Câtă şcoală mi'o fi trebuind ca să'nţeleg ce spune Varujan Pambuccian când o asigură pe Creţuleasca de la Realitatea că legea aia, 289/2008, e făcută anume ca să existe dar să nu poată fi aplicată? Acuma... Pambuccian e un minoritar şi ca orice minoritar în deplinătatea simţămintelor sale, este un rebel prin vocaţie; în plus, face parte din tagma celor care ascultau rock pe ascuns înainte de 89; în plus, ştie să deschidă un computer şi să'l închidă, nu ca unii colegi de'ai săi din Parlament care s'au întrebat (când au aflat că vor primi proiectul de buget în pdf sau word) dacă nu e riscant să stea atâtea ore cu ochii în calculator.
Well, sunt convins că Pambuccian a înţeles ceva din mersul democraţiei româneşti, când a spus că legea a fost astfel făcută încât să nu poată fi pusă în practică. În principiu, asta e soarta tuturor legilor pe care parlamentarii români au fost împinşi de mama-soacră Europa să le introducă întru interes public şi transparenţă.
Bref.
La ce dracu' v'a trebuit legea aia 289/2008, dată pentru siguranţa cetăţeanului şi securitate, dacă, de trei săptămâni, de cel puţin trei ori pe zi, mă trezesc în mailbox cu tentative de phising purtând numele aceleiaşi bănci cu nume nemţesc şi rezonanţă minieră? Ba că "activităţi suspecte în contul dumneavoastră", ba că "securitate conturi" - şi tot aşa...
PS în atenţia autorilor atacului: nu am avut niciodată cont la Raiffeisen! De câte ori e musai să nu vă cadă cineva în plasă ca să înţegeţi că respectiva adresa de mail fie nu mai este citită, fie nu ia ţeapă? La disperarea cu care insistaţi, am să vă mulţumesc într'o zi pentru că mi'aţi dat un licăr de speranţă: masa critică a utilizatorilor de poştă electronică din România e mai deşteaptă decât mă temeam eu că arată viitorul patriei.
Triste vremuri pentru phishing...
