Mister la Metrorex...

Doamnelor si doamnelor (citat din folclorul aurolacesc),

Am si eu o nelamurire si va rog daca puteti si daca aveti posibilitate sa ma ajutati si pa mine sa ma lamuresc.
Deci.
Exista cateva trenuri ex galbene, fara cai, momentan acoperite pe toate partile de tone de vopseluri d-astea gen spray grafitti. Ce nu pricep eu este: d
1. De unde au bani aurolacii de spray pt grafitti
2. Cand au ocazia pictorii de grafitti sa acopere metrourile alea din cap pana in picioare cu vopsea
3. De ce nu sunt pazite metrourile cand fac nani la depou?
4. De ce nu le spala nimerica?

E vreun proiect de arta subterana si nu stiu eu?
Va multumesc.

P(r)ostul de poliţie

Mă uitam la nişte porumbei, într'o zi la semafor. Eu la semafor. Ei - pe un acoperiş de staţie de metrou. Dedesubt, nişte câini adormiţi. Porumbeii se tot plimbau pe margine, şi, din când în când, se'ntorceau cu coada spre publicul larg, o ridicau şi se cam găinăţeau pe capul bietelor jivine. Nasol cu căţeii, îmi zic. Moment în care, oops, simt şi eu că mi se găinăţeşte unul - fix pe suflet. Alt dulău se găsi să depşească pe contrasens coloana de căţei stând cuminţi la semafor. Bre, tată, suntem incorijibili, suntem demni de propriul nostru dispreţ, suntem cei care ne merităm. Nu'i de mirare. Ristea Priboi, Ioan Avram Mureşan, Adriean Videanu, Atilla Verestoly, mai ziceţi'mi şi voi pe unu' de pildă de la liberali...
Dar deviez.
Azi dimineaţă stăteam iar aşa, în faţa p(r)ostului de poliţie din Mogoşoaia, aşteptând cuminte să avanseze coloana prinsă'n dop la şoseaua de centură a Bucureştilor. În faţa poliţiei, deci. Vin maşini din partea cealaltă da' unu', mai porumbel decât noi, căţeii, s'a găinăţit repejor. Şi pentru că n'avea loc de nesimţiţii care veneau şi ei întâmplător din sens opus fix când el se plimba pe contrasensul cumpărat de mămicuţa domniei sale, ne'a luat la pipăit oglinzile retrovizoare. Alea dupe stânga; dinspre axul drumului, cum ar veni. Şi dus a fost.
Revoltat din fire, cu sângele'n cap, am tras pe dreapta şi m'am repezit, cu o falcă'n cer şi una'n pământ, în postul de poliţie fix la comandant. Domnu' cu pricina - mierea de pe lume, frate, că să vedeţi, că vrem, că nu putem, că n'avem oameni, că echipajul e acum în intersecţie, la şoseaua de centură - ce mai, curat psihoterapie, ori au făcut şcoală cu pulanu' la talpă şi spinare până au învăţat să comunice, fie le administrează ceva, în ceaiul de dimineaţă, să nu se enerveze când li se spune adevărul în faţă... N'au oameni pentru că n'au bani, presupun. Dacă ar împrumuta bani pentru leafa unui agent în plus, din amenzi ar putea returna împrumutul într'o săptămână.

Mi'a dat, omul, şi numărul de mobil (de plecat am plecat total neîmpăcat, da' ce puteam să-i fac? să-l scot în stradă, să stăm împreună la pândă zece minute?) şi am ajuns în intersecţia de la centură, unde, îmi spusese comandantul, era echipajul. Poate la weceul benzinăriei de alături, poate pe malul lacului la pescuit, poate... Da'n intersecţie neam de organ de circulaţie. În schimb plin de porumbei care se găinăţeau pe coadă. Aşa că l'am sunat pe comandant şi, cu durere în suflet, i'am spus că nu e nici urmă de caşchetă în intersecţie, că e haos dar asta e starea naţiunii şi pot trăi cu haosul dar , domnule comandant, mă apasă nesimţirea, sfidarea şi bătaia de joc.

"Auzi, lasă procesele verbale, le completăm după aia, hai, acum, ia maşina şi mergem în intersecţie!".

Ca şi cum într'adevăr s'ar fi ridicat, atunci, brusc, şi s'ar fi dus să facă ordine în intersecţie. Ca şi cum eu aş fi şi crezut asta. Ca şi cum nu era singur, cu cinci minute în urmă, în postul de poliţie prin faţa căruia dulăii se comportă ca porumbeii care...

Vanghelistanul contraatacă

De la Prostănacu' am aflat'o: păzea că vine! Ada, ţi'era dor, nu?

Gradinita nu-i muzeu, nu-i expozitie...

... zise portarul, incuind usa cu cheia.
- Nu e cazul s-o incuiati cu cheia, zic, n-am de gand sa navalesc inauntru!
- Ba o incui si daca e cazul, chem si politia. Nici macar n-aveti voie sa intrati in curte daca n-aveti copilul la gradinita asta.
- Domnule, dar e absurd! N-am venit sa fac scandal, am venit sa pun niste intrebari.
- Aveti toate datele afisate pe usa. Am si eu ordinele mele...
- Lasati datele afisate pe usa, eu as vrea sa vorbesc cu doamna directoare...
-... n-aveti ce vorbi cu dansa ca nu are ce sa va spuna mai mult decat scrie pe usa.
- Dar de unde stiti dumneavoastra ca nu am ce vorbi? Ma intereseaza sa vad gradinita, sa intreb cine va fi educatoare, sa vad si eu in ce conditii o sa stea copilul...
- Nu se poate.
- Pai si cum, domnule, il trimit asa, pe ne-ve?
- Nu se viziteaza! Noi inca n-avem locuri, sunt prea multi copii, veniti in aprilie, la inscrieri.
- Dar un numar de telefon de la secretariat?
- N-avem! Veniti maine si vorbiti cu doamna directoare.
- Pai as vrea sa stabilesc o intalnire cu dansa, nu sa vin asa, de pe strada.
- Nu se poate ca acum nu e, copiii dorm.
- N-am treaba cu copiii!
- Sunati la inspectorat.
- Ce treaba are, domnule, inspectoratul? Eu cu gradinita asta am treaba, nu cu inspectoratul.
- Eu vad ca incepeti sa ma bruiati! Veniti aici cu scandal.
- N-am venit cu scandal, am venit sa ma interesez de gradinita.
- Scrie pe usa.
- Nu scrie, domnule, pe usa. Vreau sa vad cu ochii mei.
- Doamna, dumneavoastra nu intelegeti? Gradinita nu e muzeu, nu e expozitie!

Ca sa n-o mai iau de la capat, am plecat. Poate ca e bine ca sunt asa de vajnic pazite gradinitele. Dar o fi ok sa tratezi orice persoana care vine sa se intereseze, ca pe un infractor? Am plecat. Cu nervii intinsi la maxim, cu gandul ca poate totusi am sa sun la inspectorat. Sau mai bine, maine ma imbrac frumos si vin cu flori la doamna directoare, inainte de 8.30 pentru ca la ora 14 deja nu mai e, si telefonul mobil nu se da asa, oricarei lunatice, si gradinita evident nu are telefon fix si portarul cheama politia daca-l supar.
Bucuresti! 2008. UE.

În cimitire nu se pun borduri...

... dar e loc de marmură, nu?
Ştirea e alta şi concurează la titlul de culme a nesimţirii: spaţiul verde calculat pe cap de bucureştean include şi hectarele de cimitire ale oraşului!

Vlad the Amplifier

Nişte blogări mitiei "pe care lumea nu putea să'i mai încapă / Au venit şi'n ţara noastră de'au cerut pământ şi apă". Nu le'am dat importanţă. Pân's'a înfuriat Vlad şi a strâmbat niţel din gene. Şi au fugit. Duşi au fost. "Se făcură toţi o apă şi'un pământ".
Cică suntem nişte imaturi, imaturilor!
Hai, nene Vlade, matale ai vocaţii ascunse şi nu ştiai. Adică după ce ne'ai dat nouă, vineri, 28 de useri online deodată (ştiu, proba spune că's 26 dar eu îl cred pe Emil când spune că a văzut 28!), iaca, m'am uitat pe trafic.ro şi ce'am văzut? Că numai ieri, de când i'ai prins şi dat în fapt & până la ora 17 şi 18 minute, blogul lor fără conţinut a săltat (în lista "căutare/portal", că în clasamentul de bloguri nu aveau oricum ce să caute) de pe locul 719 pe 269.
Ca'n viaţă!
A propos, ăştia sunt din aceaşi încrengătură?

Strada Apusului - Domnule Primar,

In numele celor ce se inghesuie zilnic in autobuzele de pe linia 178 va multumesc fierbinte ca ati bagat si cateva masini noi, din acelea albe si frumoase, cu LCD, GPS si, sper din tot sufletul, AC.