Dragă Blogurești,
Îmi permit să îți atrag atenția
asupra unui aspect extrem de urât din viața de zi cu zi a orașului
nostru, așa-zisul Mic Paris și capitală europeană.
Iată despre ce este vorba. Trec în
fiecare zi, în drum spre birou, pe lângă un teren viran pe care,
din nefericire, s-au aciuiat câteva elemente de ultimă speță: o
familie de origine dubioasă și bine pigmentată – dacă
înțelegeți ce vreau să spun – și care a ridicat câteva
cocioabe pe acest spațiu părăsit pe care, alminteri, ar fi putut
funcționa o oază de normalitate și bun-simț, ca, de exemplu, un
McDonald's sau un magazin cu obiecte hand made.
Problema este că această adevărată
șatră este așezată chiar în imediata apropiere a unui semafor în
fața căruia trebuie să opresc și să aștept destul de multă
vreme, din cauză că roșul ține cam multișor (asta-i o altă
problemă, dar ce să faci când ai un primar care are un limbaj atât
de colorat). Așa că sunt nevoit să suport imaginea odioasă a
acestor oameni care trăiesc din banii noștri, ai celor ce muncesc
cinstit și plătesc taxe peste taxe. Acești necivilizați și
primitivi sunt motivul pentru care orașul nostru arată așa cum
arată în prezent. Știu că situația nu e singulară și că
există numeroase astfel de tabere ilegale, dar care poate fi
soluția? Cu siguranță, acești oameni nu sunt bucureșteni
adevărați. Sunt veniți de undeva, din vreun colț al țării unde
oamenilor nu le place munca încă de la naștere și stau toată
ziua la cîrciumă și beau ajutoarele sociale (pentru care, vă
reamintesc încă o dată, plătim noi, cei care ducem în spate o
întreagă populație de asistați).
Credeți-mă că m-am gândit mult
înainte de a vă scrie. Zi de zi, în lungile secunde de așteptare
la semafor, am căutat răspunsuri din dorința de a nu mai fi nevoit
să închid geamul fumuriu al Passat-ului meu hidramat și să întorc
privirea dezgustat de acest spectacol grotesc de animalism primar. O
rezolvare ar fi interzicerea accesului acestor specimene pe
teritoriul Bucureștiului și expulzarea în, să zicem, județul
Vaslui a celor care nu pot face dovada unui domiciliu stabil. De
asemenea, propun ca primăriile de sector să elibereze acte de
identitate doar celor care au venituri peste salariul mediu pe
economie, ca măsură de protecție împotriva săracilor care umplu
străzile cu corturile lor.
Știu că mulți dintre cei aflați în
situația mea, care trec zilnic pe acolo și sunt nevoiți să se
țină de nas din cauza mirosului revoltător de jeg și lipsă de
civilizație și cultură, ar putea spune că e vorba doar de niște
copii între 4 și 12 ani și care n-ar trebui blamați, dar cred cu
tărie că, dacă și-ar lua viața în propriile mâini și s-ar
apuca de muncă, n-ar mai ajunge în situația asta. Singura
explicație pentru starea în care se află e refuzul de a munci,
asta e sigur. Ar trebui să urmăm exemplul Boliviei, care se
pregătește să legalizeze munca copiilor de la 10 ani și să rupem
odată cu trecutul comunist.
Doar de noi depinde dacă aceste
„ființe” vor continua să ne paraziteze în continuare. Trebuie
să ne mobilizăm și să luăm atitudine.
Și îmi permit să-l citez aici pe
marele Andrei Pleșu care spunea într-unul din editorialele pe care
le citesc și le memorez cu sfințenie: „...cînd subînţelesul
normalităţii devine o utopie, pe scurt, cînd nimic nu pare să
funcţioneze ca lumea, vinovaţii nu trebuie căutaţi numai în sus,
printre ierarhiile puterii, ci şi lîngă noi, lîngă umărul
nostru, de-a dreapta şi de-a stînga noastră. Ba chiar, să nu ne
fie cu supărare, în noi înşine, în lehamitea, în solipsismul
nostru obosit, sau în recursul prea prompt la băşcălie şi
descurcăreală”.
Așadar, să ne revigorăm solipsimul,
să facem ceva, frați bucureșteni! Vă chem la luptă pe toți cei
care credeți că avem dreptul la un oraș frumos și curat, populat
de oameni de bun-simț și cu vederi occidentale, oameni care iubesc
mai presus de orice vizitele lungi în ceainării cu ștaif și
răsfoitul cărților groase, cu coperte cartonate și lucioase. Vă
rog să publicați această scrisoare și să-i îndemnați pe
cititori să dea share și like, pentru ca tot mai multă lume să-l
citească și să ia atitudine. Deocamdată vom lua atitudine doar pe
internet (pentru că, muncind din greu, nu avem timp să socializăm
offline), apoi, când mișcarea noastră pentru dictatura bunului
simț va lua amploare, putem să organizăm chiar și un flash mob în
fața librăriei Humanitas Cișmigiu.
Doamne-ajută!
Cecil Daniel Cositoreanu
CEO, CFO, COO și antreprenor.
