Autoturismul pe capota caruia era inscriptionat mesajul stationa in fata Judecatoriei Sectorului 6 de pe Stirbei Voda. Ce sa zic, destul de ieftin, oricum...
13.1.08
(auto)denunt?
Autoturismul pe capota caruia era inscriptionat mesajul stationa in fata Judecatoriei Sectorului 6 de pe Stirbei Voda. Ce sa zic, destul de ieftin, oricum...
11.1.08
Faza cu scuzele primarului
Am trecut mâinile pe marginea ziarului, cât să'l dau mai departe, dar nu m'am învrednicit să citesc deşi ascultasem pe la radio extrase de o penibilitate dusă pe noi borduri de civilizaţie. Până la urmă, Sprâncenatul îla mic şi obraznic m-a forţat să fac spume citind interviul Vindeanului din Jurnalul Naţional. Până la urmă n'am făcut decât nişte clăbuci, clăbucei, de fapt, curat mici balonaşe - pentru că l'am citit în diagonală. Suficient să-i dau perfectă dreptate lui Petreanu: "Ce şnapan! Ce ordinar!".
În altă ordine de idei.
Bă, Videne, acum, că ai decapitat Stalinbradul (copyright Emil N) cu advertoriale la Realitatea Făţărniciei Sale Tatulici Mihai Veşnicul (acest Sergiu Nicolaescu al talk-show-ului mioritic), bă, Videne, cum ziceam, dacă ai decapitat bradul ăla, ai rămas cu firele suspendate şi încărcate electric? Era 10 AM, Videne, era una dintre arterele alea care (ne'ai explicat matale deseori) ţin de Primăria Generală!
În altă ordine de idei.
Bă, Videne, acum, că ai decapitat Stalinbradul (copyright Emil N) cu advertoriale la Realitatea Făţărniciei Sale Tatulici Mihai Veşnicul (acest Sergiu Nicolaescu al talk-show-ului mioritic), bă, Videne, cum ziceam, dacă ai decapitat bradul ăla, ai rămas cu firele suspendate şi încărcate electric? Era 10 AM, Videne, era una dintre arterele alea care (ne'ai explicat matale deseori) ţin de Primăria Generală!
High above (off) topic
"We knocked the bastard off."
Au fost cuvintele lui Edmund Hillary, primele rostite atunci când a dat de veste lumii că el şi fantasticul anonim Tensing Norgay au reuşit să se cocaţe pe Chomolungma. Şi Zeiţa Mamă a Lumii, spune legenda, s-a îndrăgostit de acel muritor care a îndrăznit şi a reuşit. L-a trimis îndărăt, la poalele muntelui, să facă bine tibetanilor şi nepalezilor năpstuiţi şi să spuie lumii că acolo, sus, pe Everest, e Acoperişul Lumii. După care, i-a promis, o să-l ia înapoi. S-a ţinut de promisiune azi noapte.
Sprâncenatul dixit: o fi ultimul mare om cu onoare şi pasiuni din epoca victoriană?
Restul e istorie şi a fost scrisă. Şi se va mai scrie.
Acestea le 'am inventat şi le susţin în numele tuturor sufocaţilor de marele oraş , în numele tuturor celor care urcă muntele, în numele celor ce au curaj să doarmă în sac de dormit sau în hamac sau pe saltea sau, de-a dreptul, pe pământ, sub cerul liber, în numele tuturor celor cărora li s'a luat de societatea în care trăim, de corporatişti şi stângişti, de conservatori (nu tu, bă, Voiculescule) şi sindicalişti, în numele tuturor celor care au curajul, în numele tuturor celor ce n'au renunţat.
Au fost cuvintele lui Edmund Hillary, primele rostite atunci când a dat de veste lumii că el şi fantasticul anonim Tensing Norgay au reuşit să se cocaţe pe Chomolungma. Şi Zeiţa Mamă a Lumii, spune legenda, s-a îndrăgostit de acel muritor care a îndrăznit şi a reuşit. L-a trimis îndărăt, la poalele muntelui, să facă bine tibetanilor şi nepalezilor năpstuiţi şi să spuie lumii că acolo, sus, pe Everest, e Acoperişul Lumii. După care, i-a promis, o să-l ia înapoi. S-a ţinut de promisiune azi noapte.
Sprâncenatul dixit: o fi ultimul mare om cu onoare şi pasiuni din epoca victoriană?
Restul e istorie şi a fost scrisă. Şi se va mai scrie.
Acestea le 'am inventat şi le susţin în numele tuturor sufocaţilor de marele oraş , în numele tuturor celor care urcă muntele, în numele celor ce au curaj să doarmă în sac de dormit sau în hamac sau pe saltea sau, de-a dreptul, pe pământ, sub cerul liber, în numele tuturor celor cărora li s'a luat de societatea în care trăim, de corporatişti şi stângişti, de conservatori (nu tu, bă, Voiculescule) şi sindicalişti, în numele tuturor celor care au curajul, în numele tuturor celor ce n'au renunţat.
10.1.08
Dacă doriţi să revedeţi...
Avem di tăti...
... da' ar fi bine să treceţi pe la budă înainte de a ieşi în Bucureşti!
Reciclarea resturilor menajere made in sectorul III.
De data asta semafoarele funcţionează. Aşa. Şi?
Maia, vecina lui Adi. Minune!
Mmm, ce oraş frumos!
Mamalicki, drepţi! Pică ţurţuri!
Într'una din zilele de haos alb, un post de ştiri (audio sau video, nu mai ţin minte) anunţa, după ce a aflat că bulgarii (ăia cu ceafa şi castraveciorii şi parfumul de trandafiri şi Hristo Stoicikov) au scos armata la împrăştiat zăpada (chiar şi în folosul unor autocare româneşti*), că şi falnic armia română, o ştiţi, aia care a defilat pe 1 decembrie, poate fi chemată de primari în ajutor, gratuit.
Numa' că nu ştiu dacă armata noastră a aflat şi ea, pen'că, iaca, deşi la geamurile fostului (?) centru de recrutare al MApN (Dumnezeule, ce mai tremurau băieţii pe vremuri acolo) de pe Ion Câmpineanu, fostă Regală, s'a făcut curat, la 20 de centimetri mai departe de propriul burlan pândeşte din Ceruri însuşi Ţepeş, Doamne!
* A propos de autocare româneşti în Bulgaria: la sfârşitul unui an senzaţional pentru recolte, în care am redevnit grânarul Europei şi am vândut pe bani grei superproducţia de (vorba boierilor de la curtea lui Ţepeş în bluesul lui Andrieş) cereale şi carne, şefii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură s-au dus, în păr şi cu familii, să facă un team-building de Revelion în ţara murăturilor. Or fi plătit din propriul buzunar?
Numa' că nu ştiu dacă armata noastră a aflat şi ea, pen'că, iaca, deşi la geamurile fostului (?) centru de recrutare al MApN (Dumnezeule, ce mai tremurau băieţii pe vremuri acolo) de pe Ion Câmpineanu, fostă Regală, s'a făcut curat, la 20 de centimetri mai departe de propriul burlan pândeşte din Ceruri însuşi Ţepeş, Doamne!
* A propos de autocare româneşti în Bulgaria: la sfârşitul unui an senzaţional pentru recolte, în care am redevnit grânarul Europei şi am vândut pe bani grei superproducţia de (vorba boierilor de la curtea lui Ţepeş în bluesul lui Andrieş) cereale şi carne, şefii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură s-au dus, în păr şi cu familii, să facă un team-building de Revelion în ţara murăturilor. Or fi plătit din propriul buzunar?
9.1.08
O scurta poveste despre zeciuiala
Povestea asta nu are legatura cu Vanghelistanul desi daca n-ar fi fost aglomeratie, daca nu mi-ar fi taiat astia telefonul, daca nu s-ar fi consumat tot creditul de pe cartela legitimului pe holduri de cate 3 minute ca sa auzim pana la urma "nimic in zona, imi pare rau, mai reveniti", poate nu mi-as fi luat inima in dinti si n-as fi iesit pe strada la agatat masini cu beculet verde si n-as fi aflat niciodata povestea unui barbat adevarat, din alta tara decat Vanghelistanul, dar tot Biukresh, Romunia.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.
Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...
- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.
Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...
- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)