Eu nu ma plictisesc niciodata. N-am timp. N-am cum. Chiar daca as avea timp, au altii grija sa nu ma plictisesc.
Vinerea trecuta am aflat ca luni dimineata la 10 si 15 trebuie sa fiu pe post la matinalul pentru diaspora. Dar si seara de la 21 trebuie sa fiu pe post. Seara de la 21 era batuta in cuie, dimineata de la 10 se mai putea jongla cu dansa. Asa ca am amanat prezentarea matinalului pentru miercuri. Luni seara la ora 24 intram in casa dupa o zi inceputa la 6.30. Marti la 9 eram inapoi la birou. Pregatind matinalul de miercuri. Stiri, destule. Evenimente culturale la NY, Paris, Stockholm, Praga. O petitie importanta pentru romanii din UK. Cursuri de limba romana la Madrid. Ce mai, aveam totul gata: playlist facut, desfasurator facut, invitat special chemat la 10 fix. In dimineata asta, totul parea sa mearga bine.
Imi luasem deja pastilele la ora 6.30, servisem si sotul cu antibiotice. Pe la 7.30 copila se trezise si nu intrase peste noi. Asta insemna ca apucasem inca o ora de somn. Eram in schema, odihnita, aveam timp, totul era bine. Conform planului. Nimic nu prevestea degringolada.
Ajungem la gradinita, copila incepe sa planga sfasietor. Mi-a luat cam cinci minute s-o desprind de mine si sa plec bufnind si trasnind de la gradinita, cu un ghem in cosul pieptului. Asta ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Dar nu. Am ajuns la birou. Mi-am printat stirile. Am mai aruncat un ochi pe desfasurator. Am facut un ceai. Am dus in emisie cd-uri, md-uri, foi, ceai. A venit invitata.
La zece si 3 minute aflu ca in loc de buletin de stiri avem editie speciala, vorbeste Presedintele.
Dar nu vorbeste mult, mi se spune cam asa din pragul usii. Fii pe faza si cand zice multumesc, incepi matinalul.
OK. Se face si un sfert. Imi cer scuze de la invitata, ii explic ca vorbeste El Presidente si ca va trebui sa mai avem putina rabdare. Vine colegul cu revista presei. Ii explic si lui situatia. Suntem in stand by.
10.20 renunt la lansarea de la NY. Procesul ghetourilor din Nordul Transilvaniei era oricum o chestie elitista. El Presidente vorbeste. Economia merge rau. Facem politica si noi in paralel. Discutam despre borduri si asteptam sa auzim "Va multumesc".
10.25 Scot jumatate din piesele pregatite. El Presidente vorbeste. Mamele din Romania nu sunt stimulate sa faca al doilea copil, nu exista infrastructura. Ne bufneste rasul.
10.30. Vine si omul de la sport. Te sun eu, lasa, mergi in birou, te chem cand ajungem la stiri sportive.El Presidente vorbeste. Populatia Romaniei nu se va putea sustine. Stim.
10.40. Arunc jumatate din stiri. Ma gandesc ce mai pot face in 15 minute. El presidente inca vorbeste.
10.42. Imi cer scuze de la invitata. O sa inregistram ceva dupa 11, n-are sens sa vorbim pe fuga. Chem si omul cu stirile economice. Am schema clara in cap: semnal de post 15 secunde. 3 minute revista presei, iese Steliu intra Florin pe 30 de secunde cortina, 2 minute sport, 30 de secunde cortina, iese Florin, intra Stefan. 3 minute stiri economice, 30 de secunde cortina, 3 minute cu petitia din uk si cursurile de la madrid si promo programe de seara si la revedere, pe maine dimineata si terminam glorios cu o piesa muzicala. El Presidente vorbeste. Nu mai aud ce zice, dar nu zice "va multumesc".
10.47. Pleaca omul cu revista presei. El Presidente vorbeste.
10.48. Pleaca omul cu sportul. El Presidente vorbeste.
10.50. E deja prea tarziu pentru orice. Sa bage muzica. Sa bage cortine. Ies din studio. El Presidente nu mai vorbeste. Redactorul sef se supara. Editia speciala se terminase. Eu nu mai eram la microfon. De ce n-am zis macar pe ce post ne asculta oamenii. Ar fi trebuit sa intre macar semnalul de post. Intrase, dar durase doar 5 secunde si in zapaceala generala nu se auzise.
Ma reped inapoi la microfon. Spun: ati ascultat discursul tinut de presedintele Romaniei, Traian Basescu, in fata Parlamentului. Si fac semn. Sperand ca doamna de la pupitru are prezenta de spirit sa bage gingle-ul cu semnal de post mai lung. N-are. E vina mea. Trebuia sa stau acolo. Trebuia sa-i zic. Sa fac minuni in 10 minute. Sa fi intervievat invitata. Sa fiu vie. N-am fost. Sa prevad efectul fluture. I never saw that coming. Despre discurs vorbesc. Apai cand El Presidente vrea sa se adreseze natiunii, se adreseaza. Spre exemplu in seara asta la tvr1 trebuia sa fie la ora la care scriu acest post un mare film: "Marile Sperante". A fost editie speciala. Ascult. Astept sa aflu ceva nou si nu aflu. Nici editiile speciale nu mai sunt ce-au fost.
LE: tocmai m-a lamurit CTP: in dimineata asta El Presidente a vrut sa spuna: "Sa traiti prost si sa ii injurati pe ei".
23.9.08
22.9.08
21.9.08
Dragă Tolo punct ro, tu îi mai suporţi?
Dacă răspunsul e da, îmi pare rău pentru tine, stimate domnule Tolontan.
Există şi lucruri mai proaste decât calitatea fotbalului românesc: comentariile transmisiunilor televizate din fotbalul românesc.
Dragă RCS-RDS, îţi mulţumesc din suflet pentru că exişti în forma de acum şi că m'a convins să renunţ la serviciile tale, pe platforma DigiTv. Astfel, graţie mizeriilor şi atitudinii tale mizerabile în relaţia cu muritorii care îţi plătesc abonamente pentru serviciile de tot rahatul pe care le oferi, din 1 octombrie n'o să mai am parte nici de analfabeţii de la GSPtv! Îl prefer pe Ţopa comentând un meci din Bundesliga unui Băleanu, lui Oprişan sau Geambaşului. Pace vouă şi vedeţi că e ofsaid la Grădinescu (adică l'aţi lăsat singur în terenul advers, al telespectatorilor!).
Există şi lucruri mai proaste decât calitatea fotbalului românesc: comentariile transmisiunilor televizate din fotbalul românesc.
Dragă RCS-RDS, îţi mulţumesc din suflet pentru că exişti în forma de acum şi că m'a convins să renunţ la serviciile tale, pe platforma DigiTv. Astfel, graţie mizeriilor şi atitudinii tale mizerabile în relaţia cu muritorii care îţi plătesc abonamente pentru serviciile de tot rahatul pe care le oferi, din 1 octombrie n'o să mai am parte nici de analfabeţii de la GSPtv! Îl prefer pe Ţopa comentând un meci din Bundesliga unui Băleanu, lui Oprişan sau Geambaşului. Pace vouă şi vedeţi că e ofsaid la Grădinescu (adică l'aţi lăsat singur în terenul advers, al telespectatorilor!).
Zilele Bucureştiului. Sau Bucureştilor.
Palatul Cotroceni nu ne'a onorat cu ocazia zilelor Bucureştilor. Nu îi merităm, aşa să ştim, da? Una peste alta, ce'am văzut ieri? Mult kitsch, mulţi mici, Chiliman la cea mai vizibilă terasă, Mălaimare cu Masca lui omniprezentă, cele opt bucăţi de trăsuri învârtindu'se ca tramvaiul din Reşiţa, pe Nancy (poate cea mai veche blogăriţă pe care o ştiu, since agonia.ro era încă poezie.ro), pe Marin în interes de serviciu şi scuzându'se că blogul e mort dar poate ieşi din comă, MNACul cu piese faine şi bilete gratis tipărite scump, amintiri de vânzare, ceva muzici sunând interesant în faţa Ateneului, pe la lăsatul nopţii, dar aici mi s'a tăiat filmul pentru că grupul de băbăciuni cu care am defilat prin oraş a început să'şi plângă vârstele aşa că am rămas cu chestii după cum unele urmează:
Ada? Ada!
Emil?
(Continuous) LE: Trecerea prin bloguri începe cu Messa. Păpuşa spartă de pe blogul Popeascăi a cam fost vedeta weekendului; o am şi eu pe card, o are şi Sprâncenatu', numa' că nu ne'am lăudat cu ea şi tre'să ne credeţi pe cuvânt. Între timp au venit şi Gramoşii cu o (mai mult foto)părere. Cam la fel şi "Ana" Provinciala, ca din goana calului. Am văzut'o de câteva ori şi pe Mariana Duma dar ea se lasă aşteptată pe blogul ei de salvat oraşul. Nancy a pozat din greu (inclusiv pe meşteşugarii care mă inspiraseră, cândva, în primăvară, parcă la Târgul de Florii). Şi tot despre fotografii: Ill vine cu plasa plină de la photowalk. Până şi Piticu a preferat imaginea palavrelor. Deşi a mai găsit şi o treabă nemţească despre care a zis o vorbă (nu, frate, n'o să ţină!).
În rest, nişte trişti care îşi spun bloggeri scriu fără să spună ceva, concurând acerb ziarele, agenţiile de presă şi posturile de televiziune care au dat ştiri scrise journalistically correct dar fără miez... Cel puţin aşa mi'a dat nenea Google.
Probabil că de mâine se va mai da liber la postări pe blog, că doar e duminică şi nu prea e nimeni la slujbă, nu?
Emil?
(Continuous) LE: Trecerea prin bloguri începe cu Messa. Păpuşa spartă de pe blogul Popeascăi a cam fost vedeta weekendului; o am şi eu pe card, o are şi Sprâncenatu', numa' că nu ne'am lăudat cu ea şi tre'să ne credeţi pe cuvânt. Între timp au venit şi Gramoşii cu o (mai mult foto)părere. Cam la fel şi "Ana" Provinciala, ca din goana calului. Am văzut'o de câteva ori şi pe Mariana Duma dar ea se lasă aşteptată pe blogul ei de salvat oraşul. Nancy a pozat din greu (inclusiv pe meşteşugarii care mă inspiraseră, cândva, în primăvară, parcă la Târgul de Florii). Şi tot despre fotografii: Ill vine cu plasa plină de la photowalk. Până şi Piticu a preferat imaginea palavrelor. Deşi a mai găsit şi o treabă nemţească despre care a zis o vorbă (nu, frate, n'o să ţină!).
În rest, nişte trişti care îşi spun bloggeri scriu fără să spună ceva, concurând acerb ziarele, agenţiile de presă şi posturile de televiziune care au dat ştiri scrise journalistically correct dar fără miez... Cel puţin aşa mi'a dat nenea Google.
Probabil că de mâine se va mai da liber la postări pe blog, că doar e duminică şi nu prea e nimeni la slujbă, nu?
20.9.08
Program zilele Bucurestiului
L-am gasit!
aici
LE: haha, am inventat apa calda, asa-mi trebuie. Ma rog, ideea e ca daca aveti copii si va amuza, mi-a soptit o viorea ca parada aia cu marionete e de vazut.
aici
LE: haha, am inventat apa calda, asa-mi trebuie. Ma rog, ideea e ca daca aveti copii si va amuza, mi-a soptit o viorea ca parada aia cu marionete e de vazut.
19.9.08
Bubbles
Da, bine, recunosc.
Îmi plac filmele porno. Gata, nu vă mai holbaţi atâta la mine!
Îmi plac - în special filmele home-made, în care personajul feminin, interpretat de o amatoare (într'ale actoriei şi nu numai) demască, până la urmă, normalitatea feminină, nesupusă canoanelor comerciale. O şunculiţă, un şold, nişte vergeturi - nu multe, cât să nu mă lase să uit că, iaca, fac 40 mâine-poimâine... Cum obişnuiam să comentez când, cu pretenul Piszta, stăteam la masa de lângă ringul de dans a unui irish pub din Köln şi bombăneam ca moşii din Muppets: well, asta e my size!
În schimb, m'a dezgustat oprobiul public fals orientat în povestea cu dăscăliţa de la Zalău. Aşa că nu m'am băgat în seamă.
Nu m'aş băga nici acum în seamă, când se porneşte campania electorală şi bătăliile politice ating iarăşi praguri convingător de respingător de murdare - cu atât mai mult cu cât personajul în discuţie este de departe unul dintre cei mai antipatici actori politici pe o scenă plină, mai degrabă, cu măscărici şi găuri maro.
Dar nu pot să mă abţin şi remarc faptul că un simplu P (de la ce naiba o vrea fiecare să înţeleagă că vine acel P) desparte blogul care a scos în primetime subiectul subînţeles din paragraful anterior de celălalt blog al autorului, un blog despre creştinism, scris cu parfum de mucenic romantic.
Dumnezeul din blogul al II-lea pare, de acum, mai degrabă, un balon de săpun. A bubble, cum ar spune americanul sugerat într'un mail de finu' C.
Orice blogger câtuşi de puţin dus, totuşi, la biserică ştie despre ce e vorba...
Îmi plac filmele porno. Gata, nu vă mai holbaţi atâta la mine!
Îmi plac - în special filmele home-made, în care personajul feminin, interpretat de o amatoare (într'ale actoriei şi nu numai) demască, până la urmă, normalitatea feminină, nesupusă canoanelor comerciale. O şunculiţă, un şold, nişte vergeturi - nu multe, cât să nu mă lase să uit că, iaca, fac 40 mâine-poimâine... Cum obişnuiam să comentez când, cu pretenul Piszta, stăteam la masa de lângă ringul de dans a unui irish pub din Köln şi bombăneam ca moşii din Muppets: well, asta e my size!
În schimb, m'a dezgustat oprobiul public fals orientat în povestea cu dăscăliţa de la Zalău. Aşa că nu m'am băgat în seamă.
Nu m'aş băga nici acum în seamă, când se porneşte campania electorală şi bătăliile politice ating iarăşi praguri convingător de respingător de murdare - cu atât mai mult cu cât personajul în discuţie este de departe unul dintre cei mai antipatici actori politici pe o scenă plină, mai degrabă, cu măscărici şi găuri maro.
Dar nu pot să mă abţin şi remarc faptul că un simplu P (de la ce naiba o vrea fiecare să înţeleagă că vine acel P) desparte blogul care a scos în primetime subiectul subînţeles din paragraful anterior de celălalt blog al autorului, un blog despre creştinism, scris cu parfum de mucenic romantic.
Dumnezeul din blogul al II-lea pare, de acum, mai degrabă, un balon de săpun. A bubble, cum ar spune americanul sugerat într'un mail de finu' C.
Orice blogger câtuşi de puţin dus, totuşi, la biserică ştie despre ce e vorba...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)