Din trafic: Uite cine circula pe banda trei

Asa cum am mai povestit, Costica a suferit un accident in urma caruia a devenit Costica Chioru (in urma votului majoritatii). Sigur, e doar un Tico cu botul facut praf, cu un far spart si uleiul prelingandu-i-se dizgratios pe bara din fata, aripile indoite si ditamai gaura la portiera din dreapta. Reactiile partenerilor de trafic sunt de doua tipuri:
Unii ma privesc cu mila. Saraca, or zice, dupa ce ca n-a avut bani de-o masina cum trebuie, mai e si proasta, c-a pocnit-o.
Altii ma privesc cu teama. Pfoai de mine, fii atent la asta, fratioare, e periculoasa, a mai nenorocit pe unu, ia sa ne dam din calea ei.
Maine intra in service si ii rezolvam tablaria. Azi dimineata cand mi-au zis ce au de gand sa-i faca, mi-au dat lacrimile de mila. Desi Irina se plange ca nu e destul de frumos, desi ii scartaie volanul, desi V. nu poate sa-l sufere si i-a promis ca-l da la fiare vechi, Costica e prietenul meu. De-aia mi s-a facut rau cand l-am auzit pe tinichigiu spunand:
- Ii dam jos tot de pe el doamna. Va punem aripi noi, farul se monteaza usor, punem si capota nou-nouta, asta gata, la gunoi. Pentru motor va duceti la Daewoo. Si daca iubiti masina asta, puneti-i dura lube.
Speram ca pana duminica va fi din nou doar un Tico banal, invizibil, genul de masinuta care sta cuminte-n trafic si-si vede de-ale ei.Momentan isi face treaba asa cum poate. Inca are demarajul bun, inca il tin franele, iar stapana-sa e bucuroasa ca poate duce plodul la gradi si-napoi. Nici nu-mi doresc mai mult decat sa nu ma mai miros cu toti conationalii mei din Militari. Oricum, mai mult nu obtin circuland pe Maniu.
Astazi insa, pe cand mergeam cu 60 la ora pe banda 3 (60 la ora fiind limita impusa de indicatoarele de pe marginea bulevardului Iuliu Maniu) intr-unul din putinele momente ale zilei in care poti prinde asa o viteza superluminica in Militari, un gentleman dintr-un Touareg cu numar de IF ma claxona disperat de pe banda 2. Ba si-a lasat si geamul si-a scos si capul la fereastra, sa-i vad chipul frumos, de proprietar de gip, cu lantzug la gatutz.
- Fa! Treci pe trotuar, nu mai circula tu pe banda 3 cu teleguta.
Pe mine ma lasa muta situatiile de genul asta. Nu-nteleg agresivitatea inutila. Nu-nteleg pofta de a flegma pe vecinu' dupa cum nu-i inteleg pe aia de asculta manele in masina de peste 15 mii de euro sau in masina de firma. Nu-i inteleg nici pe-aia de incaleca trotuarul pe dealul Ciurel si pe urma te claxoneaza sa-i lasi si pe ei sa intre pe banda, la semafor.
Acuma stau si ma gandesc, oare-am gresit ca nu mi-am luat tractor in loc de teleguta? Ca daca ma duc la banca, sigur imi da de-un ford pentru cei ce pot.
Merita sa ma bag in datorii la banca numai ca sa nu ma mai scuipe pe parbriz alde Dinu Paturica astia de dupa '90?
Gentlemanu din Touareg putea sa ma depaseasca daca voia, avea loc. L-am cercetat cu atentie, nu fusesem impreuna la nici o gradinita, ca sa ne tutuim si oricum pe unde am crescut eu nu se vorbea cu fa. Dar stau si ma intreb oare, ce-o fi fost in creierasul lui? ce satisfactie a avut sa-mi urle mie pe fereastra: "uita-te la mine, sunt smecher si am touareg si daca vreau te calc pe cap"?
Regret acum ca n-am avut prezenta de spirit de-ai raspunde. Ar fi meritat macar un "ce e, ciobane, ti-au vandut si banda trei in rate?"
Dar desigur, dupa razboi...

How to screw it from the start

Dan nu mai face afaceri cu românii.
Stop.
Rewind.
Domnişoara a primit bani de la părinţi. Are 20 şi ceva de ani şi ar trebui să înceapă să se descurce singură. Cu, de exemplu, propria agenţie de turism.
Nu a început prin a'şi elabora o ofertă, a lega nişte contacte, a gândi marfa.
A vrut un apartament în buricul târgului. OK, l'a luat.
A vrut telefoane şi internet. OK, e nevoie de ele.
A vrut site.
Cum a intrat? Cum s'a nimerit? De ce? Nimeni nu mai ştie acum sau poate că ştie dar nu are relevanţă - cert e că l'a contactat pe Dan. S'a apucat, omul, şi, în zece zile, avea trei sau patru variante de pagină de internet pentru biznisul fetii. Pune mâna, Dan, pe telefon, o sună pe tânăra domniţă şi o invită la o audiţie, cu menţiunea ca la momentul întâlnirii să'i aducă şi content-ul. Păi... ce content? Păi... ofertele de turism, marfa pe care o va vinde. Păi... nu mi le faceţi dumneavoastră? Păi... nu!
La momentul stabilit pentru întâlnire, în locul antreprenoarei în devenire vine doar un apel telefonic - de la mămica revoltată că omul care i'a făcut pagina de web fetiţei a făcut'o pe fetiţă să nu se mai poată opri din plâns. Dar ce i'aţi făcut, domnule, că vin să vă strâng de gât, nu alta! Nimic, doamnă. Păi... înţeleg că o lăsaţi cu pagina neterminată. Păi... eu de unde să ştiu ce vrea domnişoara să vândă?
Forward.
Stop.
Dan nu mai face afaceri cu românii. A ales outsourcing. Pentru firme de afară... Nu a ajuns în topurile Capital sau Adevărul, dar o duce bine, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.

Vată engleză

Aspră ca un diplomat? Din piele? Ce fel de piele? De crocodil? De şarpe? Sigur nu'i vinilin? E lăcuită?
Dar una ceva mai moale, ca un şerveţel, nu aveţi? Poate fi şi românească, nu's chiar atât de snob, parol!

Celelalte Cuvinte - Zmeie

Via, desigur, Bogdan. Noiembrie e după uşă!

Vodcă, must şi istorie

În Republica populistă şi proletară romînă (o ştiţi, aia care plăteşte sporuri de confidenţialitate), săptămâna începe strălucit. Cu arome de vodcă. Vodcă nu taman ieftină da' cu gându', mai degrabă, la omu' care nu ia leafă de director la ANCRTI şi alte dimensiuni obscure ale muncii pe banul statului. Omul care dă iama în "tradiţia românească de a face vodcă rusească". Haraşo, priviet, zazdrovia.

Agenţii publicitari ai acestei faceri (ca să nu'i zic făcătură, pentru că nu ştiu cum e) etilice sunt un anume Mikhail Viteazov, un Vladimir Ţepevici şi trei ardeleni care au apărut şi ei la olimpiadele de istorie reprezentând Ardealul. Sau, ca să se supere ungurii şi să nu poată traduce, Transilvania. Cei trei: Horeev, Cloşcov şi Crişcenko.
Oi, oi, oi, măi, băieţi, cum întinaţi voi istoria neamului, cum terfeliţi sacrul nostru cel de toate generaţiile post-proletcultiste. De la istoricii noştri de mare respiraţie protocronistă am învăţat că istoria se citeşte numai cu patos şi lacrimi în ochi, nu?
O fi fost Paler un stâlp al prezentului (deşi trecutul nu'l recomanda întotdeauna) dar să nu ne încrâncenăm pânăla implozie şi, mai ales, să nu uităm seninătatea lui Paleologu (nu că, etic vorbind, ar sta mult mai bine decât primul - dar astea's reperele gegenral acceptate, în zilele noastre). Şi, apoi, mă, băieţi, dacă e greu să mai puneţi mâna pe carte, luaţi de la o librărie audiobook-urile sau, măcar, copiaţi, cu Strong DC, mp3urile în care bătrânul Djuvara povesteşte copiilor istoria!




Bun. Chestia asta vine într'un moment în care mi'am adus aminte că anul trecut, pe vremea asta, era tot octombrie (eh, sunt inteligent, nu?). Şi ca şi anul trecut pe vremea asta timpul trece şi iar ratez mustul şi pastrama. Ei, că eu le ratez, nu'i bai. Dac'oi mai trăi şi la anul, oi prinde cu siguranţă. Sau, poate, găsesc şi anul ăsta nişte firimituri, pe undeva. Dar cine le'a ratat anul trecut şi nu cred c'o să le mai afle e denigratorul de ţară Anthony Bourdain. Ăla care, prin martie, anul ăsta, zguduia conştiinţa naţională cu un "No reservation" supărat. Nici până azi nu am înţeles ce'o fi fost în mintea producătorilor lui Tony când au căutat un fixer fix la ministerul lu' peşte prăjit iar drept ghid l'au nimerit pe Zamir ăla care se pricepe la România mai puţin decât românul la fabricat vodcă.
Episodul a fost difuzat la începutul timpuriu al primăverii şi a fost filmat prin miezul iernii, asta după ce primele contacte cu Bucureştii începuseră cu luni bune în urmă. Contactele de la Bucureşti au gândit, poate, că după câteva eşecuri lamentabile în promovarea României, fie îi vând individului o ţară numai bună de surfing dar pentru că asta nu se poate, mai bine fac ceva pe el...
Bourdain, până la urmă, are o scuză. Venea de la marea facultate de bucătari din New Jersey într'un colţ de lume despre care n'a auzit niciodată. Iar băieţii la care a apelat l'au lucrat, de a ajuns să mănânce mici fix în bufetul gării din Sighetul Marmaţiei. Întrebaţi orice evreu şi vă va pune la dispoziţie o listă întreagă de locuri unde, acolo sus, în Maramureş, poţi mânca adevărat moroşeneşte, ascultând un taraf ţigănesc cântând kletzmer yidish at his best, de plânge străbunicul emigrat în America acum 105 de ani, sau chiar bunicul fugit din calea lui Horty mai recent!

Băieţii care au lansat vodca aceea au umor. Mult prea mult umor pentru o ţară ca asta. Tristeţea vine de la moralişti...

PS: a propos de cine ne face reclamă - băieţii de la Zu nu sunt singuri pe lume; jurnalistul german Daniel Erk colecţionează, în ediţia online a Tageszeitung, recursuri la Hitler.

Serviciul Inmatriculari Pipera - manual de utilizare

Care erau probabilitatile de a inmatricula o masina si a te trezi ca pe talon scrie ca e de alta culoare decat este ea in realitate?
Minima, dar ni s-a intamplat, errare humanum est.
Care erau sansele ca agentul constatator sa se uite la masina busita, sa vada ca e verde dar pe dovada sa scrie galbena, ca asa e in talon?
Uhm, aici nu stiu.
O fi fost posibil ca domnul de la societatea de asigurari sa treaca el cu vederea de data asta ca una scrie pe hartie si alta e realitatea din teren?
Asta clar nu.
Deci azi dimineata am plecat la Pipera.
A fost foarte aglomerat, cum era de asteptat.
A fost traumatizant, de asemenea, precum ne asteptam.
Daca aveti de rezolvat treburi in Pipera luati-va o zi libera. Luati-va apa si ceva de mancare.
Inainte de a intra in sediu, faceti-va rost de un formular de la baietii de vis-a-vis de sediul politiei, scutiti astfel un drum inutil pana la ghiseul de informatii.
Daca aveti de achitat taxe si nu sunteti din sectorul 2 sau 4 nu va bazati pe oficiul CEC din sediul Politiei pentru ca acolo doar premiantii pot achita taxele de 1 leu, 5 lei samd. Premiantii sunt cei din sectorul 2 sau 4. Pentru taxele peste 50 de ron vi se accepta banii indiferent de sectorul in care domiciliati. Insa e o singura functionara si coada la ghiseul CEC dureaza cam o ora (in medie). Daca n-ati avut noroc, poate dura si mai mult.
Mamele cu copii in brate sau in carucior ori gravidele au prioritate la ghiseul de eliberare/preschimbare permise auto. Bila alba!
Daca mergeti sa va preschimbati permisul sau pe talonul masinii a fost facuta o greseala, tineti cont ca nou talon se elibereaza in 2 ore, noul permis in 3 ore.
Cum nu puteti circula nici fara talon, nici fara permis, logic, veti ramane prizonieri in incinta pana va bate ceasul de ridicat actele sau pana faceti rost de alt sofer.
Daca va ganditi bine, orice iesire inspre oras si intoarcere inapoi la Pipera e posibil sa depaseasca acele 3 ore deci mai bine stati pe loc.
Exista un bufet, peste drum, dar nu vi-l recomand.
Cea mai apropiata terasa e inapoi spre oras, dupa benzinaria Lukoil. N-o luati in sus spre reprezentantele cu masini scumpe, pret de vreo 2 km n-o sa vedeti decat masini si praf. Mult praf.
In Oracle Tower au si un City Grill la parter, dar la ora pranzului se cam umple cu angajatii de la Oracle.
Aveti grija, sambata nu se elibereaza permise, nu se primesc acte.
In rest, bafta.

Fericirea de a studia în Germania?

Pentru că vine weekendul şi aţi putea găsi timp să vă gândiţi la viitorul vostru, vă fac o propunere: miercuri, 15 octombrie, între orele 12 şi 14, la sediul din strada Pitar Moş al Univeristăţii Bucureşti (catedra de limbi şi literaturi germanice), Deutsche Welle şi centrul pentru studii în Germania (DAAD) vă pun în temă cu programului postului de radio dar şi cu posibilitatea obţinerii unei burse la una dintre Universităţile de pe teritoriul federal. Cel mai isteţ dintre participanţi poate pleca acasă cu un iPod.