20.2.08

Republica girofarurilor




Nişte scurgeri de informaţii au anunţat'o pe Sorina Matei că ea şi încă vreo câţiva negri mici de pe plantaţiile diverşilor moguli au picat cu gând rău la drum de seară pe la paza şi protecţia maimuţoilor cocoţaţi în fotoliile politice. Măi pe româneşte zis, la SPP. Serviciul de Pază şi Protecţie.
Îi ştiţi, nu? Cei cu W în numărul de înmatriculare care privesc urât la nişte amărâţi de agenţi de circulaţie înşiraţi dimineaţa pe DN1 de la Snagov mai la vale de se pierde organu' şi nu mai descâlceşte nici naiba intersecţiile! Cei care aprind, aşa, tam-nesam, nişte stroboscoape albastre undeva între bara de protecţie şi faruri, să îţi miştă, bă, rabla din drumul meu, bă, că io's ăla care îl duce pe senatorul melcilor la Parlament, bă, fraiere!
Poate s'o găsi cineva să le spună mafioţilor ăstora că şi muritorul de rând merge la serviciu în fiecare dimineaţă - pentru un salariu al groazei peste care un partid care a uzurpat titulatura liberal inventează inimaginabile impozite. Şi că serviciul lui, al muritorului de rând, este cel puţin la fel de important ca şi serviciul lui Tăriceanu sau Băsescu sau Olteanu sau... Să se trezească şi ei mai devreme, dacă vor să ajungă din vreme la slujbă, că bucureşteanul, cât o fi el de Mitică, pierde de la două ore în sus pe zi şi asta înseamnă, dacă pui cap la cap, o bună bucată din şi aşa vai steaua ei de viaţă blocat în acelaşi oraş pentru care ei nu au fost în stare să gândească sistematic, constructiv şi coerent - decât când a fost vorba de ciupit comisioane.
Poate s'o găsi cineva să le spună agenţilor de circulaţie că treaba lor e să stea pe stradă - dar nu la o şuetă şi o cafea, ci în locuri în care unii cu maşini de calibru şi culoare asemănătoare cu cele ale maşinilor din dotarea SPP (+ un unchi care a împrumutat cu zeci de mii de RONi întreaga secţie de poliţie şi dacă nu o rezolvăm între noi îl sun pe el să te sune) scuipă din mers pe codul rutier şi pe toţi fraierii care cred în ~ sau, cel puţin, se tem de lege. Şi, last but not least, ălora micii, cu numere de MAI, în care se umflă pipota câteodată, când pe şosea nu-s dulăi ci numai căţei, că eu sunt legea, bă, să le spună cineva că dacă tot nu's în stare să apere legea, măcar să nu îşi bată de joc dea! Nu de alta dar - în contextul fuduliei anterior amintite - seamănă a autoerotism pidosnic.
Am zîs!





PS: Aş vrea, da's conştient că degeaba vreau, să mi se spună ce misiune spectaculoasă de siguranţă naţională contracronometru pe banul public strâns de pe urma impozitării muncii mele a determinat aceste două maşini - din care una este a Ministerului de Interne după număr iar cealaltă ar trebui să fie pe motiv de girofar - să procedeze as seen in the pictures above. Mulţumesc.
Am zîs!

19.2.08

Ştampilograd

Am să'mi fac o firmă al cărui singur obiect de activitate să fie inventarea clienţilor.
Nu le ofer nimic dar pentru un preţ modic (sau chiar din oficiu, din când în când, clienţilor fideli) vor primi un nimic de calitate!
Şi fără să completeze nici un formular.

Bălegarul văcuţei Milka

p2c28476c4c_big

Domnul Roger Michael Meierhofer, din figura alăturată, trăieşte, spune (scrie, de fapt) domnia sa, din 1990 în România, face bloguri (unul despre copiii străzii), învârte diverse chestii sub denumirea SC Romebu SRL şi oferă, între altele, servicii de taximetrie cu şofer vorbitor de limba germană, de la Otopeni sau Băneasa la diverse puncte din Bucureşti. Costul unei astfel de curse este 40 de euro dus - sau 70 pentru tur-retur.
În trecere l'am întrebat dacă respectiva cursă include şi un duş. Nu aştept răspuns dar parcă nenorociţii ăia care te agasează încă de pe treptele trenului, înainte de a fi pus piciorul pe peron, în Gara de Nord, îmi deveniră brusc simpatici.
Modelul elveţian, ai?

Hot update: Romebu - Private detective & security services; roger that?
Later update: după un schimb de replici, Roger a şters anunţul - sau a limitat accesul, permiţând numai celor acceptaţi drept "prieteni" să îl vadă!
Far far later update (urlet din fundul unui maldăr de docoumente): Roger, fan al fotografiei şi deţinătorul unui domeniu pe post de agenţie foto, are câteva interesante - în registrul de activităţi se numără (între altele) "astrologie şi spiritism, "servicii de parcare a vehiculelor de către alte persoane decât proprietarii acestora" (ceeeeeeeeeeee?), sau"servicii ale lustrageriilor; hamalac"; interesant ca Roger, care se ocupă, împreună cu un domn din Germania, Uwe Hallboom, de asistenţa copiilor instituţionalizaţi şi a mamelor cu mulţi copii are, în plus, şi "activităţi ale agentiilor matrimoniale" iar firma sa apare listată pe un site alături de catalogul firmelor de escort girls, de hotmotel.com, de un sex club sau de Swingers Club Romania (a nu se înţelege cumva că aş avea vreo problemă cu swingerii sau cu pagina sex clubului cu pricina...).

18.2.08

Ladies and Gentlemen, the one, the only... Dono!

Nu ma pot abtine. Daca nu-l cititi/stiti pe dono e momentul sa-l cunoasteti.
Merita citit
nu sunt emo-tiv
blestemul emo

Pe restul va las sa le descoperiti singuri.
Enjoy!

Frustrant. Şi aberant. Frustrant de aberant

În ţara în care serviciile bancare sunt şi aşa execrabile, mult sub pretenţiile exprimate de costurile percepute, băncile nu'ţi dau voie să depui în contul altei persoane în cazul în care nu ai împuternicirea titularului. Într'o lume care trăieşte din ce în ce mai online, în care şi cumpărăturile şi'au făcut flotant pe net, o ţară minunată numită România, bă, eternă şi fabulouspirit, face pe dracu' în patru pentru a suplimenta fasolea cu un condiment organic numit muci. Când lumea trăieşte E-Bay sau Amazon.com, România e altfel. Dacă acesta este regulamentul bancar, înseamnă că nu pot cumpăra online până nu am acceptul/împuternicirea vânzătorului că pot să depun bani în contul lui. Sau, invers privit, nu pot să îmi dezvolt o afacere de vânzări online pentru că, de fiecare dată când am un client nou, musai să îmi trimită o copie după cartea lui de identitate, să merg la bancă şi să îi dau dreptul de a mă plăti pentru serviciile pe care i le ofer.
Cu voia dumneavoastră, cei mai recenţi incluşi pe lista băncilor stupide - cu siguranţă nu şi ultimii - sunt cei de la Bancpost.

Şi tot din ciclul "ce dracu' mai caut în ţara asta?": Hua Long livrează la domiciliu mâncare chinezească. Dacă te obişnuieşti cu răspunsul "durează în jur de trei ore" ajungi să dai comanda la ora 9 AM pentru a te bucura, spre orele fireşti ale amiezii, de un prânz sănătos (sau, măcar, oriental). Şi suni. Şi îţi spune că durează circa două ore şi jumătate. Perfect.
Trec două ore şi jumătate, se face, între timp, 13:00, se face 14:00, ronţăi nimicuri de la buticu' din colţ, se face 16:00, ţi'ai cumpărat şi o sana de la alimentara de vis-a-vis, se face 18:00, orele suplimentare trec şi ele, neplătite, desigur, şi parcă ceva tot nu s'a întâmplat. Să îi suni? Păi să îi suni! Dar ce le spui? Să îţi trimită coletul acasă ? Păi nu se face... că dacă vii cu mâncare din oraş acasă rişti să ţi'o iei pe cocoaşă de la - după caz - mamă, soacră, nevastă sau cine o mai fi încercat să îţi dea impresia că domn'e, aici nu e hotel!

Oh, şi'l mai avem şi pe Geoană, prototipul tuturor politicienilor români în exerciţiul funcţiunii!

17.2.08

Copsa Mica din Bucuresti


Mi'am adus aminte de 16 februarie. Din garile patriei ne'a alungat un sectorist din Mizil, maraind la aparatele de fotografiat ca un gardian de Pentagon, doar cu unghiile netaiate. Mai trist e ca, o data cu noi, organu' s'a apucat sa ii goneasca si pe niste pustani care gasisera loc viran de o miuta la o poarta improvizata pe un perete al garii oricum pustii. Daca am mai fi stat pana se intuneca am fi dat peste Geo Bogza grabindu'se sa prinda urmatorul tren. Inca nu venise vremea de aprins felinare dar, dupa cum arata fatada, captusita cu funduri de lazi de portocale si anunturi de prim ajutor in caz de cutremur, pariu ca seful de gara, care ne'a trimis dupa o aprobare la regionala Buzau, inca se mai incalzeste cu suba si vechiul cuptor cu lemne, rotund, din otel, pe a carui plita au dat in foc mii de cafele la ibric (ala albastru, cositorit de doua ori pe an)...

Asa ca cel mai bun loc pentru a mai vedea ce face batranul cheferist, cand nu scumpeste biletele, a fost, pana la urma, chiar la uzinele Grivita, alea unde au tras'o de coada pe sirena. In fata s'a bagat o societate de asigurari, o banca, RARul, sectia accidente usoare si ce tun imobiliar se poate da acolo, cat de curand (vis'a'vis de rugina atelierelor au aparut deja cateva show-room-uri de'ale lui tata Tiriac, semn clar ca...).

In spate, dincolo de sine, in cartierul 16 februarie, ah, ce Romania reala...



Vasile Roaita, frate, avem treaba!

14.2.08

Ziua Internationala a Industriei de Ciocolata si ursi de plus

Eu trebuie sa sarbatoresc Valentine's Day pentru ca la gradinita fiica-mii se lipesc (as we speak) inimioare colorate pe un A4 indoit drept felicitare pe care a mica o sa o aduca acasa la mami si o sa zica uite ce am facut pentru tine si eu am sa ma bucur ca nu poti sa nu te bucuri la asa ocazii.
Voi ce motive aveti sa dati bani pe mai multa ciocolota, mai multi ursuleti?