Neaţa, Gogule!

Am stat ieri şi ne'am minunat de ce mai vrea românul de la Google şi eşuează fix pe Blogureşti. Nu că ratăm în vreuna dintre zile astfel de delicii - căci nu de puţine ori sunt delicii, lecturi mult mai plăcute decât propriile noastre creaţii în momente de narcisism maxim!
Dar ieri, parcă, am descoperit maximul posibil. Citez:
cat timp dureaza transcrierea unui certificat de nastere spaniol se face mai repede daca eu ca mama sunt din bucuresti
Ei, bine, dacă am crezut că mai mult nu se poate, ni s'a relevat, în această dimineaţă, contrariul - un contrariu pe lângă care anterioara căutare este doar un minunat haiku:
algoritmul de calcul pentru costul energiei termice ce revine pe apartament in raport cu citire contorului termic al blocului si citirile repartitoarelor din apartamente (diferenta lunara de index, constanta reglata a repartitorului, nr elementi cor
Băi, statule, aloooo, regiile din subordinea primăriilor, onoraţi edili, aţi adus cetăţeanul în faza de e-dileală!

Altfel, avem după cum urmează:
belgienii, imobiliara, drumul taberei, mapn - chestie care îmi aduce aminte de bancul acela cu "flamanzii să facă un pas înainte, valonii să rămână pe loc" - iar un marocan din pluton întreabă "et nous, les belges?"
oraşul e ai nostru - cumva e noul slogan de campanie electorală al lui Marean?
estetizari borduri bucuresti - ceeeeeeeeee?
gunoaie in sectorul 2 - in fotoliul din biroul lui Onţanu incercat?
ursuleti de ciocolata - mânca'l'ar mama de dolofan
cum sa traiesti in bucuresti - cum? cum?
cu variaţiunea cum este sa traiesti in bucuresti - rău, maică, rău şi greu, greu de tot
soparlica xxx - ei, da!
miss politia romana - asta e soparlica xxx, cumva?
caldura mare in bucuresti - da, e de la CET, dar să vezi ce te încingi când o să vină întreţinerea!
harta bucuresti - 1 decembrie - e valabilă şi azi, doar câteva şanţuri şi gropi în plus.
romanian swingers in romania - asta îmi sună a apartheid!
supercom s-a mutat in strada italiana - aoleu, bine ca mi'ai zis!
metrou wc public bucuresti - ei, nici chiar aşa, noile garnituri (sau le zice rame, parcă!) sunt chiar curăţele!
elodia ghinescu - pă bune? mai trăieşte? uitasem subiectul! da' ia zi'mi, ai găsit'o la noi?
spaga ptr parcare poze si filme pe calea plevnei - Emil, uite, ăştia vor să îţi ofere o colaborare; te bagi la un filaj?
"cupa mae" - s'a ţinut anul trecut; se mai ţine şi anul ăsta? la ce discipline?
mah magarule blog - cool!
lautari din gagesti - aoleu, asta e trimitere la emisiunea lui Gâdea?
bucharest in secolul 20 - SF! când afli cum o să fie când va ajunge Bucureşti în secolul 20, să'mi dai de veste!
catalog utilaje agricole - deci, iată, originile noului Mitică se dezvăluie din mersul blogului!
petre roman si privatizarile - înainte sau după Silvia?
o suta saptezeci si cinci de minute la mizil - oho, cineva care l'a citit pe Bogza!
ce se intampla cand te-a prins politia fara bilete in microbuz - hai, înţeleg, să te prinză controlul, da' să nu vezi de la distanţă uniforma organului, frate?
mihail sadoveanu+poze+casa memoriala - am eu una făcută de mama, în anii 50, cu el şi soţia lui pe verandă. plăteşti bine entru original? sau plăteşti, pur şi simplu, pentru o copie?
pizzeria sheriffs unirea - n'am mai fost de mult dar, din amintiri, nu ţi'o recomand!
lipe cvatu - prin mai, brace! sve e isto k'o i lani!
interviuri din portugalia la dimineata devreme - e rubrică permanentă?
cheltuielile cu deplasarile se pot vira pe card ? - al cui? de ce? toate?
fotografii din bucurestiul inceputului de veac 19 - tu ce cauţi, mă, pe net?
acest mesaj nu e spam - aşa spuneţi cu toţii! şi p'ormă le lăsaţi cu burta la gură...
nicusor dulgheru - de patru ori, chiar! o fi chiar bun, băiatul! sau o fi fugit cu banii? hai, ca l'am văzut şi a cincea oară, acum cu ghilimele
anul cand te poti pensiona anticipat in functie de anul nasterii - în fiecare an te poţi pensiona (poate chiar şi anticipat!) în funcţie de anul naşterii, dacă nu îţi dă Păcuraru o ţeapă şi te obligă să te pensionezi în funcţie de kilograme
discutii pt aurolaci - de Platon
sablon africa - iar tu, ăla, cu apartheidul? sau e vorba de centimetri?
cum era apolodor din damasc? - păr cărunt şi creţ, ochi negri, 1,72, 89 de kile, uşor adus de umărul drept, barbă gen George Michael, alte semnalmente - nu are; în rest - era bun, isteţ, blând, iute la mânie, fioros, dus cu pluta, alte variante de răspuns (se completează de către repondent)
caracal bloc - o ştiu, e bună!
crevedia bucuresti minute - înainte sau după ce a trecut trenul la intrarea în Mogoşoaia?
consiliere gratuita sprite - se ia din raft, nu se agită, se duce la casă, se plăteşte, se deschide dopul, se duce sticla la gură, se bea; vă rog să aruncaţi pet-ul la tomberon!
chitila crima felix - bună ziua, domnule Băsescu, mai poftiţi pe la noi!
jocuri cu masini si cu motociclete si sa nu aive de fete - a. dragi părinţi, de la ce vârstă vă lăsaţi copiii pe net? b. analfabetule, mai vino o dată cu tema corectată! sau c. onanistule!
nu am primit raspuns de la cadastru - nici tu?
border bucuresti - did you mean "borduri"?
cine sunt tiganii? - băi, rasistule, ai făcut o pasiune pentru blogul nostru?
poveste scurta fluture - "A fost ministru al Agriculturii. Din nefericire. Nu mai este. Doamne, mulţamu'Ţi!"

Şi, a propos de poveste, la final, două căutări la rând. Întâi a fost
povesti scurte despre copii
şi a urmat imediat, la nici patru minute jumătate
brandusa novac are copil
Şi-a încălecat pe'o şa...

Stradă frumosă, cinste cui te'a scris!

Citeam deunăzi pe un blog - nu mai ştiu pe care - despre străzi din Bucureşti cu nume stupide.

Trăia, mai aseară, undeva pe lângă palatul baronetului cu nume de trupă rock şi carieră de fost ginere al marelui împărat chel cu stofă de pirat, baronet care trăia din negoţ cu nişte veneţieni şi genovezi cărora le vindea bordurilor vechi ("purtând patina timpului") pe care viconţii din Toscana şi le puneau în curte...

Ehei, feţii moşului, în acea ţară îndepărtată, vecină cu Ţara Jandarmeriei şi nu departe de Ţara lui Doi Cocoşi, aproape peste drum de palatul baronetului de Pro Consul, se afla un pământ binecuvântat pentru care stăpânii locului (ultimului cred că Andrei Chiliman îi zice dar şi alţii înaintea lui au fost) a dat ukaz de ridicare de castele şi cetăţi şi târguri şi alte bordeie de tot felul după care a cerut sfetnicilor lui să'i zică cum să'i zică şi i'au zis fix Bulevardul Oaspeţilor.

Şi-am încălecat pe'o şa şi v'am dat'o cu leapşa!

Maşina de serviciu a contelui

Când spui România şi nu spui "pleacă, mă, că nu'ţi dau nimic!" în alte varii limbi europene decât româna, ce dracu', Doamne iartă'mă, spui? Păi spui Dracula, nu?

Aşa au spus şi cei din divizia marketing Logan de la Renault. Probabil că aceşti francezi nu făceau parte din grupul celor 10.000 de destinatari ai pachetelor de imagine a României puse la bătaie de ministrul Culturii Adrian Iorgulescu.
Un model special Logan, lucrat cu firma de tuning De Swart şi dotat cu un sistem audio high-end care costă de nu mai puţin trei ori mai mult decât maşina în sine, este promovat în Germania ca "Noua maşină de serviciu a Contelui Dracula" (probabil că ştirea despre periodicul upgrade al parcului auto de la Palatul lui Dracula de lângă Parcul Izvor, care deserveşte baroni, nu conţi, nu a fost preluată de agenţiile de ştiri...).
Logan Dracula, doamnelor şi domnilor. După cum urmează:

Thank you for the music

BuJazzO fără pretenţii de horiamoculisme: muzică excelentă, Sala Radio - acustică perfectă, lume neaşteptat de multă, Florian Lungu, aplauze, a capella, aplauze, solouri, aplauze spontane, Raluca Stoica, aplauze, Bill Dobbins, aplauze, Mircea Tiberian, ropote de aplauze, big band în mare formă, aplauze de bis, aplauze, nemţi prietenoşi (chiar calzi)...
Recuzita - românească.

Omu' ie înainte de toate!

Răspuns postului anterior:
sărbătorind prin muncă (asemeni lui Emil N şi Sprâncenatului) ziua de ieri, am trecut de câteva ori pe lângă postarea următorului post:

Would you be my Dragobete?

Vă urez tuturor un 25 februarie fericit!

BuJazzO nu merge la Eurovision

În vreme ce Elena aia mică îşi va bea şpriţul încoronării iar Nico & Vlad vor continua să jure că nu fură, Bill Dobbins profesor la una dintre cele mai prestigioase şcoli de muzică din lume, Eastman School of Music din Rochester (unde predă compoziţie şi aranjament de jazz), va dirija, luni seară, Orchestra Federală BuJazzO (foto: DW), revenită după aproape trei ani în România, graţie prieteniei dintre Deutsche Welle şi fondatorul BuJazzO, muzicianul german născut la Bucureşti Peter Herbolzheimer, pentru un concert pe care îl va susţine la sala Radio, începând cu ora 19. Big band-ul german va interpreta aranjamente după piese celebre semnate, între altele, de Count Basie, Charles Parker şi Duke Ellington.
A propos de Deutsche Welle, redacţia română a postului de radio anunţă că invitatul de onoare din acest an al întâlnirii de la Neptun a scriitorilor români (7-11 iunie) va fi laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Orhan Pamuk. Autorul lui "Mă numesc Roşu" va veni şi la Bucureşti, în aprilie, când Universitatea îi va acorda titlul de doctor honoris causa.

Despre drumuri şi, mai ales, dat în gropi

De fapt, începusem să răspund la un comentariu din postul anterior dar, dat fiind că m'am lungit, am decis (în plenul şedinţei de blog - fără cvorum, deci în unanimitate) să pun de un post nou.

Aşadar, anonim (sau angel, pe blogul Piticului) crede astfel:

parerea mea este ca sunteti PENIBILI toti BLOGERII care filmati muncitorii care stau degeaba cand ar trebui sa munceasca si apoi puneti filmuletele pe blog si apopio stati cu ochii pe nr de vizualizari; si mai sunteti de 2 ori penibili cand scrieti fraze de genul "Pentru ca inca nu stim sa muncim cum trebuie, pentru ca nu vrem sa muncim cum trebuie" generalizand..
nu inteleg de ce s-a intiparit aceasta idee cum ca romanul nu munceste si este puturos s.a.m.d.
Romanii sunt lenesi atunci cand sunt platiti cu niste salarii de cacat si isi bate joc patronul de ei. isi baga pula, ceea ce eu consider un lucru FOARTE BUN.
in toata europa romanii sunt cunoscuti drept oameni muncitori, care fac treaba cum trebuie si sunt respectati pt acest lucru. DE CE? fiindca sunt platiti bine.
foarte multe firme mari vin si investesc in romania. DE CE?fiindca in romania este mana de lucru MAI IEFTINA si de CALITATE. ori asta inseamna ceva,nu?
sunt mai mult ca sigur ca acelasi om pe care l-ati filmati voi, daca ar fi fost platit cum trebuie si-ar face treaba cu mult mai multa responsabilitate iar astfel de filmulete nu si-ar avea rostul.

Bun, n'o fi fiind el, factorul psihologic, moralul muncitorului, chiar de ignorat, însă (şi de aici încep acel comentariu pe care îl postasem iniţial ca răspuns în entry-ul anterior, semnat de filatorul nostru de serviciu, Emil N), dragă înger anonim, eşti doar un/o amărât/ă de extremist/ă optic; sau, poate, numai daltonist/ă. Vezi şi te isterizează fix câteva nuanţe. Unii chiar trec prin viaţă cam la fel ca tine prin bloguri - în diagonală.

Ţi'aş fi dorit un scurt salt în timp - în Germania celei de'a doua părţi a deceniului lui WW2. Nici germanii nu erau bine plătiţi; dimpotrivă, veneau cu mâncarea de acasă pentru a munci la reconstrucţie. Şi dacă Ceaşcă a distrus şi a lăsat neterminat, crede'mă, e nimic pe lângă ce au reuşit americanii la Koeln şi, mai ales, Dresda - iar aceasta din urmă nu se compară cu ani de războaie ulterioare care, cap la cap puse, trec de o sută cu siguranţă. Dar germanii aceia munceau, frate (sau soro). Mai apoi, la sfâriştul anilor 50 (adică la un interval brucanian de timp, comparabil cu cel trecut de la schimbarea de gardă din decembrie 89), Germania dispunea deja de un firav dar progresiv Mittelklasse - care făcea un concediu pe an şi începea să se obşnuiască timid cu ideea că ar putea încerca şi un al doilea; trăia liniştit (mă rog, uşor constrâns de anumite tabieturi şi tabu-uri, dar asta e altă poveste, care se leagă de anul 1968, RAF, gruparea Baader şi pubertatea întârziată a lui Joschka Fischer), îşi cumpăra maşină (Volkswagenul poporului, cu nimic mai dezavantajoasă investiţie de familie decât Loganul nostru de azi) fără teama că îşi va nenoroci Haushaltul pentru ani buni de acolo-nainte... Şi, mai ales, de la un punct şi-au permis să facă nazuri şi să nu mai accepte orice job, aşa că au importat Gastarbeiteri de toate etniile (reale sau fabricate) şi religiile din fosta Iugoslavie şi, mai ales, cetăţeni turci (osmanlîi şi kurzi). Că linia lui 18 din Koeln, care duce la Bonn, trece astăzi printr'un mic Istanbul, iarăşi e altă poveste...
Nu au avut de la bun început joburi bine plătite; au lucrat în minele de la Bochum înainte de a se muta la calculatorul care asambla telefoanele Nokia; au construit şosele care nu se stricau după prima ploaie; au avut grijă de pământul lor şi dacă nu au putut vinde s-au reorientat şi nici măcar dacă s-au limitat la fermăritul de subzistenţă nu au lăsat restul în paragină ci au plantat flori şi copaci - da, copaci, acele obiecte organice, fiinţe, de fapt, pentru care antreprenorii de la care primesc acei muncitori filmaţi de Emil N un salariu de groază parcă în milă, dau un şpriţ în cinstea unor funcţionari de la primării, şpriţ încununat cu o drujbă şi un excavator.
Şi s-au dus la meciuri (numai peluza plină ochi în fiecare weekend a lui Borussia Dortmund e cât întreaga tribună de pe Ghencea, numai galeria lui Schalke 04 este cât întreaga tribună a lui Dinamo) şi deşi nu prea aveau campionat devenau campioni mondiali în 1954; nu au scuipat seminţe pentru că nu au avut gigibecali şi cristiborcea să dea din buric etalându-şi trabucul (nici o conotaţie freudiană - nu din partea mea, poate ei ştiu altceva). S-au îmbătat şi ei ca porcii dar poliţia lor chiar a ştiut când să intervină - şi a ajuns să fie respectată!

Dragă înger anonim al muncitorilor deloc convinşi că rolul lor e să muncească, ştim că timpul tău e preţios şi n-ai vreme de bloguri dar viaţa nu e doar cenuşie - iar asta se poate vedea inclusiv pe blogurile astea pe care noi le facem în afara orelor de program şi ca un - da! - mijloc de refulare a furiei acumulate la fiece întâlnire cu lumea reală.
Şi nu, nu numai pe cei care primesc o amărâtă de leafă de la cei care, asemeni tăticului tău, trăiesc din afaceri cu primăria şi caută angajaţi care muncesc în dorul lelii, îi vedem. Am scris şi despre piari şi despre taximetrişti şi despre metrou şi despre organul din colţul intersecţiei şi despre câini şi despre copaci şi despre parcări şi despre cablişti şi despre funcţionari publici sau bancari şi... Despre Bucureşti, că d'aia ne'am zis Blogureşti. Şi dacă e trafic, trafic să fie. Să fie sănătos. Deşi, cred, puteam să scriem despre Elodia. Sau să ne înjurăm cu alţi blogeri. Sau să fi pus următorul titlu acestui post: "Filmul cu profesoara care şi-o trăgea în cancelarie cu...". Sau...

Iar pentru că acest text e prea lung şi prea sec, uite, domnii din figura alăturată nu sunt drumari. Dar nici nu par convinşi că ar fi trebuit să se apuce în acea zi de muncă!


Verdictul, răspunsul la întrebarea "de ce se munceşte atât de prost în România", n'am să îl dau. Am părerea mea, cred că se poate deduce din ce am scris până acum; da, mă tem că e totuşi, pe undeva, şi ceva genetic. Şi, ca să nu închei astfel, mă gândesc că există şi reţete de succes în România şi nu mă refer la snobii de ieri - connaisseurii de mâine, ci la oameni care, cunoscându-şi limitele, au ştiut ce cale să aleagă (nu, nu a exilului, nu a Vestului) şi au depăşit un anumit prag spre care asiprăm cu toţii. Din păcate sunt prea puţini.


PS: Dovada că se poate şi altfel stă chiar aici, la noi, pe blog. Le-a luat o săptămână şi jumătate să lărgească drumul, pe ambele sensuri de mers, incluzând aici schimbatul inevitabil al bordurilor. Să nu'mi spună cineva că în noiembrie 2007, un drumar câştiga în Bucureşti mai mult decât un drumar al anului 2008, tot în Bucureşti.