www.TRU

Pâine? Aş, circ!
Episodul TRU vs Cotidianul. Sau invers.
Omul are sclipirile sale de geniu şi momentele de penibil.
Dacă e atât de strălucit, pe cât lasă a se înţelege şi se agită alţii să'l avocăţească, de ce nu se mută online?
Publicul ţintă al Cotidianului şi cel de la EvZ, unde TRU obişnuia să scrie, ca şi cititorii săi din ziarele de sport sunt din generaţia internet. Cu siguranţă ar atrage suficient trafic pentru a convinge conturile de publicitate ale câtorva nababi (fie ei şi pedelişti). Plus că simte şi netul nevoia unei voci pro~ care să compenseze virulenţa anti~. Aşa, de amorul balanţei...
Restul e gargară.

Acciza pe falimentul naţional

Eu, unul, personal, sunt cam bâtă la economie (ceea ce nu mă împiedică să fiu fan al părinţilor fondatori ai Americii).
Dar, oricât de greu de cap aş fi, tot înţeleg unele lucruri.
Înţeleg, de exemplu, că nu's singurul venit cu pluta. Traian Băsescu e timonierul şef al plutei. Emil Boc şi Gheorghe Pogea ţin şi ei direcţia.
De ce, Doamne iartă'mă, se dau de ceasul morţii ăştia de la guvernare să împrumute bani de la FMI sau Comisia Europeană? Băsescu a zis, ieri, la Varşovia, că e vorba de un fel de airbag, că, de fapt, îi luăm să fie puşi bine, deoparte, just in case. Iar ne'am întors la "să vedem cum evoluează lucrurile"?
Păi, măi, Băse dragă şi voi, Boc & co, ia chemaţi'l pe nea Nicu Văcăroiu, că a lucrat la Conisiul de Stat pentru Planificare şi poate să vă facă nişte prognoze.
Acuma, pe bune: dacă luăm banii ăia doar aşa, ca să îi ţinem în caserie pentru orice eventualitate, ceea ce nu ne scuteşte de la plata dobânzii, nu cumva finanţăm Fondul Monetar Internaţional?
Cu ce bani? Păi, cumva cu ăia pe care i'a spus Pogea lui Boc (premierul oricum e uşor de fraierit - el e de la drept, nu ştie nici el economie) că o să'i scoată din accizele pe telefoane mobile şi ceasuri?
Dă'o'n spume de guvernare. Mai proşti ca ăştia de acum nu cred c'au fost vreunii vreodată. Nici măcar pe vremea lui Bobu, Postelnicu, Gâdea (nu ăla de la A3) & Găinuşe.

Your search did not match any documents. Sau, poate...

Hai că n'o mai făcuserăm de ceva vreme:


probleme tv face o dunga orizontala supervision - ce culoare?
caut marfa pt transport cu tirul - unde?
cum adresam mesaje lui traian basescu - scrie'mi mesaj privat, nu pot să te ajut aici şi acum, nu de alta, dar citeşte şi mama!
sieg heil - poţi încerca şi aşa, nu cred că se supără...
harta inmatriculari pipera - două la şcoala de fete, două la primărie, parcă şi pe Iancului una, vreo patru pe Niţu Vasile... vrei şi un grafic?
cum se zice neata in italiana - nu se mai zice, se pleacă înainte de a se trezi violata!
cei mai eftini adidasi de sala - teneşi, panaram-o. nici până acu n'ai învăţat că ăia ie teneşi?
radu soviani- se aude?
sieg heil - exagerezi deja... marş d'aici!
bucuresti sex - aşa mai vii d'acasă!
electronica pipera bucuresti cui apartine - Jiji, tu eşti?
femei care salute - altă rimă n'ai găsit, nu?
dame de companie - tot tu eşti, mă?
camd va vi luna plina - ceeeeeeeeeeeeee? deşi, dacă sunt mai atent, încep să înţeleg unde baţi, mei, Nati, mei!
sediu politie inmatriculari pipera autobuz - nu ştiu, dar poţi încerca la tramvai, e unul care trece pe Barbu Văcărescu
mafia sadoveanu din chitila - Baltagul? Tudor Şoimaru? Chitila?
c.e.c. pipera numar - fără număr, fără număr
serviciul ecarisaj de ecarisaj bucuresti - care te ecarsiează, ecarisa'te'ar cu ecarisarea lui ecarisată, Bucureşti.
marca de bere sarbeasca - Ozujsko? Karlovacko? Ah, nu daţi, ce mi'i Serbia, ce mi'i Croaţia... ;) Pa da vidim: Jelen? Lav? БИП? MB Swartz? Zoffmann? Flasa ili toceno? Da', acuma, nu dau cu paru': n'ai prefera nesto zestoko, cum ar fi o şliboviţă? Haj'mo, ziveli, jebem ti materu!
programe de realizare a goblenurilor - manual, altfel e ca berea fără alcool, cafeaua fără cofeină şi ţigările light, ca să nu mai aduc aminte de miticul personaj Onan
liniste scandaluri zona parc sebastian rahova bucuresti - stai cuminte, tati, atât îţi sugerez!
drumul damascului - ieşi din Constanţa, mergi tot înainte până dincolo de Nisipurile de Aur şi, la un moment dat, faci stânga spre Istanbul; p'ormă o ţii drept, treci de Antalia, treci conducta care vine din Turkmenistan, ajungi dincolo de Ceyhan şi faci dreapta, mai mergi umpic şi ajungi la graniţă; acolo o să'ţi scoată Allah pe unul mai deştept să'ţi arate drumul, sigur borbejte rumânjte, a fost student la medicină, la Craiova; auzi, când te întorci, adu'mi şi mie un magnet de frigider cu Nasrallah - mulţam!
rabla autoutilitare - am întrebat şi eu - nu ţine!
dame de companie in bucuresti - iar tu, mă?
low cost bucuresti new york - swim, baby, swim... şi, la prânz, avem rechin - sau rechinul te are pe tine, nu contează, mărunţişuri, nu ne legăm de detalii!
sectia 11 politie program cu publicu - ce mi'i scandalu din Ferentari, ce mi'i secţia de poliţie; amice, fereşte'te!
tetko - mătuşico, tu căutai berea sârbească?
zeciuiala - Emileeeeeeeeeeeeeeeeeee!
aveti poze din reggio di calabria? - câte doriţi?
harta bucuresti strazi gura de metrou - sigur n'ai pierdut ceva?
wwwsexin.ro - gata, mă! punct!
mitici nu au lasat ca sa aterizeze - deci d'aia a murit Icar! deci... aha!
ca sa pot desena - d'aia, vezi?
bucuresti, bucuresti carti despre - n'avem, n'avem. scris inca n'am, n'am!
cu ce se duce supergluu de pe mana - cu brişca ai încercat?
nadina nedelea oprescu - mai sunt împreună? a, nu... nu vă gândiţi la ce nu mă gândeam eu!
stie cineva o cizmarie la dristor - m'a rugat băiatul să vă pun întrebarea asta
iordanescu iubita arabella - rumburak ce zice? Doamne iartă'mă, nea Puiule, te ştiam şi familist, şi cu frica de Dumnezeu! Pă bune, acuma, vrei s'ajungi barbugiu, ca Piţi?
blondu spp - a, da... blondu' ăla... de la SPP... cu păr blond... în cap, vreau să zic, da, blond în cap... da, da, ăla... nu'l ştiu!
cartela orange nu mai intra in retea - măi, uite, aşa ceva mi'a zis şi bunicu', acu' ceva ani, când l'am întrebat dacă n'ar vrea să'mi facă o mătuşă, că mi se parea că mama nu e bucuroasă că n'are fraţi!
adresa centru butelii damaroaia - aici n'o găseşti; eu zic s'o cauţi cu lumânarea...
v-am prins vrajitoarelor felix - şi ce dacă au trecut 19 ani? ce vrei să spui cu asta? ce, ce dacă tu eşti mai tânăr?
adresa firmei univers brus - viraţi brusc în sus şi după al doilea strat de nori aţi ajuns! (huh, ar trebui să percep taxe, prea mă întreabă mulţi de trasee şi adrese)
curentul electric - scump, frate, scump...
gara otopeni - n'are, mă, trenul opreşte la Baloteşti, ca avionu'

Ciao, Italia

În bombardamentul matinal de veşti - că ştiri mai greu le pot zice - m'a lovit un şrapnel:
un medic italian a mărturisit că, acum nouă ani, a clonat trei copii iar aceştia trăiesc în Europa de Est.
Şi se mai supără italienii că i'au năpădit găinarii şi şnapanii României?
Ce, ei nu ne'au infestat cu ţepari şi clone?

Real Estate poetry

Intro cu trompete lungi, roz bombon, în nădragi sau izmene, vorba lui Mel Brooks:

Avem plăcerea să vă oferim, în prima lună a primăverii 2009, un proiect imobiliar unic. (…) Acest imobil este o certitudine, o realizare de un excepţional bun gust, în care materialele de ultima generaţie…

Exerciţiu: luaţi de răsturnaţi sacul cu epitete.

Compania care a contruit acest superb imobil este (...) În viitorul apropriat, dezvoltatorul va mai derula încă un frumos proiect imobiliar, despre care se va vorbi cu siguranţă şi care va surprinde plăcut piaţa imobiliară. Firma dezvoltatoare a participat cu succes la târgurile imobiliare din acest an.

Pauză de publicitate: la târgurile cu pricina au fost 20 de expozanţi. Vai de noi. Cu ele moi…

Înapoi cu sacul:

Prezentarea şi profesionalismul echipei de vânzări şi marketing au atras atenţia tuturor companiilor prezente.

Aşa, aşa - dar de abia de'acum începe:

Apartamentele sunt spectaculoase, moderne…

(şi aici se aşterne un paragraf întreg de produse care, da, au, în bună măsură, puterea de a te convinge că lucrurile sunt bine făcute dar, uh, aoleu, frate, mă doare: se mai pune astfel problema în anul 20 al libertăţilor democratice în stradă câştigate fără să ştim de ce? Nu e de la sine înţeles că un lucru făcut e – dacă n’am spus’o mă repet: implicit! – bine făcut?)

Fiecare metru pătrat este folosit la maxim, totul fiind cuprins într-un design interior deosebit de modern, spaţios şi practic. Apartamentele de la etajele superioare sunt adevarate perle arhitecturale, oferind o panoramă greu de descris în cuvinte aspra unei Capitale plină de nostalgii şi legende. Apartamentul show-room (…) oferă clienţilor posibilitatea (…) să se convingă că realitatea este mai frapantă decât fotografia. Singura posibilitate a clienţilor de a se convinge de acest lucru este să viziteze imobilul situat pe (…) Când intri într-un apartament nu poţi decât să rămâi plăcut surprins şi să-ţi doreşti şi mai mult să nu mai pleci din el. Totul îţi conferă acea stare de linişte şi siguranţă şi (de ce nu?) de mândrie când te gandeşti că poate fi al tău şi merită să faci această investiţie. Clienţii care au ales să locuiască în acest superb imobil s-au ales, practic, unii pe alţii, fiind oameni realizaţi din punct de vedere financiar, care au înţeles avantajele unei astfel de locaţii ultracentrale şi care se respectă, oameni pentru care calitatea şi confortul cotidian sunt factorii determinanţi în filosofia vieţii lor.

Damned, mi’e dor de coafeza aia care prezenta cronici de artă la tevere, acum vreo 10 ani. Şi de limbile lui Adrian Păunescu.

Avi Postelnik, ai legătura. Bleah…

Ultimul număr din Cicero, vă rog

Diverta. În locul fostului Eva. Privit de afară, de peste drum, din dreptul teatrului sau al Cărtureştilor, ai putea să confunzi locul. Are, ceva, din aerului magainului Virgin de pe Champes Elyssee. Şi gata!
De aici se schimbă filmul. Căci intri în magazin. Care, în sine, nu arată rău, Păcat că e locuit.
Nu e vorba despre clienţi, deşi la aerul de Megaimage al cărţilor şi papetăriei (remeber U got m@il?), Diverta atrage personagii dintre cele mai diverse.

Aleg două titluri, mă mai învârt peintre rafturi, nu mă descurc şi mă îndrept spre casă.
Dau să plătesc. Trei sau patru indivizi îşi fac de lucru în dosul tejghelei, unul singur lucrează cu un client la o casă (ca de obicei, treaba durează, clientul din faţa mea vrea bon fiscal, bravo lui, jos cu statul).
Într'un târziu, unul dintre cei trei sau patru care se distrau copios dincolo de trejghea (Andreea) se uită spre mine - ştiţi, privirea aia pe care de regulă o au autorităţile române când, la Bucureşti, în decembrie sau ianuarie ninge!
- Vă pot ajuta cu ceva?
Îi dau cele două cărţi cumpărate şi o întreb:
- Aveţi cumva seria "for dummies"? Şi mai căutam volumele patru şi cinci din "Închisoarea..." lui Ion Ioanid... le aveţi?
Andreea (către alt personaj din decor):
- Cheamă'l pe Gabi de la Media.
Plătesc şi mă răsucesc năucit, încercând să'l identific pe Gabi de la Media. Nu'mi iese. Într'un final (mă rog, după câteva zeci de secunde - două sau trei zeci) vine Gabi. Pentru a mă asigura că nu sunt exagerat de criptic, îi adaug, la formula "for dummies", şi titzulatura românească: "pentru to(n)ţi". Şi, desigur, volumele acelea din Ioanid.
- Încercaţi la Diverta din (n'am reţinut care), acolo au un stand de media mai bogat...

Gabi de la Media, eşti sigur de ceea ce spui?
Doamne, am dormit, în vremea din urmă? S'a schimbat ceva pe lumea asta? A ajuns literatura, au ajuns cărţile, cele de care fugeau adolescenţii din generaţia ce'mi urma, pop-culture? A ajuns atât de trendy să citeşti încât se scot cărţi precum revistele, se publică romane foileton, sunt seriale beletristice la mare căutare şi se vând la tarabe în locul ziarelor? S'a scârbit lumea de întâmplări adevărat cu Boc sau Nichita, de poze cu Simona Senzual şi au început oamenii să cumpere doar Horia Roman Intelectual? S'a sfârşit lumea pe 28 februarie 2009 la ora 18 sau a paralizat universul meu personal şi m'am trezit peste o sută de ani fără să îmi dau seama?

Oh, daţi'mi numărul de săptămâna asta din Aristotel şi Biblia de azi, vă rog. A, şi, dacă v'a mai rămas, un exemplar de săptămâna trecută din Sir Arthur Conan Doyle, cu dvd. Nu, nu am mărunt dar daţi'mi, de diferenţă, audiobook-ul cu poeziile încă nescrise ale lui Păunescu. Mulţumesc.

Piloţii zborului Carpatair Chişinău-Timişoara

Aurel Vlaicu.
Traian Vuia.
Alt nume de pilot român vă mai vine în minte?
A, da. Adrian Iovan. Individul care a fost lăsat la manşă după ce a împuşcat un om (un hoţ, un amant, ce'o mai fi fost el - dar, una peste alta, un hoţ) şi şi'a pus viaţa pe taraba OTV.

Două ore s'a învârtit deasupra aeroportului din Timişoara aeronava Carpatair. Vieţile a 51 de oameni depindeau de sângele rece şi îndemânarea a doi dintre ei. Cei doi erau piloţii. Piloţii avionului Saab nu-ştiu-cât care efectua cursa Carpatair între Chişinău şi Timişoara.

Vreme de două ore, două posturi de televiziune - româneşti şi ded ştiri - au făcut, din aventura zborului Carpatair deasupra Timişorii, rating cât într'un live cu George W Bush şi Osama bin Laden în studiou. Nu ştiu ce ne'am aşteptat când am rămas încremeniţi în faţa ecranelor. Să fim martorii live ai unui dezastru, să moară capra vecinului, să asistăm la prima arătare la faţă a lui Dumnezeu... Nu ştiu ce a sperat sau gândit fiecare dintre cei ce ne'am uitat la cele două televiziuni de ştii.

Un singur lucru ştiu: că, în tot acest răstimp, în care cele două televiziuni (al căror nume îl ştiu dar nu merită rostit) a stat de vorbă cu reprezentanţii companiei implicate în incident, cu cei ai aeroportului pe care urma să aterizeze aeronava, cu o parte din grămada de ştie-tot a ţării şi chiar cu iubitul uneia dintre stewardese dar nimeni nu s'a gândit să pună o întrebare simplă: cum, Doamne, iartă'ne, îi cheamă pe cei doi băieţi care au adus la sol avionul ăla şi pe oamenii ăia în bună stare cu picioarele pe pământ.

Aceşti doi Chesley Burnet Sullenberger III ai României nu sunt şefi de clanuri rivale aflate în plin război în spaţiul public, nu împuşcă civili în faţa unor case de schimb, nu ratează cu poarta goală după o noapte de beţie în cârciumile Bucureştilor, nu votează în Parlament împotriva unei forme a paşapoartelor biometrice pentru că sfidează prin exerciţii de logică şi raţiune scrierile biblice şi nici nu trag cu puşca după amanţii soţiilor. Nu sunt nici moguli făcuţi din jefuirea statului şi nici indivizi cărora acei miliardari le oferă lefuri exorbitante ca să dea măsura prostiei la orice oră, la televizor - ca să nu'i rostesc numele unuia care vorbeşte acum live pe unul din cele două posturi de ştiri ale căror nume le ştiu deşi...

LE: Au făcut'o. Mai târziu, când lumea se mai împrăştiase din faţa televizoarelor. Îi cheamă Iurie Oleacov şi Leonid Babischi. Basarabeni.