ respinsabilitate socială, outdooruri, câteva autobuze pavoazate cu mesaje, întâlniri medici - pacienţi, mă rog... Toate cele aferente nu valorează mai nimic faţă de tunul dat la final de mandat de Nicolăescu!
Dar, aşa cum mai spuneam p'acilea, pe blog, în România, problemelor cu soluţii simple la îndemână li se caută soluţii megalomane. Pentru că aşa ne'am obişnuit, să ne luăm maşini nu pentru uz personal ci pentru fierea vecinului, să ne punem lanţuri groase la gât, să ciupim de unde apucăm, că statu' îi prost oricum. Aşa că, în loc să ne gândim la sensuri unice şi poliţişti mai mulţi şi cu un IQ mai ridicat, plănuim autostrăzi suspendate. În loc să identificăm focarele de gripă aviară, ardem toate păsările de curte din Delta Dunării. În loc să ajungem direct la cei predispuşi la cancer de col uterin, injectăm toate fetiţele care, cândva, peste zeci de ani, ar putea sau nu să sufere de cancer de col uterin. Cu un veccin despre care nu ştim prea multe decât că vreo 20-30 dintre cei ce au făcut parte din programul de testare au murit.
Nicolăescu ştie foarte bine ce are pe listele de aşteptare ale oncologiei - o armată de oameni suferinzi (poate sună cinic dar e chiar o armată de muribunzi; şi, până la urmă, cu toţii suntem nişte muribunzi) care speră să nu se termine bugetul înainte de a le veni rândul la tratament. Oamenii aceştia s'au înfăţişat de câteva ori la porţile ministerului lui Nicolăescu. I'a pasat unor secretari de stat care au promis - ca Prostănacu' în colegiul Dăbuleni - tot ce puteau promite, că nu i'a durut gura şi, oricum, nu au ultimul cuvânt. În plus, prosteala mai are un front: ministerul dă vina pe Casa de Asigurări de Sănătate şi invers. Vechea strategie a statului român: fă'i să'şi piardă răbdarea şi cheful!
În tot acest timp, oamenii aceia, care simt răsuflarea morţii în ceafă, îşi privesc soţiile sau taţii care îi imploră să nu renunţe la luptă. Nu lupta cu statul ci lupta cu boala. O luptă inegală dar în care adversarul joacă mai cinstit decât şleahta lui Nicolăescu, cel care, încetul cu încetul, a dispărut din paginile de investigaţii ale ziarelor româneşti, cărora le'a cumpărat, rând pe rând, tăcerea. "Ai văzut cum ne'a ajutat să o operăm în străinătate pe fetiţa aia", vine refuzul editorilor şefi. Ca şi cum Nicolăescu ar fi dat din propriul buzunar, ca şi când, de fapt, nu ar fi fost vorba despre aplicarea legii, aşa cum este ea! Să ne lăsăm, aşadar, mituiţi cu normalitatea şi să ne facem că nu înţelegem ce vrea să spună un tânăr care suferă de cancer, care, însă, nu şi'a abandonat cariera, continuând'o cu succes, dar care mărturiseşte că realizarea lui supremă, în ultimul an, a fost că, iată, a mai trecut un an din viaţa lui şi el trăieşte!
PS: din grabă, am scris în două rânduri "cancer ovarian" în loc de "cancer de col uterin"; îi mulţumesc lui FDR pentru observaţie.
Deci, mamelor din lumea'ntreagă, n'aţi vrut să vă lăsaţi fetele vaccinate? Ia, poftiţi, repejor, la şedinţe cu părinţii! Daţi voi o declaraţie pe proprie răspundere şi mergeţi apoi acasă, la fetiţele voastre!
Simplu, nu?
Terorizant.
Lasă, bă, că sunt destule slabe de înger şi şi mai multe n'au idee despre ce vorbim noi aici, nu? Şi, dacă nu vor, asta e. Domnului ministru, care nu va ma fi ministru peste puţin timp, oricum nu'i mai pasă. S'a frecat mulţumit şi verde pe mânuţe. Banii au fost deturnaţi, comisionul a fost încasat, nu'i bai dacă fiolele alea nu se vor scurge, prin seringi, în fetiţele de vârsta vizată.
Vă daţi seama ce dispozitiv de luptă şi propagandă a pus în mişcare Nicolăescu? Ce de bani s'au dus unde trebuie pentru a pune presiune pe mame? Bani, am spus?
Păi, să facem un calcul, atunci, şi să vedem cine e ucigaşul, la faza asta - şi cine victima!
Suma alocată de Ministerul Sănătăţii acestei operaţiuni - preventive, care va să zică - este de 90 şi ceva de milioane de lei noi. Asta înseamnă cam o treime din întregul buget al oncologiei. Cine poate fi atât de criminal să blocheze o treime dintr'un buget oricum insuficient pentru o vaccinare fără rost? Păi, cineva care are un comision de încasat, probabil.
Banii luaţi pentru programul "de prevenţie" au subţiat considerabil visteria alocată tratamentelor aplicate bolnavilor de cancer aflaţi pe listele de aşteptare pentru a fi pompaţi într-o operaţiune costisitoare şi, în mare proporţie, inutilă. Cancerul de col uterin este tratabil. Incidenţa bolii este infinit mai mică faţă de efectivul ce ar urma să fie supus operaţiunii de vaccinare. În practica oncologică există aşa numitul test Papanicolau care nu face altceva decât să îi spună femeii că este predispusă acestei forme de cancer. Cât ar costa o campanie eficientă de avertizare, un awareness, cum se spune, o campanie care să convingă femeile să se ducă la un control? Evident, mult mai puţin. Vreo 5000 de euro pentru o Mihaelă Rădulescu. Hai, un 15.000 de euro. Plus câteva parteneriate media, că tre'să afişeze şi televiziunile tabloidale umpicuţ respinsabilitate socială, outdooruri, câteva autobuze pavoazate cu mesaje, întâlniri medici - pacienţi, mă rog... Toate cele aferente nu valorează mai nimic faţă de tunul dat la final de mandat de Nicolăescu!
Dar, aşa cum mai spuneam p'acilea, pe blog, în România, problemelor cu soluţii simple la îndemână li se caută soluţii megalomane. Pentru că aşa ne'am obişnuit, să ne luăm maşini nu pentru uz personal ci pentru fierea vecinului, să ne punem lanţuri groase la gât, să ciupim de unde apucăm, că statu' îi prost oricum. Aşa că, în loc să ne gândim la sensuri unice şi poliţişti mai mulţi şi cu un IQ mai ridicat, plănuim autostrăzi suspendate. În loc să identificăm focarele de gripă aviară, ardem toate păsările de curte din Delta Dunării. În loc să ajungem direct la cei predispuşi la cancer de col uterin, injectăm toate fetiţele care, cândva, peste zeci de ani, ar putea sau nu să sufere de cancer de col uterin. Cu un veccin despre care nu ştim prea multe decât că vreo 20-30 dintre cei ce au făcut parte din programul de testare au murit.
Nicolăescu ştie foarte bine ce are pe listele de aşteptare ale oncologiei - o armată de oameni suferinzi (poate sună cinic dar e chiar o armată de muribunzi; şi, până la urmă, cu toţii suntem nişte muribunzi) care speră să nu se termine bugetul înainte de a le veni rândul la tratament. Oamenii aceştia s'au înfăţişat de câteva ori la porţile ministerului lui Nicolăescu. I'a pasat unor secretari de stat care au promis - ca Prostănacu' în colegiul Dăbuleni - tot ce puteau promite, că nu i'a durut gura şi, oricum, nu au ultimul cuvânt. În plus, prosteala mai are un front: ministerul dă vina pe Casa de Asigurări de Sănătate şi invers. Vechea strategie a statului român: fă'i să'şi piardă răbdarea şi cheful!
În tot acest timp, oamenii aceia, care simt răsuflarea morţii în ceafă, îşi privesc soţiile sau taţii care îi imploră să nu renunţe la luptă. Nu lupta cu statul ci lupta cu boala. O luptă inegală dar în care adversarul joacă mai cinstit decât şleahta lui Nicolăescu, cel care, încetul cu încetul, a dispărut din paginile de investigaţii ale ziarelor româneşti, cărora le'a cumpărat, rând pe rând, tăcerea. "Ai văzut cum ne'a ajutat să o operăm în străinătate pe fetiţa aia", vine refuzul editorilor şefi. Ca şi cum Nicolăescu ar fi dat din propriul buzunar, ca şi când, de fapt, nu ar fi fost vorba despre aplicarea legii, aşa cum este ea! Să ne lăsăm, aşadar, mituiţi cu normalitatea şi să ne facem că nu înţelegem ce vrea să spună un tânăr care suferă de cancer, care, însă, nu şi'a abandonat cariera, continuând'o cu succes, dar care mărturiseşte că realizarea lui supremă, în ultimul an, a fost că, iată, a mai trecut un an din viaţa lui şi el trăieşte!
PS: din grabă, am scris în două rânduri "cancer ovarian" în loc de "cancer de col uterin"; îi mulţumesc lui FDR pentru observaţie.
24.11.08
Poţi să te gândeşti şi la tine?
Un mesaj prost, ştiu. O cauză bună. Dincolo de ce scrie pe fotografie, un lucru e clar:
Din păcate,
majoritatea cazurilor de cancer pulmonar sunt diagnosticate
prea târziu.
22.11.08
Cel mai cuminte girofar
Felicitări demnitarului din dosul geamurilor fumurii ale maşinii negre cu antemergători care a stat cuminte, azi dimineaţă, la ora 10, la semaforul de la Caşin. Nu ştiu care ai fost, fratele meu, sigur nu Băse, că am auzit că Băse merge cu Loganu'. Şi'mi pare rău că trebuie să felicit normalitatea - dar aşa se face şi cu căţeii la dresaj. Zuckerbrot & Peitsche!
Un lucru n'am înţeles, totuşi: de ce trebuia să staţionaţi la semafor cu girofarul albastru pornit?
Un lucru n'am înţeles, totuşi: de ce trebuia să staţionaţi la semafor cu girofarul albastru pornit?
21.11.08
Pohta ce-am pohtit
Prietena mea si-a cumparat masina acum vreo luna. Un Renault Clio, argintiu, editie 2007. Locuieste la bloc si nu are garaj asa ca parcheaza unde e liber in fata scarii ei.
Alaltaieri a gasit un bilet pe parbriz. S-a gandit c-o fi parcat pe locul cuiva. Ei bine, nu.
Pe bilet scria asa:
"Dle,
Imi place foarte mult aceasta masina si vreau sa o cumpar cu orice pret. Va rog sunati-ma la telefonul 021421.... si daca nu raspund ieu cereti cu Mioara.
Am o rugaminte. Va rog nu spuneti nimic de Masina (nu pronuntati cuvantul masina). Vreau sa fac o surpriza si cadou familiei. Daca nu sunt acasa spuneti ca sunteti un prieten o cunostinta etc. si ori lasati Nr. Dv de telefon ori lasati Vorba sa-mi spuna ca ma sunati peste x ore si eu la ora respectiva Voi fi casa asteptand tel. Dv.
V/am spus ca o cumpar cu or ce pret si sa aveti actele in regula Vreau ca 1 zi sa facem actele si cat se poate de repede Cu respect Mioara S."
Am respectat intocmai scrierea doamnei Mioara.
Si-acum, doamna Mioara, sunt sigura ca veti afla de postarea asta de pe Bloguresti.
A zis prietena mea sa va zic ca masina NU e de vanzare. Nu insistati. Cu Nici un pret.
Alaltaieri a gasit un bilet pe parbriz. S-a gandit c-o fi parcat pe locul cuiva. Ei bine, nu.
Pe bilet scria asa:
"Dle,
Imi place foarte mult aceasta masina si vreau sa o cumpar cu orice pret. Va rog sunati-ma la telefonul 021421.... si daca nu raspund ieu cereti cu Mioara.
Am o rugaminte. Va rog nu spuneti nimic de Masina (nu pronuntati cuvantul masina). Vreau sa fac o surpriza si cadou familiei. Daca nu sunt acasa spuneti ca sunteti un prieten o cunostinta etc. si ori lasati Nr. Dv de telefon ori lasati Vorba sa-mi spuna ca ma sunati peste x ore si eu la ora respectiva Voi fi casa asteptand tel. Dv.
V/am spus ca o cumpar cu or ce pret si sa aveti actele in regula Vreau ca 1 zi sa facem actele si cat se poate de repede Cu respect Mioara S."
Am respectat intocmai scrierea doamnei Mioara.
Si-acum, doamna Mioara, sunt sigura ca veti afla de postarea asta de pe Bloguresti.
A zis prietena mea sa va zic ca masina NU e de vanzare. Nu insistati. Cu Nici un pret.
Nicu. Neamţul Nicu.
E născut în Germania, are 25 de ani, joacă (bine) la Hertha Berlin şi vrea în Naţionala FRFului: Maximilian Nicu. Nu cred că i s'a spus cât de mult dispreţuieşte Piţurcă Bundesliga! Dar asta e stofa, ăsta e omul. Aroganţa lui Piţurcă îi e depăşită numai de prostie. Sau ăstea merg braţ la braţ?
Vaccinul care ucide. Altfel decât crede Hotnews.
Tocmai când a prins, în sfârşit, un subiect propriu, Hotnews a trecut razant pe lângă el. În loc să se hazardeze într'o dispută medicală pentru care nu au pregătirea necesară şi pe care (la umbr unei aparente documentări ştiinţifice au abordat'o fără luciditate, cât se poate de heirupist & pompieristic, aproape tabloid), ar fi trebuit să apuce taurul de adevăratele coarne şi să se întrebe dacă nu cumva este vorba despre unul din acele celebre tunuri date pe graba sfârşiturilor de mandat şi, mai ales, pe spinarea cui se petrece asta. Dar toate la vremea lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)