Concluzia? Ruşine, Dinu Patriciu! (cu tremolo)
20.3.10
Vărul Click
Concluzia? Ruşine, Dinu Patriciu! (cu tremolo)
Tanti Didina (La cules de rodii în Rahova. 3)
Când merg cu maşina “mică“ pe lânga tramvaiul ce se clatină nesigur dinspre Piaţa Unirii peste deal, printre case ciungi, se zice renovate, cu scânduri late, cuie ruginite, ferestre inexistente, găuri pe care folia de plastic poartă titlul mare, zgâriat din vopsea de bidinea :”de vânzare” sau “preţ negociabil”... Urâte rău, înguste, parcă aruncate dintr-o eră nemiloasă într-un viitor precis ne-negociabil! – eh, atunci îmi doresc sa fiu în tramvai, să fiu aproape de „pulsul naţiunii“, să înţeleg mai bine ştirile de la televizor, comentate de concetăţenii mei, adică cei pentru care tv–ul transmite ştiri, preţuri şi emisiuni culturale, vecinii mei, care plătesc taxe, cumpără la piaţă şi se bucură de toate transmisiunile în direct din lumea întreagă.
„Mama, tu ai leucemie?” întreabă o fetiţă cu cearcăne mari, pe care mama ei nu o priveşte deloc, dar o ţine, cleşte, de încheietură şi o numeşte Puica.
„Nu.”
„De ce ?”
„Pentru că n-am.”
„Da’ cine ţi-a zis că am – precis ai vazut prostii la televizor. Dar tu ştii, ce e aia leucemie?”
„Nu, întreb şi eu.”
„Păi, de ce?”
„Pentru că ar fi bine să ai, ca să mai stai şi tu acasă, uite mama lu Vali are şi Vali e acum fericită că se joacă puţin cu mama ei şi mai primesc şi multe pachete frumoase din străinatate.”
„Auzi, Puicuţo (şi o trage de ureche, întorcând-o ca pe tirbuşon), nu ştiu ce vrei tu să-mi spui, dar daca vrei pachete, du-te şi aşează-te la rînd, în Piaţa Rahova, la sfat, iar dacă vrei să mă joc cu tine, nu-mi dori tu, mie, leucemie…”
„Mama mă doare!”
„Să te doară, mamă, că şi pe mine m-a durut când a plecat tac’tu cu portofelu’…”
“Mama, nu tata a luat portofelu’, tanti Didina...”
„Aoleu, da multe belele îmi faci tu mie, Puico, întâi vrei sa fac leucemie, acu’ îmi zici că tac’tu s-a legat de sor’mea”„Mă doare, mama, nu ma trage de mâna, că mi-o rupi...”
Şi au coborât, mama cu o fiica, din tramvai, la staţia Rahova.
11.3.10
Casa de pe Negustori
"Este o casa frumoasa, mare, cu putina curte. Parasita si usor devastata, la intersectia Mosilor cu Negustori. Vestea buna este ca o sa fie renovata. De cineva care planuieste sa-i tranteasca ulterior un bloc in carca. Se vede in poza cu afisul. Asta ar fi vestea rea, dar n-o sa ma impiedic de asta, pentru ca mi s-a explicat deja ca e contraproductiv sa bocesc dupa toate casele misto care se duc naibii. Asta e, oameni noi - case noi. 
Ma impiedic insa de inocenta cu care autorul afisului a plasat, in spatele casei renovate si a blocului nou de sticla un ditamai spatiu liber, cu un cer imens, nederanjat de nimic, copacei, furnicute si pitulici. Sa juri ca nici picior de Bucuresti, bloc vechi de 7 etaje, case si alte constructii, gropi, tomberoane, masini parcate aiurea nu se afla prin preajma casei in discutie. Care, pentru ca proiectul real sa iasa ca-n poza, cred ca ar fi trebuit sa aiba o curte cu ceva sute de metri mai mare. Si n-are!
Mi se pare putin cam mult si, daca se poate, as face ceva. Doar ca nu-mi vine nici o idee, desigur."
Idei?
10.3.10
Mozart rocks si in 2010
Concert Sala Palatului
12 aprilie 2010, orele 19:00
Mozart ROCKS susţine
singură, de capu' ei, fără să fi cerut voie
tot un fel de mişcare de rezistenţă
împotriva muzicii de prost gust
împotriva muzicii de pahare multe
împotriva concertelor făcute din playback ...
Cum a fost in 2009? Cititi si ascultati si vedeti aici.
Important e sa stiti ca au un site, un grup pe facebook si un cont de twitter. Si au nevoie de sustinatori.
E de neratat. E minunat.
9.3.10
Grevă la metrou
De data asta, băieţii lui Rădoi nu mai vor chiar 20%, doar un 3,7 acolo.
Nu merg cu taxiul în Rahova
Cine merge cu maşina, nu trebuie să ştie cum e cu tramvaiul.
Dar cine merge cu tramvaiul pâna în Rahova, sau mai departe, pâna în Şoseaua Alexandriei, unde e un depou „internaţional“, în care vatmani, călători şi şoferi din „lumea întreagă“ fumează mândri pe cele câteva “terase” sau în “berăria la Nae”, de câţiva metri pătraţi „jupuiţi din trotuar“ – eh, acel călător de tramvai, chiar şi dacă a mers o singură dată, nu va uita aceasta. Nu ştiu dacă o să mai vrea să meargă cu tramvaiul, dar va avea ce povesti acasă sau la mosafirii din Occident şi sigur îsi va dori maşină mică sau bani de taxi. Unde îi va povesti şoferului că el e simplu mosafir în Rahova, c un om „de bine“ ce e şi nu stă printreeee…“nici nu ştii cum să le zici“!
„Ia, uitaţi-vă, duduie cum se ciorovăiesc intre ei“, îmi zise mândru taximetristul – şi el cu piele măslinie. “Bine că nu mi-am luat la bloc, aici. Auăleu, v-am jignit, că dv. ziceţi că aici staţi...“
Eu aici m-am născut, dar erau vile frumoase pe podul Calicilor, erau grădini pline de meri şi vişini şi ţărani care gândeau mult şi încet, Dar erau bogaţi.
“Vai, doamnă, de ce nu vindeţi, ce mai staţi printre ăştia?“
Şi unde să mă duc?
„Păi să vă cumpăraţi lângă noi, în piaţa Progresu’ şi mai jucăm şi noi o tablă seara, între blocuri“.
Adică ce iau pe mere să dau pe pere?
„Ce pere doamnă? – veniţi la noi în Progresu şi aveti totul la uşa. Şi nu vă mai luptaţi printre ăştia care parcă vin din junglă. Ia să mai munciţi cu cârca. Şi mai dă-o încolo de grădină, prispă, gradină de trandafir şi ciripit de nu ştiu ce păsărele...”
Decât să mă mut în Progresu’, mai bine merg pe jos pe soseaua Măgurele şi am liniştea mea cu pisici şi păsări.
Fănică din Progresu. Să nu-l uit. Să-ntreb de el, ştie toata lumea.
Rahov'ANI
8.3.10
De ce urăsc sărbătorile, oricare ar fi ele.
5 – 15 februarie (plus două sau trei zile)
Sfântu’ Valentin – muţunache, inimioare, cadouri pentru rupt gura amicei, prietenei, nevestei. După dotare. Lipseşte primarele de sectoru’ 1 sau ăla generalu’ să oficieze cununii de complezenţă, dând mirilor de ocazie una bucată hârtie (roz) cu amoraşi.
20 – 24 Februarie
Wikipedia scrie că “Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau, în unele locuri, pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie” .
Aferim că nu se ştie prea exact când, ce şi cum!
Dragobetele, deci. Valentin pe româneşte. La fel: muţunache, inimioare şi alte kitschoşenii chinezeşti. Curat tradiţional.
26 Februarie – 3 Martie (tot aşa: plus două – trei zile)
Mărţişoru’.
Adică: pandantive de argint chinezeşti, monede de argint (tot chinezeşti), nişte chestii sinistre care vor să aducă a broaşte ţestoase (se ştie, nu-i aşa?, că broasca ţestoasă este un simbol al primăverii – laolată cu motocliştii enduro), muţunache (ăsta a rămas din stocul lui Valentin şi’a lui Dragobete), quartz, andezit, jad ochi de tigru, pietre celeste (să alunge energiile negative),
diverse bijuterii şi umbrele.
3 – 8 martie
Le sărbătorim pe Femei! În înghesuială, evident. Tot aşa – că stocurile sunt mari şi trebuie lichidate. Nu mai enumăr.. În plus apar ghioceii, toporaşii şi alte flori pe care o mică dar vânjoasa comunitate le cluege, să câştigă şi gura lor un ban cinstit.
Pauză pâna la Paşte.
Dar dacă vrei o umbrelă, o mănuşă sau şosete („trei la 10 lei, băieţi”) şi nu ai de unde, vino în Romană!
Paştele
Ăsta nu are dată fixă. Aşa că e bine să vă feriţi de zonă cu două – trei săptămâni înainte şi după. În locul lui muţunache apar: iepuri, găini de plastic; iezi vii – şi din plastic; diverse coşuri votive cu Isuşi cu ochii oblici; etc; etc.
Pauză, iarăşi.
Dar întreprinzătrorul privat nu stă. Nu! Nu stă, nu doarne. Puteţi găsi ochelari de soare Guci sau Viersace pe timp de vară. Şi umbrele. Astea-s perene.
Vin (vorba Danei Bartzer, în reclamă) sărbătorile! De iarnă.
Încep din 1 decembrie şi se vor tremina undeva la începutul lui februarie. Cadouri cu nemiluita.
Cadouri! Cadouri!
Şi ar mai fi floraresele. Care dau cu tămâie pe bulevard, de zici ca eşti perpetuu la patriarhie. Şi vânzătorii mobili care îţi vând parfumuri Verzace sau Shanel. Dihor de bătătură. Bio.
De unde şi titlul.
The Clown