31.8.08

La est de est


Aşa arătau anul trecut. Dacă nu mă vor opri la graniţă, despre afişele de anul acesta am să vă povestesc la întoarcere. Smirnov visează...

29.8.08

Meciul secolului

Probabil că multora nu le spune mare lucru dar Poli - Partizan va fi un meci cu două stadioane arhipline şi (ad literam) în flăcări!
Mulţumesc, UEFA. Pentru tragerea la sorţi dar şi pentru că tocmai UEFA care i'a dat macaronarului acela de jambon dreptul de folosire a numelui Poli/Politehnica Timişoara, a introdus în urnă tocmai Politehnica Timişoara.

PS: a propos de sport - văzând asta îmi vine să arunc aparatul foto!

Drang nach Osten? Poate da, deşi...

În mare, e o adunătură de veşti bune. Drept e că vine pe la sfârşitul sezonului vacanţelor. Dar Bild recomandă, astăzi, ca destinaţie turistică România.
Sfaturi?
- atenţie, pe şosele se schimbă pe nepusă masă calitatea asfaltului; gropile şi denivelările pun mari probleme securităţii maşinii şi pasagerilor; indicatoarele rutiere sunt mai degrabă absente; circulaţia după lăsarea întunericului este nerecomandată, din cauza căruţelor prost luminate;
- condiţiile de igienă nu se ridică la standardele germane; se recomandă vaccin împotriva hepatitei de tip A iar în cazul unei vacanţe la ţară nu strică un antirabic preventiv; şi în privinţa alimentelor se impune prudenţă;
- linkul către Ministerul federal de Externe completează recomandările: nu campaţi unde vă place; feriţi'vă de hoţii de buzunare; atenţie să nu fiţi înşelaţi, inclusiv la cărţile de credit; pericol de a fi atacat de animale sălbatice!

Puii lui Videanu

Probabil că accesul la o poziţie cu funcţie decizională în administraţia publică locală implică (între altele) absolvirea magna cum laude a unei şcoli de imbecilizare. Exemplul de azi vine de pe şoseaua de centură a Bucureştilor, la intersecţia acesteia cu DN1A, în dreptul benzinăriei ruseşti de la intrarea în Mogoşoaia.

Traficul, în respectivul punct de pe harta infrastructurii româneşti, este sufocant. Intersecţia este depăşită de surplusul de maşini grele şi mitocani scăpaţi din lesă. Camioanele care au venit, pe centură, dinspre Otopeni, se opresc pentru a face la stânga, în direcţia Chitila (aia a lu' Gore) şi autostradă (A1, Bucureşti - Piteşti). Cum fiecare direcţie de mers are un singur sens, circulaţia se sugrumă iar coada se întinde, uneori, până în Străuleşti şi, dincolo, Buftea. Adăugaţi, aici, idioţii care pătrund în intersecţie deşi e evident că nu mai pot ieşi din ea.
În acel loc, pe sensul de mers ce iese din Bucureşti, era un spaţiu viran lat de vreo patru-cinci metri. Un fel de arătură, cu hârtoape, cu bălţi, cu mocirlă, mă rog, cum se întâmplă să arate lumea asta românească. Ei, cât era ea de apocaliptică, arătura asta îţi permitea (dacă nu ai garda la sol prea joasă) să cobori cu roţile din dreapta de pe asfalt şi să ocoleşti tirul care aşteaptă să facă stânga. Câştiga toată lumea. Tu îţi vedeai de drum, coada, în spatele tău, se (cât de cât) mişca.
Ei, bine, acum fix o săptămână, cineva de la Primăria din Mogoşoaia (poate primarul, poate duduia urbanist şef, poate altă minte creaţă) a avut proasta inspiraţie să plaseze, exact în dreptul locului în care opresc maşinile care virează la stânga, un rând de borduri, la o distanţă care anulează definitiv orice tentativă de artificiu.
Pentru ce? N'am idee. Trotuarul de aproape cinci metri lăţime care, probabil, se va ivi acolo în curând este absolut inutil. În zona aceea se termină localitatea; nu'mi amintesc să fi văzut, în anii de navetă, câteva zeci de pietoni trecând pe acolo.


În schimb, dincolo, la ieşirea şoselei de centură de pe DN1A către Otopeni, pe 1 mai a apărut un maaaaaaaaare panou ce anunţă demararea lucrărilor la pasajul suprateran ce va folosi ca punte de fluidizare a cordonului ocolitor al Bucureştilor. Lucrările, scrie negru pe alb, încep pe 15 mai 2008. Privind la panou, mă bucur sincer că, anul acesta, calendarul merge în două direcţii. Vine varaaaaaaaa!

28.8.08

Bun biznis, Liga Campionilor

Ausverkauft, zice neamţul. Cu casa închisă.
Or să plângă Paszkani şi Becali că n'au mai multe locuri de vândut, în tribune.
La aşa grupe, zic şi io ca Pierre de Coubertain: important e să participi!
(Or să'l fluiere oare pe Mutu?)

Deci se poate!

OK, iniţial a fost doar un comentariu la o postare a Provincialei dar nu am rezistat, aşa că dau la tot cartierul următoarea reclamă citită în urma unui link primit pe mail:

Recomandati firma noastra altor firme sau persoane si beneficiati de 10% din valoarea contractului. Pentru fiecare contract cu un client cunoscut dumneavoastra primiti automat 10% din valoarea contractului incheiat cu acesta. Indiferent de valoarea contractului, indiferent de suma din contract, 10% este venitul dumneavoastra pe care il veti incasa inainte de finalizarea serviciilor.

Nu vă dau linkul, nu vă spun cine este, tocmai ca să nu le generaţi trafic. Şi mă îndoiesc, fraţi români, că am să mă îmbogăţesc de pe urma voastră, cum mă ameninţă ăia.

Se ia în calcul varianta... *

Aseară luase foc România. Nu cred c'am trecut de vreuna din străzile de pe traseul meu fără să văd cel puţin o maşină cu girofar sau stroboscop albastru. Nu ambulanţe. D'alea cu W în număr, Nubire sau VWuri sau BMWuri negre, mama lor de microbişti isterici, câţiva au sărit în faţa maşinilor de pe contrasens care, conduse de speriaţi sau timizi, s'au dat cuminţi la o parte. Mi s'a luat de toţi găinarii ăştia. Dacă aflaţi cumva că am ajuns la spital, să ştiţi că am făcut'o dinadins: sunt decis să mă las lovit de ordinarii ăştia. Fie că's purtători de mape de vipuri, fie că's şoferi de maxi taxi, fie că's agenţi secreţi. Şi, poate, într'o bună zi, o să dau cu maşina şi într'un pieton indolent. De ce, fratele meu, nu ridici capul când vrei să treci strada? Şi, dacă tot ridici numitul cap, de ce nu îl şi foloseşti, măi, pietonule? Dacă tot nu se apropie decât o maşină de trecerea de pietoni, de ce n'o laşi să treacă? Tu pe două picioare, ea pe patru roţi. Cine se controlează mai bine?
De cei care trec pe unde îi taie capul nu mai spun.
Pe următorul o să'l calc! Şi mi'aş dori să fie Alexandru Săbău. Ăla de lucra la redacţia sport a TVR şi a migrat cu toată turma la Intact. Băi, de aia arată transmisiunile voastre de un diletantism demn de Băleanu TV, la Oraviţa sau Moldova. Nouă sau Veche! Numai trei minute l'am ascultat, cât am strâns bolurile de seminţe, covrigei, alune şi struguri din care am ronţăit în timpul meciului pe care cuplul Rădoi - Bănel l'a câştigat împotriva turcilor. Mi'a fost de ajuns.

Nu înţeleg de ce ţin unii să fie atât de preţioşi. Mai ales cei care nu pot. Au învăţat presa sportivă de la rămaşii noştri speciali acasă Ionel Stoica, Cornel Pumnea sau Mitică Graur? Sau, din lipsă de vocabular propriu, au învăţat pe dinafara câteva file din DEX?

Şi pentru că Popej vorbea de stereotipuri în discurs, despre şabloane icdioate, am şi eu câteva, din vocabularul jurnaliştilor (nu doar cei sportivi) - care vorbesc altă limbă decât cititorii.

De exemplu:
- jurnalistul spună că XY a "criticat aspru"; în viaţa de zi cu zi, românul, pur şi simplu, mai mormăie ceva, ca să aibă ultimul cuvânt;
- jurnalistul vorbeşte despre "restructurare"; în viaţa de zi cu zi se spune că dă oameni afară;
- jurnalistul vorbeşte despre cineva că "lucrează la elaborarea unui plan de măsuri"; adevărul e că respectivul n'are nici cea mai vagă idee despre ce trebuie să facă;
- jurnalistul face referire la "consecinţele negative"; mă laşi... a buşit'o;
- eu "fac referire"; şi îmi cer scuze...;
- jurnalistul anunţă "o nouă rundă de scumpiri"; în viaţa de zi cu zi "suntem în rahat şi continuă";
- jurnalistul afirmă sus şi tare că "toate indiciile conduc spre..."; în realitate, nu există nimic clar;
- jurnalistul anunţă că "mulţi cititori/ascultători/telespectatori vor să afle..."; ceea ce înseamnă că au fost chiar două sms-uri pe respectiva temă!


"Îl avem în direct, chiar acum, pe eroul serii. Dăm legătura la stadion..."
"Ce înseamnă această victorie pentru tine?"
"Mult, e o mare bucurie care ne'am dorit'o..."
"Mulţumesc. Radu, ai legătura..."


* asta înseamnă cu eu, jurnalistul, reporterul, trimisul lui Tatulici pe pământ, cred că...; dar nu mă lasă şeful să am opinii proprii. Sau poate nici n'am!