Doamne, unde ai ascuns'o?

Uite că atâta amar de vreme, cât am fost coleg şi amplutit pe bălţi cu amicul Sandu Boariu, nu m'a dus gândul să îl întreb de ce e Copşa aia Mică şi dacă se există şi o Copşă Mare. Şi dacă se există, de ce nu este mai cunoscută, că, deh, e mai mare, nu? Dragă Sandule, nu'i bai, că nici tu n'ai aflat ce e cu Moldovele alea, Veche şi Nouă, şi de ce o fi arătând aia veche mai a oraş decât aia nou...

Dar după ce am văzut cantonul acela CFR abandonat la capătul lui 16 februarie colţ cu Giuleşti şi, mai ales, de când cu băiatul ăla care a câştigat roblogfestul mi s'a bulversat weekendul sub presiunea întrebării: Doamne, unde ai ascuns Copşa Mare? Aşa că am lăsat totul baltă şi m'am dus la sursa Google, care m'o trimăs întâi la Wikipedia de unde am aflat fundamentalul. Am apăsat, apoi, pe săgeţica aia care mă duce cu o pagină îndărăt, la lista de răspunsuri Google pe căutarea "Copşa Mare". Jos de tot, ultimul răspuns pe prima pagină, avea un URL cât se poate de limpede: copsa-mare-sb.pe-harta.ro. Aha, îmi zic. Aha! Se deschide. E, in fact, o hartă Google. Perfect. Google nu minte! Aşa! Să vedem! Sau nu?


Doamne... unde ai ascuns Copşa aia Mare, totuşi?

Deci eu pe unde circul?

Aşadar au împărţit carosabilul, au tras marcaje noi, provizorii. La cum i'am învăţat pe ai noştri, sunt în stare să înghesuie tot oraşul pe o bandă jumate şi să lase restul pentru coloanele negre cu girofar!

Dacă Ceauşescu...

Aşa ar fi venit de la piaţă, în după amiaza unei sâmbete de 15 martie 2008, Marean Vanghelie, dacă patronul lui politic nu l'ar fi ciuruit, într'o iarnă, de Crăciun, pe numitul (şi, între timp, defunctul) Ceauşescu Nicolae.

Paranteză: domnul din fotografia de deasupra este posesor, deopotrivă, al corpului şi capului din imagine, trăieşte şi, da, sâmbătă, 15 martie a.c., se întorcea de la cumpărături.

Repet. Stejarul s'a întors la cuibar. Over.

Întocmit astăzi, relativ dimineaţa şi, oricum, a doua zi, după un somn nasol şi o sesiune de vaccinat orătănii, vecină cu operaţiunea Ferdinand. Vă rog, pe această cale, să-mi oferiţi soluţii pentru extirparea parfumului de găinaţ din nări. Concluzie: bre, e primăvară.
Decretează:
Articol unic.
Se hotărăşte că am fost pierdut aproape degeaba o parte din seară în locaţia numită Fabrica unde eu dimpreună cu vreo 200 de fumători şi un număr comparabil de nefumători am fost jucat rolul personajului colectiv în faţa unei scene pe care s'au suit în devălmăşie unii care au meritat, alţii care pur şi simplu au luat şi un tip de la Gazeta Sporturilor care a primit toate premiile - pentru că Tolontan şi ceilalţi din echipa blogsport.ro nu au găsit drumul spre strada care încă mai poartă ca nume data începutului marelui jaf comunist numit naţionalizare. Dar aste e o chestie prea veche pentru media de vârstă pe care am dereglat'o serios prin apariţia mea discretă.
Deci s'a premiat, cum spuneam, s'au ţinut discursuri, Jerry, imagine that?! Discursuri de primire. Apoi: s'a aplaudat şi fluierat şi huiduit (mai ales când s'a discutat despre secţiunea blog politic, unde gherilele sunt deja consolidate), s'au făcut poze (nu, subsemnatul nu a făcut, mai ales că nu a înţeles prea bine, în urma jurizării, ce înseamnă conceptul de blog foto & alte nedumeriri), s'a dat câte o bere gratis (cu iniţiale mici), nişte Prison Break (semn că şi la Cotidianul sunt retururi mari), s'au pregătit nişte printre dinţi ulterioare online pe axa Bucureşti - Craiova - Cluj - Iaşi cu opriri la Copşa Mică.
Organizatorii, se vede treaba, au fost cam ca drumul spre iad (pentru fiul sepepistului, tu, ăla din colţ: pavat cu bune intenţii). Domnilor, chapeau, nu'i rău şi'o să mai fie, presupun!
Altfel, am remarcat câteva bloguri ajunse pe poziţia a III-a în diverse categorii care, zic eu, au dat cu adevărat consistenţă clasamentelor - amardezi (alături de care ne'am găsit un mic refugiu pe o superbă canapeluţă între intrarea pentru o anumită ieşire a doamnelor şi cea a domnilor, în mod paradoxal, printre ultimele locuri cu aer respirabil în amintita fabrică), terorista (doamnă, domnişoară... noi vă citim pe mai departe, să nu credeţi că, dacă am tăcut,...) & blogul de zăpadă (Sorine, tată, nu fii trist; nu poţi, fizic, să te baţi, de unul singur, cu o industrie a sportului! iuiuiuiu!).
Stejarul nici măcar nu s'a făcut praştie aşa că, necioplit cum îl ştiţi, a revenit la bază. Over. Reper. Stejarul a revenit la cuib. La cuibar. Over.
PS: poate, totuşi, îmi spune cineva cum pot să scap de mirosul ăsta de găinaţ cu care m'am blagoslovit în nări (repet: în nări, am trecut de faza cu duşul) înainte de cântatul cocoşilor, azi dimineaţă, în vreme ce strângeam la pieptu'mi orătanie după orătanie, pentru a'şi primi doza de vaccin nefericitele zburătoare? Nu, mulţumesc, dragă, chestia cu smulsul fiecărui fir de păr din nas nu (şi repet: NU) este o soluţie!

Deci se poate!

Băsescu e la Bruxelles, via Stockholm. Tăriceanu tot la Bxl, ca şi Geoană (l'am auzit pe Medelin-tatăl Voicu aseară: Geoană nu are nevoie să i se facă farse, şi le face tot timpul singur! Tare, nenea tatăl lui Medelin-fiul, pe bune). Videanu (mi'a suflat Emil în subsolul postului anterior) e la Cannes. Cioroianu e şi el pe undeva, că nu poate să lipsească. Murgeanu merge pe burtă de felul său, mai că'ţi vine să crezi că stă într'un apartament confort unu sporit la Moghioroş, când îl vezi pe sticlă. Negoiţă n'are voie cu girofaru' anul ăsta, e în cantonament de imagine. Năstase era ocupat cu redactarea unei scrisori de protest, nea Nelu se dădea pe blog, cine naiba mai era?
A, da... dar Văcăroiu, presupun, nu se trezeşte atât de devreme vinerea, că doar n'are plen la Senat!
Ceea ce explică motivul pentru care azi dimineaţă s'a circulat cât de cât relaxat prin Bucureşti!
Short later update: aoleu, dacă ăia's toţi plecaţi, iar e nea Văcăroiu preşedinte interimar pentru două zile?

Am văzut soarele

Nene Videne, azi dimineaţă, aşa cum am scris şi în titlu, am văzut soarele. Şi am înţeles că toată crisparea mea şi a altor bucureşteni e inutilă. Ştiu sigur, de acum înainte, că înţelepciunea matale va face în aşa fel încât un ingenios joc de reflexii şi refracţii din perete de sticlă în perete de sticlă va permite soarelui să se strecoare pe Calea Victoriei, până jos, la borduri! Asta dacă nu cumva o să ajungi matale să ridici blocurile de birouri fix din borduri.

Sodoma Plaza