Dacă tot am zis, mai devreme, de camere video puse la trecerile de cale ferată iar Ada a plusat cu una la Lujerului, vă propun să legăm de'a'mpreunelea o listă cu locurile din prefectură unde credeţi că merită puse - şi, asta, sub argumentul că, deşi poate costă şi n'au bani la îndemână, găsesc Primăria sau Internele un împrumut, ceva; o zi de amenzi cred că e suficientă pentru achitarea împrumutului, cu dobândă cu tot şi rata cu inflaţiei inclusă!
16.10.08
Tot din trafic...
Ieri n'a fost cea mai fericită zi pentru poliţie, nu? Scandalul cu maşinile scumpe, dublat de vestea cu limita de kilometri pe zi (City FM a băgat vreo două ore de delir pe tema asta...). Azi dimineaţă am auzit că Primăria vrea să interzică parcarea maşinilor pe banda 1 acolo unde strada are două benzi de circulaţie. Şi, cică, mai vrea să dea liber la circulaţie pe banda RATB pentru maşinile cu minim trei persoane la bord.
Huh, mă, băieţi, cum credeţi voi c'o s'o faceţi p'asta cu prima bandă când nu sunteţi în stare să le împrăştiaţi nici pe cele care staţionează pe banda a II-a? Cât despre faza cu numărul de persoane din maşinile care circulă pe banda rezervată auto~ şi firobuzelor, păi, măi, băieţi, voi nu sunteţi capabili nici să demonstraţi că şmecheru' a trecut pe roşu - nu vă e clar că (scuzaţi!) conducătorul auto va aduce fără probleme doi martori care să demonstreze, în instanţă, că erau cu el în maşină, la momentul comiterii contravenţiei? Deşi nu mă tem nici de diloguri de genul "haide, şefu', cât îţi dau să vezi dublu?"
Numai de filmat, poate, singurele probe aparent fără tăgadă. Da' oare câţi avocaţi din România nu ar putea convinge judecătorul că filmul e trucat sau că aparatul de filmat nu e omologat? Plus că ministrul David (nici acum nu vi s'a făcut milă de mămica dumneavoastră, onorând'o cu o demisie?) n'a fost în stare să doteze cu camere de filmat nici măcar locurile de unde s'ar putea alege cu un maaaaaaaare buget de pe urma amenzilor, cum ar fi trecerile de cale ferată, unde pe locul salvării şi pompierilor e mereu stup de şmecheri pentru care coloana este o un mod de viaţă liber ales de alţii...
Acuma, partea bună din toate scandalurile alea cu Loganu' şi dotările e că, de ieri de pe la amiază, s'a băgat ordin de "afară cu voi, în stradă, să vă vadă lumea cum munciţi!". Bine, am văzut şi permise săltate dar, de ce să fim foarte optimişti când partea asta bună e ca al români: ieri, pe vremea mitingului dascălilor, Romana era blocată nu de demonstranţi ci de cei trei agenţi care dirijau circulaţia fiecare după propria ureche.
Huh, mă, băieţi, cum credeţi voi c'o s'o faceţi p'asta cu prima bandă când nu sunteţi în stare să le împrăştiaţi nici pe cele care staţionează pe banda a II-a? Cât despre faza cu numărul de persoane din maşinile care circulă pe banda rezervată auto~ şi firobuzelor, păi, măi, băieţi, voi nu sunteţi capabili nici să demonstraţi că şmecheru' a trecut pe roşu - nu vă e clar că (scuzaţi!) conducătorul auto va aduce fără probleme doi martori care să demonstreze, în instanţă, că erau cu el în maşină, la momentul comiterii contravenţiei? Deşi nu mă tem nici de diloguri de genul "haide, şefu', cât îţi dau să vezi dublu?"
Numai de filmat, poate, singurele probe aparent fără tăgadă. Da' oare câţi avocaţi din România nu ar putea convinge judecătorul că filmul e trucat sau că aparatul de filmat nu e omologat? Plus că ministrul David (nici acum nu vi s'a făcut milă de mămica dumneavoastră, onorând'o cu o demisie?) n'a fost în stare să doteze cu camere de filmat nici măcar locurile de unde s'ar putea alege cu un maaaaaaaare buget de pe urma amenzilor, cum ar fi trecerile de cale ferată, unde pe locul salvării şi pompierilor e mereu stup de şmecheri pentru care coloana este o un mod de viaţă liber ales de alţii...
Acuma, partea bună din toate scandalurile alea cu Loganu' şi dotările e că, de ieri de pe la amiază, s'a băgat ordin de "afară cu voi, în stradă, să vă vadă lumea cum munciţi!". Bine, am văzut şi permise săltate dar, de ce să fim foarte optimişti când partea asta bună e ca al români: ieri, pe vremea mitingului dascălilor, Romana era blocată nu de demonstranţi ci de cei trei agenţi care dirijau circulaţia fiecare după propria ureche.
14.10.08
Din trafic: Uite cine circula pe banda trei
Asa cum am mai povestit, Costica a suferit un accident in urma caruia a devenit Costica Chioru (in urma votului majoritatii). Sigur, e doar un Tico cu botul facut praf, cu un far spart si uleiul prelingandu-i-se dizgratios pe bara din fata, aripile indoite si ditamai gaura la portiera din dreapta. Reactiile partenerilor de trafic sunt de doua tipuri:
Unii ma privesc cu mila. Saraca, or zice, dupa ce ca n-a avut bani de-o masina cum trebuie, mai e si proasta, c-a pocnit-o.
Altii ma privesc cu teama. Pfoai de mine, fii atent la asta, fratioare, e periculoasa, a mai nenorocit pe unu, ia sa ne dam din calea ei.
Maine intra in service si ii rezolvam tablaria. Azi dimineata cand mi-au zis ce au de gand sa-i faca, mi-au dat lacrimile de mila. Desi Irina se plange ca nu e destul de frumos, desi ii scartaie volanul, desi V. nu poate sa-l sufere si i-a promis ca-l da la fiare vechi, Costica e prietenul meu. De-aia mi s-a facut rau cand l-am auzit pe tinichigiu spunand:
- Ii dam jos tot de pe el doamna. Va punem aripi noi, farul se monteaza usor, punem si capota nou-nouta, asta gata, la gunoi. Pentru motor va duceti la Daewoo. Si daca iubiti masina asta, puneti-i dura lube.
Speram ca pana duminica va fi din nou doar un Tico banal, invizibil, genul de masinuta care sta cuminte-n trafic si-si vede de-ale ei.Momentan isi face treaba asa cum poate. Inca are demarajul bun, inca il tin franele, iar stapana-sa e bucuroasa ca poate duce plodul la gradi si-napoi. Nici nu-mi doresc mai mult decat sa nu ma mai miros cu toti conationalii mei din Militari. Oricum, mai mult nu obtin circuland pe Maniu.
Astazi insa, pe cand mergeam cu 60 la ora pe banda 3 (60 la ora fiind limita impusa de indicatoarele de pe marginea bulevardului Iuliu Maniu) intr-unul din putinele momente ale zilei in care poti prinde asa o viteza superluminica in Militari, un gentleman dintr-un Touareg cu numar de IF ma claxona disperat de pe banda 2. Ba si-a lasat si geamul si-a scos si capul la fereastra, sa-i vad chipul frumos, de proprietar de gip, cu lantzug la gatutz.
- Fa! Treci pe trotuar, nu mai circula tu pe banda 3 cu teleguta.
Pe mine ma lasa muta situatiile de genul asta. Nu-nteleg agresivitatea inutila. Nu-nteleg pofta de a flegma pe vecinu' dupa cum nu-i inteleg pe aia de asculta manele in masina de peste 15 mii de euro sau in masina de firma. Nu-i inteleg nici pe-aia de incaleca trotuarul pe dealul Ciurel si pe urma te claxoneaza sa-i lasi si pe ei sa intre pe banda, la semafor.
Acuma stau si ma gandesc, oare-am gresit ca nu mi-am luat tractor in loc de teleguta? Ca daca ma duc la banca, sigur imi da de-un ford pentru cei ce pot.
Merita sa ma bag in datorii la banca numai ca sa nu ma mai scuipe pe parbriz alde Dinu Paturica astia de dupa '90?
Gentlemanu din Touareg putea sa ma depaseasca daca voia, avea loc. L-am cercetat cu atentie, nu fusesem impreuna la nici o gradinita, ca sa ne tutuim si oricum pe unde am crescut eu nu se vorbea cu fa. Dar stau si ma intreb oare, ce-o fi fost in creierasul lui? ce satisfactie a avut sa-mi urle mie pe fereastra: "uita-te la mine, sunt smecher si am touareg si daca vreau te calc pe cap"?
Regret acum ca n-am avut prezenta de spirit de-ai raspunde. Ar fi meritat macar un "ce e, ciobane, ti-au vandut si banda trei in rate?"
Dar desigur, dupa razboi...
Unii ma privesc cu mila. Saraca, or zice, dupa ce ca n-a avut bani de-o masina cum trebuie, mai e si proasta, c-a pocnit-o.
Altii ma privesc cu teama. Pfoai de mine, fii atent la asta, fratioare, e periculoasa, a mai nenorocit pe unu, ia sa ne dam din calea ei.
Maine intra in service si ii rezolvam tablaria. Azi dimineata cand mi-au zis ce au de gand sa-i faca, mi-au dat lacrimile de mila. Desi Irina se plange ca nu e destul de frumos, desi ii scartaie volanul, desi V. nu poate sa-l sufere si i-a promis ca-l da la fiare vechi, Costica e prietenul meu. De-aia mi s-a facut rau cand l-am auzit pe tinichigiu spunand:
- Ii dam jos tot de pe el doamna. Va punem aripi noi, farul se monteaza usor, punem si capota nou-nouta, asta gata, la gunoi. Pentru motor va duceti la Daewoo. Si daca iubiti masina asta, puneti-i dura lube.
Speram ca pana duminica va fi din nou doar un Tico banal, invizibil, genul de masinuta care sta cuminte-n trafic si-si vede de-ale ei.Momentan isi face treaba asa cum poate. Inca are demarajul bun, inca il tin franele, iar stapana-sa e bucuroasa ca poate duce plodul la gradi si-napoi. Nici nu-mi doresc mai mult decat sa nu ma mai miros cu toti conationalii mei din Militari. Oricum, mai mult nu obtin circuland pe Maniu.
Astazi insa, pe cand mergeam cu 60 la ora pe banda 3 (60 la ora fiind limita impusa de indicatoarele de pe marginea bulevardului Iuliu Maniu) intr-unul din putinele momente ale zilei in care poti prinde asa o viteza superluminica in Militari, un gentleman dintr-un Touareg cu numar de IF ma claxona disperat de pe banda 2. Ba si-a lasat si geamul si-a scos si capul la fereastra, sa-i vad chipul frumos, de proprietar de gip, cu lantzug la gatutz.
- Fa! Treci pe trotuar, nu mai circula tu pe banda 3 cu teleguta.
Pe mine ma lasa muta situatiile de genul asta. Nu-nteleg agresivitatea inutila. Nu-nteleg pofta de a flegma pe vecinu' dupa cum nu-i inteleg pe aia de asculta manele in masina de peste 15 mii de euro sau in masina de firma. Nu-i inteleg nici pe-aia de incaleca trotuarul pe dealul Ciurel si pe urma te claxoneaza sa-i lasi si pe ei sa intre pe banda, la semafor.
Acuma stau si ma gandesc, oare-am gresit ca nu mi-am luat tractor in loc de teleguta? Ca daca ma duc la banca, sigur imi da de-un ford pentru cei ce pot.
Merita sa ma bag in datorii la banca numai ca sa nu ma mai scuipe pe parbriz alde Dinu Paturica astia de dupa '90?
Gentlemanu din Touareg putea sa ma depaseasca daca voia, avea loc. L-am cercetat cu atentie, nu fusesem impreuna la nici o gradinita, ca sa ne tutuim si oricum pe unde am crescut eu nu se vorbea cu fa. Dar stau si ma intreb oare, ce-o fi fost in creierasul lui? ce satisfactie a avut sa-mi urle mie pe fereastra: "uita-te la mine, sunt smecher si am touareg si daca vreau te calc pe cap"?
Regret acum ca n-am avut prezenta de spirit de-ai raspunde. Ar fi meritat macar un "ce e, ciobane, ti-au vandut si banda trei in rate?"
Dar desigur, dupa razboi...
How to screw it from the start
Dan nu mai face afaceri cu românii.
Stop.
Rewind.
Domnişoara a primit bani de la părinţi. Are 20 şi ceva de ani şi ar trebui să înceapă să se descurce singură. Cu, de exemplu, propria agenţie de turism.
Nu a început prin a'şi elabora o ofertă, a lega nişte contacte, a gândi marfa.
A vrut un apartament în buricul târgului. OK, l'a luat.
A vrut telefoane şi internet. OK, e nevoie de ele.
A vrut site.
Cum a intrat? Cum s'a nimerit? De ce? Nimeni nu mai ştie acum sau poate că ştie dar nu are relevanţă - cert e că l'a contactat pe Dan. S'a apucat, omul, şi, în zece zile, avea trei sau patru variante de pagină de internet pentru biznisul fetii. Pune mâna, Dan, pe telefon, o sună pe tânăra domniţă şi o invită la o audiţie, cu menţiunea ca la momentul întâlnirii să'i aducă şi content-ul. Păi... ce content? Păi... ofertele de turism, marfa pe care o va vinde. Păi... nu mi le faceţi dumneavoastră? Păi... nu!
La momentul stabilit pentru întâlnire, în locul antreprenoarei în devenire vine doar un apel telefonic - de la mămica revoltată că omul care i'a făcut pagina de web fetiţei a făcut'o pe fetiţă să nu se mai poată opri din plâns. Dar ce i'aţi făcut, domnule, că vin să vă strâng de gât, nu alta! Nimic, doamnă. Păi... înţeleg că o lăsaţi cu pagina neterminată. Păi... eu de unde să ştiu ce vrea domnişoara să vândă?
Forward.
Stop.
Dan nu mai face afaceri cu românii. A ales outsourcing. Pentru firme de afară... Nu a ajuns în topurile Capital sau Adevărul, dar o duce bine, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.
Stop.
Rewind.
Domnişoara a primit bani de la părinţi. Are 20 şi ceva de ani şi ar trebui să înceapă să se descurce singură. Cu, de exemplu, propria agenţie de turism.
Nu a început prin a'şi elabora o ofertă, a lega nişte contacte, a gândi marfa.
A vrut un apartament în buricul târgului. OK, l'a luat.
A vrut telefoane şi internet. OK, e nevoie de ele.
A vrut site.
Cum a intrat? Cum s'a nimerit? De ce? Nimeni nu mai ştie acum sau poate că ştie dar nu are relevanţă - cert e că l'a contactat pe Dan. S'a apucat, omul, şi, în zece zile, avea trei sau patru variante de pagină de internet pentru biznisul fetii. Pune mâna, Dan, pe telefon, o sună pe tânăra domniţă şi o invită la o audiţie, cu menţiunea ca la momentul întâlnirii să'i aducă şi content-ul. Păi... ce content? Păi... ofertele de turism, marfa pe care o va vinde. Păi... nu mi le faceţi dumneavoastră? Păi... nu!
La momentul stabilit pentru întâlnire, în locul antreprenoarei în devenire vine doar un apel telefonic - de la mămica revoltată că omul care i'a făcut pagina de web fetiţei a făcut'o pe fetiţă să nu se mai poată opri din plâns. Dar ce i'aţi făcut, domnule, că vin să vă strâng de gât, nu alta! Nimic, doamnă. Păi... înţeleg că o lăsaţi cu pagina neterminată. Păi... eu de unde să ştiu ce vrea domnişoara să vândă?
Forward.
Stop.
Dan nu mai face afaceri cu românii. A ales outsourcing. Pentru firme de afară... Nu a ajuns în topurile Capital sau Adevărul, dar o duce bine, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.
13.10.08
Vată engleză
Aspră ca un diplomat? Din piele? Ce fel de piele? De crocodil? De şarpe? Sigur nu'i vinilin? E lăcuită?
Dar una ceva mai moale, ca un şerveţel, nu aveţi? Poate fi şi românească, nu's chiar atât de snob, parol!
Dar una ceva mai moale, ca un şerveţel, nu aveţi? Poate fi şi românească, nu's chiar atât de snob, parol!
Vodcă, must şi istorie
În Republica populistă şi proletară romînă (o ştiţi, aia care plăteşte sporuri de confidenţialitate), săptămâna începe strălucit. Cu arome de vodcă. Vodcă nu taman ieftină da' cu gându', mai degrabă, la omu' care nu ia leafă de director la ANCRTI şi alte dimensiuni obscure ale muncii pe banul statului. Omul care dă iama în "tradiţia românească de a face vodcă rusească". Haraşo, priviet, zazdrovia.
Agenţii publicitari ai acestei faceri (ca să nu'i zic făcătură, pentru că nu ştiu cum e) etilice sunt un anume Mikhail Viteazov, un Vladimir Ţepevici şi trei ardeleni care au apărut şi ei la olimpiadele de istorie reprezentând Ardealul. Sau, ca să se supere ungurii şi să nu poată traduce, Transilvania. Cei trei: Horeev, Cloşcov şi Crişcenko.
Oi, oi, oi, măi, băieţi, cum întinaţi voi istoria neamului, cum terfeliţi sacrul nostru cel de toate generaţiile post-proletcultiste. De la istoricii noştri de mare respiraţie protocronistă am învăţat că istoria se citeşte numai cu patos şi lacrimi în ochi, nu?
O fi fost Paler un stâlp al prezentului (deşi trecutul nu'l recomanda întotdeauna) dar să nu ne încrâncenăm pânăla implozie şi, mai ales, să nu uităm seninătatea lui Paleologu (nu că, etic vorbind, ar sta mult mai bine decât primul - dar astea's reperele gegenral acceptate, în zilele noastre). Şi, apoi, mă, băieţi, dacă e greu să mai puneţi mâna pe carte, luaţi de la o librărie audiobook-urile sau, măcar, copiaţi, cu Strong DC, mp3urile în care bătrânul Djuvara povesteşte copiilor istoria!
Bun. Chestia asta vine într'un moment în care mi'am adus aminte că anul trecut, pe vremea asta, era tot octombrie (eh, sunt inteligent, nu?). Şi ca şi anul trecut pe vremea asta timpul trece şi iar ratez mustul şi pastrama. Ei, că eu le ratez, nu'i bai. Dac'oi mai trăi şi la anul, oi prinde cu siguranţă. Sau, poate, găsesc şi anul ăsta nişte firimituri, pe undeva. Dar cine le'a ratat anul trecut şi nu cred c'o să le mai afle e denigratorul de ţară Anthony Bourdain. Ăla care, prin martie, anul ăsta, zguduia conştiinţa naţională cu un "No reservation" supărat. Nici până azi nu am înţeles ce'o fi fost în mintea producătorilor lui Tony când au căutat un fixer fix la ministerul lu' peşte prăjit iar drept ghid l'au nimerit pe Zamir ăla care se pricepe la România mai puţin decât românul la fabricat vodcă.
Episodul a fost difuzat la începutul timpuriu al primăverii şi a fost filmat prin miezul iernii, asta după ce primele contacte cu Bucureştii începuseră cu luni bune în urmă. Contactele de la Bucureşti au gândit, poate, că după câteva eşecuri lamentabile în promovarea României, fie îi vând individului o ţară numai bună de surfing dar pentru că asta nu se poate, mai bine fac ceva pe el...
Bourdain, până la urmă, are o scuză. Venea de la marea facultate de bucătari din New Jersey într'un colţ de lume despre care n'a auzit niciodată. Iar băieţii la care a apelat l'au lucrat, de a ajuns să mănânce mici fix în bufetul gării din Sighetul Marmaţiei. Întrebaţi orice evreu şi vă va pune la dispoziţie o listă întreagă de locuri unde, acolo sus, în Maramureş, poţi mânca adevărat moroşeneşte, ascultând un taraf ţigănesc cântând kletzmer yidish at his best, de plânge străbunicul emigrat în America acum 105 de ani, sau chiar bunicul fugit din calea lui Horty mai recent!
Băieţii care au lansat vodca aceea au umor. Mult prea mult umor pentru o ţară ca asta. Tristeţea vine de la moralişti...
PS: a propos de cine ne face reclamă - băieţii de la Zu nu sunt singuri pe lume; jurnalistul german Daniel Erk colecţionează, în ediţia online a Tageszeitung, recursuri la Hitler.
Oi, oi, oi, măi, băieţi, cum întinaţi voi istoria neamului, cum terfeliţi sacrul nostru cel de toate generaţiile post-proletcultiste. De la istoricii noştri de mare respiraţie protocronistă am învăţat că istoria se citeşte numai cu patos şi lacrimi în ochi, nu?
O fi fost Paler un stâlp al prezentului (deşi trecutul nu'l recomanda întotdeauna) dar să nu ne încrâncenăm pânăla implozie şi, mai ales, să nu uităm seninătatea lui Paleologu (nu că, etic vorbind, ar sta mult mai bine decât primul - dar astea's reperele gegenral acceptate, în zilele noastre). Şi, apoi, mă, băieţi, dacă e greu să mai puneţi mâna pe carte, luaţi de la o librărie audiobook-urile sau, măcar, copiaţi, cu Strong DC, mp3urile în care bătrânul Djuvara povesteşte copiilor istoria!
Bun. Chestia asta vine într'un moment în care mi'am adus aminte că anul trecut, pe vremea asta, era tot octombrie (eh, sunt inteligent, nu?). Şi ca şi anul trecut pe vremea asta timpul trece şi iar ratez mustul şi pastrama. Ei, că eu le ratez, nu'i bai. Dac'oi mai trăi şi la anul, oi prinde cu siguranţă. Sau, poate, găsesc şi anul ăsta nişte firimituri, pe undeva. Dar cine le'a ratat anul trecut şi nu cred c'o să le mai afle e denigratorul de ţară Anthony Bourdain. Ăla care, prin martie, anul ăsta, zguduia conştiinţa naţională cu un "No reservation" supărat. Nici până azi nu am înţeles ce'o fi fost în mintea producătorilor lui Tony când au căutat un fixer fix la ministerul lu' peşte prăjit iar drept ghid l'au nimerit pe Zamir ăla care se pricepe la România mai puţin decât românul la fabricat vodcă.
Episodul a fost difuzat la începutul timpuriu al primăverii şi a fost filmat prin miezul iernii, asta după ce primele contacte cu Bucureştii începuseră cu luni bune în urmă. Contactele de la Bucureşti au gândit, poate, că după câteva eşecuri lamentabile în promovarea României, fie îi vând individului o ţară numai bună de surfing dar pentru că asta nu se poate, mai bine fac ceva pe el...
Bourdain, până la urmă, are o scuză. Venea de la marea facultate de bucătari din New Jersey într'un colţ de lume despre care n'a auzit niciodată. Iar băieţii la care a apelat l'au lucrat, de a ajuns să mănânce mici fix în bufetul gării din Sighetul Marmaţiei. Întrebaţi orice evreu şi vă va pune la dispoziţie o listă întreagă de locuri unde, acolo sus, în Maramureş, poţi mânca adevărat moroşeneşte, ascultând un taraf ţigănesc cântând kletzmer yidish at his best, de plânge străbunicul emigrat în America acum 105 de ani, sau chiar bunicul fugit din calea lui Horty mai recent!
Băieţii care au lansat vodca aceea au umor. Mult prea mult umor pentru o ţară ca asta. Tristeţea vine de la moralişti...
PS: a propos de cine ne face reclamă - băieţii de la Zu nu sunt singuri pe lume; jurnalistul german Daniel Erk colecţionează, în ediţia online a Tageszeitung, recursuri la Hitler.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)