Cum a fost...

Gurile rele spun ca banul i-a reunit. Aceleasi guri rele care carcotesc si au aruncat o anatema peste tot ce inseamna, de fapt, reunire peste ani - cand discutam despre legende ale muzicii care au dat, la un anumit moment, multa apa la moara presei bulevardiere. The Police nu face exceptie.

Mai multe: aici.

Stii sa-mi desenezi o printesa?

Acest post are legatura cu Bucurestiul, pe cuvant. Caut pe cineva din Bucuresti. E student(a) la arte si-i plac povestile. Ii place sa deseneze in creion si are si timp, ca tot a terminat examenele. E dispus(a) sa faca un experiment traznit dimpreuna cu subsemnata: Vreau sa pun pe lulu.com o carte cu povesti pentru copii cu varste intre 3 si 5 ani. Povestile exista, sunt 7. Dar carte de povesti fara desene nu se poate. Deci, am nevoie de desene.
Persoana asta pe care o caut eu stie sa deseneze urmatoarele:
1. un colt frumos de gradina
2. un pui de arici cu mamica lui
3. o pasare maiastra stand de vorba cu un motan alb
4. o printesa cam ciufulita si cam neingrijita, parasita de prieteni
5. Acelasi colt de gradina toamna/iarna
6. pe domnisoara Firicel insasi
7. niste copii jucandu-se.

Sunt constienta ca si studentii trebuie sa traiasca, de aceea sunt dispusa sa platesc o suma onorabila pentru ambele buzunare (al meu si al lui/ei).
O cunoasteti pe aceasta persoana? Daca da, sa-mi scrie:)
Merci.

Imobiliare

Citeam ieri (via Hotnews) că solul de pe Marte se pretează culturilor de fasole verde şi asparagus. Aveţi idee cine a câştigat primăria pe Marte? A ieşit din primul tur?

ViceBallack

Dacă aş fi scris aseară mi'aş fi descărcat nervii pe italieni. Au fost poate primii care au pompat bani cu nemiluita în fotbal, ani de zile nu au jucat decât la paralizarea meciurilor, arbitrează tendenţios... Pastă de tomate!
Îmi pare rău de întreaga echipă a Germaniei - ştiu că nu's mulţi cei care ţin cu ea. Sunt de acord că, per ansamblu, în întregul context al meciului, apreciind obiectiv toţi parametrii celor 90 de minute, spaniolii au meritat să câştige. Îmi pare, însă, cel mai rău pentre Michael Ballack. Pentru care am făcut o pasiune pe când juca la Leverkusen şi pe care l'am iertat că a trecut pe la Munchen. Are zece mari finale jucate (pornind de la anul de groază cu Bayer 04, când Neverkusen a pierdut, la mustaţă, absolut tot ce s'ar fi putut câştiga) şi la toate s'a ales cu argintul şi consolarea.
Poate, de acum, revenim la Bucureştii ăştia. Părerile mele!

Pretext

Bucureştii nu vor fi niciodată Beograd. Interpretaţi asta cum vreţi. De bine, de rău, de ciudă, de uşurare...
Faptul că The Police a adunat vreo 30.000 de oameni lângă locul de vărsare a Savei în Dunăre nu intră în calculul alineatului anterior. Sunt doar pretexte!

Sunt in trafic

Doamnelor, domnilor, in special stimati pietoni si soferi care circulati pe ruta Apusului-Berzei:
Sunt in trafic.
Am Tico. Il cheama Costica. E verde praz. Am si lamaie pe luneta. De obicei port centura de siguranta si pe locul din spate e o domnisoara cu palarie roz care se stramba la partenerii de trafic.
Va rog frumos, cascati ochii bine si daca ma vedeti, nu claxonati! Doamnelor, in special alea de aveti masina, nu ca mine, tico, NU mai claxonati ca pe cuvant ca v-am vazut.
Le multumesc pe aceasta cale tuturor domnilor draguti care ma lasa zilnic sa schimb banda la podul Grozavesti ca sa ajung cu copilul acasa inca ne-copt definitiv.

Dincolo de patetisme, vazut din trafic Bucurestiul e cu totul altfel decat ma asteptam. M-am bronzat pe decolteu si pe mana stanga, ca stau la semafoare dimineata.
Domnu' Videanu!
Pardon.
Domnu' Oprescu, musai sa lasati bordurile lu' Videanu la locul lor si sa asfaltati gropile, dom'le. Mi se rupe Tico, pe cuvant! Dupa ce ca a incaput pe mana mea, dupa ce ca abia acu' imi amintesc cum e cu schimbatu vitezelor la curbe, cum fac si eu stanga pe podul Grozavesti, cand sa iau dreapta pe langa Dambovita, zbang in groapa!
Si ca veni vorba de podul Grozavesti. Stie cineva al cui e panoul ala maaaare postat chiar langa semafor, cum cobori dealu' dinspre Virtutii spre Orhideea?
Nu de alta, dar as vrea sa le dau un telefon. Sa le spun ca daca am sa mor acolo in intersectie e din vina culorilor de la panoul lor teve care induc soferii in eroare si ca noaptea, cand vii dinspre eroilor spre militari, sunt secunde bune in care din cauza luminii puternice a acelui panou, ai impresia ca si-a pus unu' halogenele fix in pupilele tale, si mai condu, Ado, daca poti.

Reiau ideea:
Imi cer scuze anticipat pentru toate injuraturile, claxoanele, urarile de bine pentru mama pe care le voi incasa (uneori gratuit, da, ca nu toti ne grabim!) de la colegii de trafic. Si va rog, fie-va mila de aia de se dau cu Tico pe Banda 2.

Rânjind spre ierburi

Poţi pierde un meci fără să realizezi că adversarul, echipă de rezerve, te invită să le iei toate punctele sau poţi să capitulezi cu glorie în faţa unei alte echipe de rezerve. Dar la rugby se vehiculează lefuri incomparabile cu cele din fotbal. Africa de Sud (echipa a II-a) a bătut cu 25 cu 13 o echipă a României la fel de umbră a generaţiei de aur precum e Mutu & gaşca în raport cu ai lui Hagi. Dar rugbiştii au jucat cam ca turcii şi croaţii în finalul prelungirilor.

Sunt filosârb de felul meu - deşi, mai corect spus, duc cu mine nostalgia unei Iugoslavii ideale, percepută ca atare acolo, pe graniţa de sud-vest a României; dar sunt fan Croaţia la fotbal. Cu ani buni în urmă, în seara în care croaţii eliminau România, era să mi'o fur pe la Universitate pentru că purtam un tricou de promovare turstică a fostei republici iugoslave.
Am stat cu sufletul la gură, aseară, aşteptându-i pe croaţi să se desprindă, deşi, ca fiecărui român după epoca românească a lui Galatasaray, mi's simpatici şi turcii. Am văzut o echipă a Croaţiei formată din copiii războiului - din care au furat şi aplicat în fotbal. Au învăţat să ucidă pentru fiecare centimetru pătrat de teren, să se sinucidă cu mâinile încleştate pe gâtul (mă rog, glezna) adversarului şi, nu în ultimul rând, să stea ascunşi în dosul baricadelor de pe străduţele înguste ale apărării de unde porneau contraatacuri de parcă ar fi dus un război de gherilă. Aşa au crescut, asta au văzut, acolo, în ţara lor, acum un deceniu şi jumătate, pe când erau copii şi nu înţelegeau decât că părinţii lor au nişte griji. Au memorat mecanic tot ce au văzut, au crescut, au început să gândească, au făcut curat în trecutul trăit recent şi au păstrat doar ce le'ar putea fi de folos. Şi le'a fost - în meciul cu Germania, de exemplu. Şi chiar în cel de aseară. Exact ca nişte guerilleros urbani au jucat. Dar, vorba lui Jebeleanu, n'au învins. Se poate întâmpla oricui. În ochii mei, Croaţia a pierdut într-o manieră pe ce se potriveşte cu o remarcă de'a lui Vlad Petreanu: "(...) punctele sunt numărate doar de chibiţi. Inimile se câştigă cu pasiune." Puştii lui Bilic (fraţii Kovac şi Pletikosa nu se pun) mi'au amintit de cele mai frumoase meciuri (a se citi spectacol, a se înţelege întregul fenomen) văzute de'a lungul timpurilor: Dinamo Zagreb şi Hajduk Split, pe de o parte, vs Crvena Zvezda sau Partizan Beograd, de partea cealaltă. Şi, mai ales, Cibona Zagreb - Partizan Belgrad, în perioada în care baschetul european era moşia lui Drazen şi Aleksandar Petrovic, Kresimir Cosic, Ivo Nacic, Mirko Nakic, Cutura, Becic, Knego, Usic, sub bagheta lui Mirko Novosel (şi pe lângă care uriaşii Tkacenko sau Brazauskas erau nişte pitici dezorientaţi).


Da, croaţii (mei) au pierdut (a pierdut şi Cibona, cândva, titlul, contra lui Zadar, pentru că, în ultima secundă de prelungiri, Branko Vukicevic a atins, înainte de a da drumul mingii, linia de trei puncte; scorul era 109-112). Dar începutul căderii lor, care a durat câteva zeci de secunde, ţine de plăcerea de a reveni în faţa unui meci de fotbal - pe care nici măcar şleahta lui Piţurcă nu o poate ucide.

Şi: da, turcii merită tot respectul. Spre deosebire de meciul anterior (răsturnat, şi acela), de data asta m'au făcut să cred că e o echipă de eunuci. Şi, totuşi, vorba sms-ului răspuns primit de la prietenul Chummy, urmau să se dovedească ienicieri şi spahii şi să aibă suficiente oo cât să le depună în poarta croaţilor. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi miercuri pe Hohenzollernring, la Koln, oraşul cu cea mai frumoasă galerie din Germania (chiar dacă nu e la fel de mare ca cele de la Schalke sau Dortmund) dar şi oraşul care are un cartier numit Klein Istanbul.

În Franţa, naţionala este a banlieu-urilor.
În Anglia, naţionala este a working class-ului.
În Olanda, naţionala este chiar Volk-ul.
În Croaţia, naţionala înseamnă independenţa.
În Turcia, naţionala înseamnă drapelul.




Cât despre România - v'a zis'o Mosche ve Mordechai! Citiţi jos, la sfârşitul postării. Jos de tot. Deşi ar trebui să stea sus. Sus de tot. La intrarea în ţară, pe acoperişul punctelor de trecere a frontierei.