Weekend cu peşte (la grătar şi în vitrină)

Ştiu că, pentru workoholicii acestui oraş (tot mai mulţi în ultimii ani), ar putea părea o blasfemie să vorbeşti de weekend acum, în miezul săptămânii. Şi totuşi, nu mă pot abţine. Aşadar, dacă sunteţi prin zona Pieţei Victoriei vineri, sâmbătă ori duminică (nu, Tăricene, tu nu!), ţineţi cont că:

- la "Meţere" e târg (de icoane, flori, scoarţe şi blide etc.), teatru de păpuşi, peşte la grătar, ţuică şi ouă încondeiate, concurs, taraf şi Concertul "Arii naţionale" (sâmbătă, orele 16, în Studioul Horia Bernea).

şi...

- la "Antipa" e Festival de Peşte (ăsta nu e la grătar, e doar expoziţie), atelier de origami pentru copii cu vârsta între 5 şi 11 ani (duminică, 1 aprilie, de la 11:00), expoziţie culinară cu, atenţie!, vânzare, organizată de Rompescaria şi Restaurantul "Nostalgia" (tot duminică, de la 12:30).

Chiar dacă prognoza nu arată prea mult soare, eu zic că merită să ne riscăm.

Grozăvii din Grozăveşti

Dimineţi cu ferestre (de outlook) deschise.

No other comments available!

Scaune încălzite

Martie, Şoseaua Orhideelor.

CC al PD

Ştiţi, ţeapa aceea, statuile ciudate, mă rog, arta pe care o înţelegem sau nu dar o comentăm. Şi o fotografiem. Din toate unghiurile.

Am încercat, ceva mai devreme, azi, o panoramă care să cuprindă ţeapa lui Ghilduş din faţa Palatului Regal şi, în plan secundar, în spatele Muzeului de Artă, ţeapa lui Videanu, de deasupra Catedralei Sfântul Iosif. Şi, cum pozam eu, ajuns în dreptul şantierului de pe locul fostului teatru Excelsior, aud o voce:

Dacă doriţi să ne fotografiaţi, să ne spuneţi!

Întorc privirea spre sursa de zgomot şi văd o gaşcă de poliţişti îmbrăcaţi în salopete negre, unii cu căşti de motociclişti, alţii fără, strâns uniţi în jurul unora dintre BMWurile despre care scrisesem zilele trecute (bună dimineaţa, domnu' Văcăroiu, cum e cu mira?).

Fac un gest gen OK! şi îmi văd de treabă. Din grup se desprinde un tip cu cagulă şi se apropie de mine. Ajuns la câţiva paşi, îşi coboară cagula de pe gură şi îmi explică - pe un ton civilizat - că dată fiind instituţia care s-a instalat în clădirea ce a adăpostit, peste ani, CC al PCR şi Senatul, anume Ministerul Administraţiei şi Internelor (doar al Internelor, în accepţiunea poliţistului din conversaţie pe care o redau), fotografiatul în zonă nu este o îndeletnicire dezirabilă.

Încerc să îi explic omului că mă aflu într-o piaţă publică, poate cea mai importantă piaţă publică din România, având în mijlocul ei un monument de un design ciudat.

Puteţi merge mai aproape, să îl fotografiaţi, dacă doriţi!

Am fost şi mai aproape, îi spun, am nevoie de un cadru mai larg!

Da, îmi răspunde, dar, ştiţi, de aici fotografiaţi maşinile parcate şi se văd numerele...

Îl privesc circumspect, mă rog, îl privesc nedumerit sau... cum vreţi să spuneţi - îi arunc o privire suficient de expresivă pentru ca tânărul să încerce o scuză:

Ştiu... Mereu se trezesc câte unii să emită asemenea decizii. Mai bine cedaţi dumneavoastră. Altfel suntem obligaţi să vă ştergem imaginile din aparat, să vă ducem la secţie, pierdere de vreme, şi să vă punem să scrieţi o declaraţie...

Sunt analfabet, conchid şi plec, zâmbindu-i a la revedere.

Domnu' Blaga, mi'a zis Băsescu să vă întreb dacă aţi pregătit elicopterul?

PS: Dacă vă interesează, domnu' ministru, să ştiţi că numărul B 02 POL, care, de bună seamă, ar trebui să vă aparţină, e al unui primar din Dâmboviţa. Când a plecat din miliţie, via securitate, a luat cu el plăcuţele de înmatriculare.

A venit primăvara. Vă rog, ordonaţi!

Încercaţi să ghiciţi pe coperta cărei reviste puteţi citi aceste fragmente:

"E primăvară! Iar puritatea gândurilor noastre găzduieşte albul ghioceilor de martie, adăugând renaşterii căldura sufletelor în faţa speranţei. Şi cum speranţele renasc, în toată frumuseţea lor, primăvara, avem toate motivele să uităm pentru o clipă, un anotimp, un an, o viaţă, de răceala tristeţii ori de gerul iernii şi să ne bucurăm. Putem fi mai fericiţi, mai buni, mai puri (...) Purtând în inimi credinţa binelui, pe buze, misterul zâmbetului, iar în suflete, gândul curat, se cuvine, în acest început de redeşteptare la o altă viaţă, să închinăm o vorbă bună, o lacrimă de recunoştinţă şi o cupă de respect aparent fragilei fiinţe de lângă noi, femeia. Femeia mamă, femeia soră, femeia iubită".

Nu e corect, ştiu că v-aţi prins, aţi văzut poza, dar, credeţi-mă, merită să citim şi finalul, a cărui poieticitate îi face pe mulţi să se scarpine zdravăn sub caşchetă, pentru că, domnilor, pe raza moşiei lui Fătuloiu este mulţi oameni talentaţi cu armă în dotare :

"În acest context, indiferent de conotaţiile date de fiecare dintre noi dorinţei, binelui, iubirii, prinosul gândului curat al tuturor poliţiştilor români să se reverse, ca o continuă admiraţie, asupra colegelor noastre poliţiste".

Da, este vorba de numărul 2/2007 al revistei Poliţia Română.

Indiferent de conotaţiile pe care le putem da misterului zâmbetului, noi ştim prea bine că respectul aparent pentru girofarul care trece pe lângă noi pe Kisseleff se revarsă ca un prinos de sentimente adresate femeii mamă, femeii soră şi femeii iubite a agentului de poliţie, sentimente mai puţin bune, mai puţin pure, mai puţin curate...

Blogureşti la Pasajul Basarab

Ieri au început lucrările la Pasajul Basarab. Aşa cum ne-au spus, au închis zona pentru maşini. Autogara particulară de lângă IDM funcţionează în continuare, dar veste fosforescente păzesc intrarea în zona unde se desfăşoară ostilităţile.

Cu excepţia fetelor care le zâmbesc poliţiştilor, nimeni nu poate intra cu maşina în zonă (vezi Golful din cele două imagini de mai jos). Estimăm că, în curând, pe aici va fi o mare parcare cu gagici, deci şantierul o să fie un bun spaţiu de agăţat.

Oare oamenii ăştia ştiu că vor fi demolaţi? Şaormăriile duduie de parcă mai ieri s-au deschis. De la balconul unei case în care, cu vreo 2-3 ani în urmă a fost sechestrată şi obligată să se prostitueze o minoră, un moş scârbos scuipă printre capetele trecătorilor. Pe ăsta nu-l ia nimeni cu buldozerul?

Oare unde s-or fi mutat aurolacii, că n-am văzut decât unul, destul de curat, deci mult sub standarde. Or fi migrat spre Gara de Nord?

Deocamdată pe şantier au înfipt nişte steguleţe roşii şi dau găuri cu pickamerul. Probabil, peste o lună, vor reuşi să decoperteze tot. Sună promiţător!

Acum nu mai circulă pe aici autobuzele, aşa că, îndoiţi de tonele de bagaje, călătorii se târăsc până la Gara de Nord. Pe Strada Fluviului, pe unde e deviată cea mai mare parte a traficului, maşinile parcă au viteza sloiurilor de gheaţă. Mi-e milă de strada asta, care nu pare să fi văzut roată de autobuz la viaţa ei. Propun ca după terminarea lucrărilor să se numească Splaiul Styxului.

M-am urcat pe pasarelă şi fac poze. „Să vii după o lună să fotografiezi şi să vezi că n-au făcut nimic”, îmi strigă cineva.

În sfârşit, de sus, îl văd şi pe Dorel. El e! Uite cum dă cu ascuţitu’ ăla de desfăcăreţ în gâtul sticlei de bere! Doi ani ziceaţi? Poate doi ani sa(l)batici.

Fotograful nu mai locuieşte aici!

Cândva...

Ce vremuri, dom'le! Lasă, domnule, nunţi, mirese, serbări de sfârşit de clasa I sau alte minunăţii dintr-astea. Că-şi tundeau copilul şi veneau, înainte de începutul şcolii, să-i facă ultima poză cu chica din vacanţă.

Alea-s mofturi. Nu vezi?

Ilie Năstase a stat cuminte pe scaunul din faţa becurilor ălea de sute de waţi. Şi Florin Piersic. Casanova după Casanova după Casanova... Şi?

Ce Polaroid, dom'le? Prin '90 cine făcea, printre primii, poze tip la minut tip? Ce se mai înghesuia, pe atunci, lumea să plece din ţară. Îi trebuia fiecăruia paşaport. Şi?

Şi au venit japonezii ăştia, cu tehnica lor digitală. Şi ăia de la paşapoarte fac pozele direct la ei. Şi la buletine la fel. Şi lumea asta... Cine-şi mai pune fotografiile pe hârtie?

Acest spatiu este de inchiriat