18.2.08

Frustrant. Şi aberant. Frustrant de aberant

În ţara în care serviciile bancare sunt şi aşa execrabile, mult sub pretenţiile exprimate de costurile percepute, băncile nu'ţi dau voie să depui în contul altei persoane în cazul în care nu ai împuternicirea titularului. Într'o lume care trăieşte din ce în ce mai online, în care şi cumpărăturile şi'au făcut flotant pe net, o ţară minunată numită România, bă, eternă şi fabulouspirit, face pe dracu' în patru pentru a suplimenta fasolea cu un condiment organic numit muci. Când lumea trăieşte E-Bay sau Amazon.com, România e altfel. Dacă acesta este regulamentul bancar, înseamnă că nu pot cumpăra online până nu am acceptul/împuternicirea vânzătorului că pot să depun bani în contul lui. Sau, invers privit, nu pot să îmi dezvolt o afacere de vânzări online pentru că, de fiecare dată când am un client nou, musai să îmi trimită o copie după cartea lui de identitate, să merg la bancă şi să îi dau dreptul de a mă plăti pentru serviciile pe care i le ofer.
Cu voia dumneavoastră, cei mai recenţi incluşi pe lista băncilor stupide - cu siguranţă nu şi ultimii - sunt cei de la Bancpost.

Şi tot din ciclul "ce dracu' mai caut în ţara asta?": Hua Long livrează la domiciliu mâncare chinezească. Dacă te obişnuieşti cu răspunsul "durează în jur de trei ore" ajungi să dai comanda la ora 9 AM pentru a te bucura, spre orele fireşti ale amiezii, de un prânz sănătos (sau, măcar, oriental). Şi suni. Şi îţi spune că durează circa două ore şi jumătate. Perfect.
Trec două ore şi jumătate, se face, între timp, 13:00, se face 14:00, ronţăi nimicuri de la buticu' din colţ, se face 16:00, ţi'ai cumpărat şi o sana de la alimentara de vis-a-vis, se face 18:00, orele suplimentare trec şi ele, neplătite, desigur, şi parcă ceva tot nu s'a întâmplat. Să îi suni? Păi să îi suni! Dar ce le spui? Să îţi trimită coletul acasă ? Păi nu se face... că dacă vii cu mâncare din oraş acasă rişti să ţi'o iei pe cocoaşă de la - după caz - mamă, soacră, nevastă sau cine o mai fi încercat să îţi dea impresia că domn'e, aici nu e hotel!

Oh, şi'l mai avem şi pe Geoană, prototipul tuturor politicienilor români în exerciţiul funcţiunii!

17.2.08

Copsa Mica din Bucuresti


Mi'am adus aminte de 16 februarie. Din garile patriei ne'a alungat un sectorist din Mizil, maraind la aparatele de fotografiat ca un gardian de Pentagon, doar cu unghiile netaiate. Mai trist e ca, o data cu noi, organu' s'a apucat sa ii goneasca si pe niste pustani care gasisera loc viran de o miuta la o poarta improvizata pe un perete al garii oricum pustii. Daca am mai fi stat pana se intuneca am fi dat peste Geo Bogza grabindu'se sa prinda urmatorul tren. Inca nu venise vremea de aprins felinare dar, dupa cum arata fatada, captusita cu funduri de lazi de portocale si anunturi de prim ajutor in caz de cutremur, pariu ca seful de gara, care ne'a trimis dupa o aprobare la regionala Buzau, inca se mai incalzeste cu suba si vechiul cuptor cu lemne, rotund, din otel, pe a carui plita au dat in foc mii de cafele la ibric (ala albastru, cositorit de doua ori pe an)...

Asa ca cel mai bun loc pentru a mai vedea ce face batranul cheferist, cand nu scumpeste biletele, a fost, pana la urma, chiar la uzinele Grivita, alea unde au tras'o de coada pe sirena. In fata s'a bagat o societate de asigurari, o banca, RARul, sectia accidente usoare si ce tun imobiliar se poate da acolo, cat de curand (vis'a'vis de rugina atelierelor au aparut deja cateva show-room-uri de'ale lui tata Tiriac, semn clar ca...).

In spate, dincolo de sine, in cartierul 16 februarie, ah, ce Romania reala...



Vasile Roaita, frate, avem treaba!

14.2.08

Ziua Internationala a Industriei de Ciocolata si ursi de plus

Eu trebuie sa sarbatoresc Valentine's Day pentru ca la gradinita fiica-mii se lipesc (as we speak) inimioare colorate pe un A4 indoit drept felicitare pe care a mica o sa o aduca acasa la mami si o sa zica uite ce am facut pentru tine si eu am sa ma bucur ca nu poti sa nu te bucuri la asa ocazii.
Voi ce motive aveti sa dati bani pe mai multa ciocolota, mai multi ursuleti?

13.2.08

O taxă auto, vă rog! Fără sifon...


Punere interesantă în scenă, muzică perfectă pentru moment (Cristian Ştefănescu a.k.a. Electric Brother & guests). De jur împrejur, cam multă lume invitată, chiar şi pentru o sală relativ mare... Unii veniţi pentru că au buget de A4, alţii pentru că la astfel de evenimente defilează manechine, luăm în calcul ziariştii aşteptând atenţia de la final şi eventual o propunere de drive-test, adăugăm vânătorii de imagini, înăbuşim în enumerare pasionaţii & cunoscătorii, mai sunt şi cei chemaţi de gazde pentru a aşeza brandul pe un anume palier de vizibilitate, câţiva flămânzi şi - dacă tot vorbim de vizibilitate şi vânători de imagini - cu voia dumneavoastră, o anume categorie căreia trebuie să îi spunem ultimii pe listă sunt cei dintâi când pornesc bliţurile!



Maşina? Nemţească. Ipocrit să fii să nu recunoşti că ce'i a ei e a ei! Restul rămâne cum s'a stabilit acum două posturi şi nu numai. Păcat de maşină...


student, da' aranjat


de-aia imi place mie la facultate, tin legatura cu tineretul si tendintele in moda :D...

12.2.08

Ponta? Orban? Blaga? Guşă?


Sursa: Cotidianul

Păi, pe lângă ăştia, animicfăcătorii Băsescu, Lis, Halaicu & co par adevăraţi gospodari!

Iepuraşu' buclucaşu'

Azi, în părculeţul din faţa Ateneului.