Strada Apusului - azi, despre curentul electric

De cand locuiesc la marginea cartierului de vile cunoscut sub denumirea de "Rosu" am experimentat o multime de chestii pe care nu ma asteptam sa le mai traiesc in Romania lui 2008.
Am crezut tot timpul ca denumirea strazii pe care locuim are legatura cu soarele, cu faptul ca suntem cam in Vestul capitalei, cu gena poetica a celui ce a botezat multe strazi din jur ori la betie, ori cu un dictionar enciclopedic langa dansul. Dar nu, are de-a face cu Electrica S.A.
Sau cum s-o mai chema acum regia asta cu lumina. Al carui serviciu de deranjamente este apelabil la 9291 sau asa ceva.
N-am sa povestesc cum am montat mobile la lumina lumanarii. Nici cum a invatat fiica-mea ca daca mami a zis nu pune mana pe flacara puiule, ca te arzi, asta inseamna ca luminita aia albastruie chiar arde si pielea te ustura si se face basicuta alba care trebe sparta, vai, c-un ac rosit in foc (deja bat campii, s-a fript ea dar nu am ajuns pana la ace, lasati-i pe aia de la DPC sa doarma linistiti).
Am sa spun doar atat: intr-o luna de zile, pe strada Apusului au fost trei pene majore de curent. Dupa prima pana de curent n-am avut internet cam zece zile. Dupa a doua pana de curent, am pierdut doua contracte de colaborare. Iar azi, doamnelor si domnilor, am tradus cateva pagini la lumanare, noroc ca aveam bateria de la laptop incarcata.
Cand a pus mana pe telefon (multumesc pe aceasta cale gazdei noastre care ne-a lasat spre folosinta nu doar peretii dansei ci si un telefon model mai vechi care nu depinde de priza) sa sune la deranjamente electrica, mi-am auzit sotul razand in hohote si mi-am zis: sigur au pus astia ceva in ceara de la lumanare sau pur si simplu, omul, exasperat de perspectiva unor noi contracte duse pe apa Sambetei, a cedat nervos. Ei bine, nu. De cedat nervos au cedat aia de la Electrica.
Se poarta mai nou robotii. "Bine ati venit la serviciul deranjamente blablabla, continuarea acestei discutii inseamna ca sunteti de-acord sa va inregistram (da, Doamne! ar insemna ca macar aleator asculta cineva discutiile astea si ia nota de cum sunt tratati clientii) pentru limba engleza apasati pe 1, pentru detalii despre factura apasati pe 2..." cunoasteti discursul.
Ei bine, in aceasta seara, dupa ce ni s-au stins becurile, computerele si tot ce mai era bagat in priza, exact cand ne pregateam sa apasam pe 1 o voce blonda a zis: "va informam ca e deja in lucru avaria din zona Militari, pe strazile ... ... ... si Apusului."
Aferim! si nici n-a mai trebuit sa apasam pe vreo tasta.
Multumim pentru consideratie. Sa ma bucur sau sa plang la gandul ca exista un mesaj preinregistrat care mentioneaza ca se lucreaza pe strada mea si care imi taie orice sansa de a urla la un angajat de la departamentul de relatii cu clientii al Electrica S.A.?
Din episodul urmator:
Ghid de supravietuire - cum sa cobori viu din 178 si legenda soferului cu palarie cu boruri largi...

Precedentul Kosovo

După ce am dezbătut cu Emil N soarta Serbiei la o ciorbă de văcuţă şi am combătut cu domnul Grupul de la Cluj pe teme asemănătoare dar şi despre fariseism,
după ce am refuzat ani de zile să îi răspund serios tatii, care, din 1991, mă tot anunţă că într'o bună zi va trebui să vină la Bucureşti cu paşaport (deşi îl rog de ceva vreme să îşi facă unul, refuză...),

după ce am respins categoric orice teorii conspiraţioniste şi nu am crezut că în era globalizării se va mai putea vorbi despre caducizarea cu forţa a Trianonului,
după ce i'am spus unui fost coleg de facultate, în prezent sociolog, că e pur şi simplu tâmpit, când m'a întrebat de ce nu am declarat, în decembrie '89, independenţa Banatului,
după ce am citit acest articol din Die Presse despre un sat uitat de lume la graniţa româno-ungaro-sârbă şi m'am gândit preţ de o secundă la câte (nici unul!) articole despre Banat s'au scris în presa austriacă, în presă, în general - până acum, când albanezii din provincia Kosovo au făcut ce au făcut (romanele şi memoriile lui Richard Wagner nu se pun),
după toate acestea am primit - pe mail - şi dovada că Vadim şi restul lumii au dreptate!

Dar până să ne fure ungurii Ardealul, fraţi români, o mână criminală, plătită, probabil, de "bulgarul" Hristo Stoickov (îl ştiţi, machidonul ăla care a jucat viscki fotbal în selecţionata castraveciorilor muraţi, a încercat, apoi, să antreneze dar, mai ales, a luat o decizie nefericită: a vorbit)... o mână, deci, criminală, marionetă a revizioniştilor de la Sofia, care visează la dezlipirea Dobrogei din trupul ţării care l'a primit cu pâine şi sare pe exilatul Ovidiu şi a vândut, 2000 de ani mai apoi, flota
of, fraţi români, acea mână criminală a inserat acest următor neadevăr istoric pe harta patriei-mamă:



Oare Chirilă cel mic cum îşi va cânta vara asta pe plajă în ureche romanul muzical al vieţii sale?
PS: Mulţumesc supra-numitei Ana pentru fotografie!

Rândaşu e pe TV, ura, leliţa mea...

Bă, voi de ce dracu’ nu aţi ieşit cu găleţile aseară pe uliţă? Doar vi s’a transmis avertismentul cod galben. Sau nu vă uitaţi la televizor? Mama voastră de inundaţi! Belea, alta… Voi ne mai lipseaţi!

Nu ştiu care’i starea de moment la Botiza dar mi’aş dori să nu aibă current. Nu de alta dar s’ar putea să îi apuce pe unii furia, acolo, la Botiza, dacă l’ar auzi vorbind la Realitatea pe Sorin Rândaşu, ceva director de dispecerat, şef de operaţiuni sau cum s’o mai fi numind în fişa postului jobul pe care îl de la Apele Române.

„Au fost transmise încă de ieri avertismentele de cod galben!” Păi, vedeţi? Ce v’am zis? V’am zis că v’a zis! Ce mai vreţi? Să vină cu excavatoarele şi să consolideze malul? Băi, voi sunteţi normali la cap? Ia, hai, număraţi’vă. Câţi sunteţi voi, acolo? Ia, vedeţi, cât vă iese? Scădeţi copiii. Aşa. Şi scădeţi’i şi pe ia de au plecat în Italia. Aşa, ia vedeţi: câţi aţi rămas? Bun, ia să vedem, câţi mai mor până la alegeri? Păi vedeţi? Ce excavatoare, bă? Ălea costă, costă aparatele, costă motorina, costă orele de muncă, voi ce credeţi? Bani mulţi, numa’ buni de turnat un cadou electoral acolo unde sunt mai mulţi votanţi...

Corespunzând perfect portretului robot al funcţionarului public român cocoţat în vârful ierarhiei după o luptă în care – dacă ar fi fost nevoie – ar fi călcat şi peste cadavre, Rândaşu recunoaşte cu seninătate că ştie că situaţia se repetă de ani buni la Botiza şi că - nici n'o să vă vină să credeţi! - există un plan de măsuri aprobat în 2007 şi care urma să fie transpus în practică începând cu fix 3 martie 2008. Gunoaielor...

Bine că nu te’au auzit oamenii ăia când, cu cinism, ai decretat că ce li s’a întâmplat lor nu e grav, pentru că România a trăit experienţele 2005 şi 2006.

Mentalitate de cioclu, tipică administraţiei româneşti, indiferent de nivel. Dacă unui român i se prăpădeşte gospodăria, nici măcar nu contează. Aleşii neamului şi instalaţii lor merg pe principiul „românul nepăţit se cruceşte şi mulţumeşte Cerului că nu i s’a întâmplat lui”. Românul cetăţean, individul, ăla pe care, dacă ar trăi în Germania, Constituţia l’ar plasa în primul articol (care spune din capul locului că demnitatea cetăţeanului este inviolabilă), omul nu are valoare decât când se adună cu alţi cetăţeni români şi se transformă în masă electorală cu valoare critică.

PS: A propos, ştie careva, poate vreunul dintre jurnaliştii care au plecat pe nepusă masă din Caravana JN, de la Cheia, spre zona sinistrată, ce s'a ales din banii (oho, şi încă ce bani!) trimişi sinistraţilor din judeţul Bistriţa, din satul lui Rebreanu? Dacă nu ştiu jurnaliştii, poate ştie comdandantul poliţiei judeţene ceva de provenienţa banilor cu care i'a fost modernizat sediul!

Bordureşti

Preţul succesului

Stimată doamnă,

Ne face plăcere să vă informam că aţi fost nominalizată la titlul de Femeia Anului din piaţa farmaceutică, distincţie ce urmează să fie decernată cu ocazia evenimentului pe care firma noastră îl va organiza la (...).
Felicitări!
Taxa de încasare a diplomei este de 2000 RON, bani pe care îi veţi tansfera în contul nostru până la data de (...).

O zi bună,
Organizatorii (Expand Health şi Pharma Business)

Like James (Jim) Bakker always used to say:




Pentru a vă rezerva un loc în Rai, Apostolul Petru l'a trimis pe acest predicator căruia urmează să îi plătiţi suma de 2000 RON, achitabilă ACUM în contul (...) deschis la banca (...). Nu aşteptaţi să vină Apocalipsa! Act now! God is great! Lord has mercy with those who pay for their sins!
Pentru mai multe informaţii, sunaţi la telefonul (...).
If busy, call later but DO CALL!
Amen!

Vadime, cât ai plătit să primeşti Man of the Year de la The American Biographical Institute's inc, PO Box 31226, 5126 Bur Oak Circle Raleigh, North Carolina 27622 - 1226 USA? A, da: 195 USD diploma şi 55 USD ţipla de plastic & rama de lemn!

Too old for this...

E pe Sfintii Voievozi. Cam 5 minute de mers pe jos de la biroul meu. Langa biserica Sfintii Voievozi. E Publica. Azi au voie sa intre si femeile. Martea si joia, femeile au exclusivitate.
Nu, nu e un club de striptease, desi una din conditiile esentiale e sa te dezbraci.
E vorba despre Baia Publica Grivita, la care azi trebuie sa ma duc pentru ca un om important (care-mi hotaraste cam zilnic destinatiile profesionale) s-a gandit el ca ar fi fun sa fac eu o chestie asa ... de atmosfera, despre o relicva a secolului trecut.
Inca imi fac curaj. N-ar trebui sa fie asa o problema, de documentat m-am documentat, am tras cu ochiul la metropotam, am gasit si un jurnalist hatru de limba engleza care a scris despre asta in stilul lor caracteristic, jignind cu zambetul pe buze. Dar numai ideea de a intra pe poarta stabilimentului cu pricina imi provoaca un soi de repulsie. Nu vreau sa ma duc. Nu vreaaaau.
Pe vremuri mi-as fi luat slapii, prosopul si costumul de baie si m-as fi dus fluierand, convinsa ca doar asa se poate face jurnalismul, din miezul lucrurilor despre care scrii. Astazi, aproape martie 2008, miezul fierbinte aburit si perspectiva trupurilor goale nu-mi mai face nici un fel de placere.
Semn ca am imbatranit.

EDIT: Am fost. M-am oprit la poarta. Prea multe articole negative despre Baia Grivita, tre sa luati aprobare de la sefu' si pe urma sigur, nici o problema, puteti intra. Sefu' e? Nu e, il gasiti in Baneasa. Dar telefon are? N-are. Adica are da' nu-l stiu eu. Da' aici exista telefon? Nu exista. Sunati la informatii si vi-l da pe ala din Baneasa. Da, am sunat la informatii si mi-au dat un numar de fax. aaaa pe ala nici nu-l mai avem ca s-a stricat. Ok, merci, ziua buna!

Vadime, bagă la cap!

Ăsta'i român, demagogilor. De astfel de pui de daci avem nevoie. Vreţi o mostră? Iaca mostră!
Luaţi de citiţi. Filă cu filă, post cu post.
Nici nu se compară cu sinergiile meandrelor eludate and beyond!
Paranteză: oare cum ar fi sunat Evangheliile într'o dictatură a piarilor şi comunicatelor de presă?

Înapoi la ungurul nostru: o astfel de gură de oxigen mă ajută să mă duc la culcare cu dorinţa de a mă mai trezi şi mâine, totuşi.