Avem di tăti...
... da' ar fi bine să treceţi pe la budă înainte de a ieşi în Bucureşti!
Reciclarea resturilor menajere made in sectorul III.
De data asta semafoarele funcţionează. Aşa. Şi?
Maia, vecina lui Adi. Minune!
Mmm, ce oraş frumos!
10.1.08
Mamalicki, drepţi! Pică ţurţuri!
Într'una din zilele de haos alb, un post de ştiri (audio sau video, nu mai ţin minte) anunţa, după ce a aflat că bulgarii (ăia cu ceafa şi castraveciorii şi parfumul de trandafiri şi Hristo Stoicikov) au scos armata la împrăştiat zăpada (chiar şi în folosul unor autocare româneşti*), că şi falnic armia română, o ştiţi, aia care a defilat pe 1 decembrie, poate fi chemată de primari în ajutor, gratuit.
Numa' că nu ştiu dacă armata noastră a aflat şi ea, pen'că, iaca, deşi la geamurile fostului (?) centru de recrutare al MApN (Dumnezeule, ce mai tremurau băieţii pe vremuri acolo) de pe Ion Câmpineanu, fostă Regală, s'a făcut curat, la 20 de centimetri mai departe de propriul burlan pândeşte din Ceruri însuşi Ţepeş, Doamne!
* A propos de autocare româneşti în Bulgaria: la sfârşitul unui an senzaţional pentru recolte, în care am redevnit grânarul Europei şi am vândut pe bani grei superproducţia de (vorba boierilor de la curtea lui Ţepeş în bluesul lui Andrieş) cereale şi carne, şefii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură s-au dus, în păr şi cu familii, să facă un team-building de Revelion în ţara murăturilor. Or fi plătit din propriul buzunar?
Numa' că nu ştiu dacă armata noastră a aflat şi ea, pen'că, iaca, deşi la geamurile fostului (?) centru de recrutare al MApN (Dumnezeule, ce mai tremurau băieţii pe vremuri acolo) de pe Ion Câmpineanu, fostă Regală, s'a făcut curat, la 20 de centimetri mai departe de propriul burlan pândeşte din Ceruri însuşi Ţepeş, Doamne!
* A propos de autocare româneşti în Bulgaria: la sfârşitul unui an senzaţional pentru recolte, în care am redevnit grânarul Europei şi am vândut pe bani grei superproducţia de (vorba boierilor de la curtea lui Ţepeş în bluesul lui Andrieş) cereale şi carne, şefii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură s-au dus, în păr şi cu familii, să facă un team-building de Revelion în ţara murăturilor. Or fi plătit din propriul buzunar?
9.1.08
O scurta poveste despre zeciuiala
Povestea asta nu are legatura cu Vanghelistanul desi daca n-ar fi fost aglomeratie, daca nu mi-ar fi taiat astia telefonul, daca nu s-ar fi consumat tot creditul de pe cartela legitimului pe holduri de cate 3 minute ca sa auzim pana la urma "nimic in zona, imi pare rau, mai reveniti", poate nu mi-as fi luat inima in dinti si n-as fi iesit pe strada la agatat masini cu beculet verde si n-as fi aflat niciodata povestea unui barbat adevarat, din alta tara decat Vanghelistanul, dar tot Biukresh, Romunia.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.
Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...
- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.
Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...
- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.
8.1.08
În ţara lu' Electrica
Îi mai ştiţi p'ăia care nu fac faţă la consumu' Stalinbradului (copyright Emil N), de le pică locatarii exasperaţi pe stradă la ceas de seară de Ajun în Voluntari, da' nu mişcă'n front, că se supără Vindeanu? Ei, bine, aşa arată drumul public în faţa clădirii Electrica din centrul Bucureştilor, ocupat de muşchii lor de regie autonomă.
Later update: paranteza & linkul (far later) de după "Stalinbradului" (copyright Emil N)
Later update: paranteza & linkul (far later) de după "Stalinbradului" (copyright Emil N)
Legea lui 9544
Se ia un caz de doamnă. Sau, mă rog, cazul unei femei trecută prin plăcerile iubirii, ajunsă, după nouă luni de trudă, în pragul marelui moment. E gravidă. Naşte. Stă la bloc. În Bucureşti. România. Naşte. NAŞTE! Bărbate, e vremea ta: pune'ţi o pereche de pantofi, ia'i sacoşica, ia'i braţul, ai luat cheile maşinii?, hai să cobo... CEEEEEEEEE? Iar nu merge liftul? 'zde & 'mnez'nfundat, că se mânie şi mai rău!, pe scări la vale ...
Booooon...
Dar ce te faci dacă în ipoteza de lucru mai apare şi proprietarul maşinii 829 de la firma de taximetrie Meridian (9544 & 9588, 0751339544 nu încercaţi, abonatul Orange nu se află în zona de acoperire, o fi la metrou)? Păi...
Noooooooi, cum zicea regretatul Dem Rădulescu, într-un final educativ de B.D., dacă maşina 829 ne'a blocat ieşirea din parcarea în care un vecin mai şugubăţ şi fără ocupaţie de sărbători a făcut un iglu, da, tată, un iglu, nu alta, noi, deci facem aşa:
Porneşti motorul maşinii tale, îţi aşezi mama viitorului tău copil/nepot/copil din flori/... ("stai uşor, dragă, trebuie să se încălzească motorul", "dom'le, ce ne faaaaaaacem? nasc aici! nasc aici!", "stai, dragă, o rezolvăm, respiră, doi, trei, patru... ") şi suni la numerele afişate acolo'şea, pe maşina 829 până când viitoarea mămică îşi iese complet din fire şi chiar mai departe de atât. Până când o voce - aia, o ştim cu toţii, parcă toate's una, parcă ar fi dat examen la şcoala de popi, proba de canto nazal, înainte de a primi postul ăsta - se trezeşte surprinsă în faţa unei situaţii pe care nu o are cum rezolva.
"Doamnă", îi spui, "lucrez la o firmă privată, ca şi dumneavoastră, iar patronul meu a pus secretara să afişeze toate numerele noastre de telefon pe panoul de la intrarea în sediu!"
"Domnule, dacă vreţi să mă ascultaţi, dumneavoastră aţi sunat la dispecerat, este trecut de ora 19 iar după ora 19 nu mai lucrează nimeni la secretariat!"
Genial. Îţi mai rămâne 112. Nu, că te'a rugat Christian Ciocan să nu suni la 112 decâtdacă e o urgenţă de viaţă & moarte. In fact, este, dar cât i'ar lua unei salvări să treacă aceste Himalaye mici căzute peste Bucureşti, da'ţi'aş cu cionau'n unghiile de la picioare, Videne?!
Suni la poliţia rutieră, că tot ţine de ei (doar au blocat o arteră, mă rog, arteruţă!). Şi urmează următoarea discuţie la 9544:
- Domn'e, noi trimitem un echipaj, cu radar, să fotografieze, să constate infracţiunea şi să întocmească procesul verbal de sancţionare.
- Şi cu asta voi reuşi să ies?
- Domn'e, p'asta nu o ştiu şi nu pot să vă ajut. Legea nu ne permite să ridicăm sau tractăm maşini!
- (stare de stupoare!)
Restul dialogului ţine de absurd . Au fost invocate impozite ("da, domnule, şi eu plătesc impozite"), rostul şi funcţiunile organului de "siguranţă şi încredere", nu, fără "tot tacâmul", deşi situaţia de femeie care stă să'ţi nască pe scaunul din dreapta a maşinii blocate de taxiul 829 de la Meridian îţi poate folosi ca circumstanţă atenuantă atunci când judecătorul invocă acuzaţia de ultraj. Să fim cinstiţi şi să admitem că nici domnul poliţist n'a recurs la respectiva legendară "da' ce, eu i l'am făcut?" folosit deseori în troleibuzele aglomerate.
Bref. Afli, din gură în gură, unde şade taximetristul şi că a anunţat prin vecini că el până dimineaţă nu'şi mai mişcă maşina, aşa că te duci şi îi suni la uşă. Once. Twice, de trei ori, adjudecat. Tăcere. Suni la acelaşi 9544 şi le spui celor de acolo despre evoluţia situaţiei în cazul femeii care stă să nască.
- Mergeţi dumneavoastră la circa de poliţie de care aparţineţi şi anunţaţi acolo. E treaba poliţiei de proximitate.
Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
Alo, domnule, tovarăşi, sunteţi complet nebuni, mă rog, nu dumneavoastră ci făuritorii de legi . Dacă starea de stupoare s'a manifestat deja la primul dialog cu domnii de la 9544, dacă absurdul a dat năvală peste noi atunci, de data aceasta nu ne'a mai rămas decât să îl regretăm pe Bom,bo. Cred că, azi, 8 ianuarie ale lui 2008, ne vom fi simţit mult mai liberi, siguri & fericiţi în Congo!
To do list: a se face apel la prietenul unui prieten care lucrează la Gazeta Gorjului sau Ialomiţeanul, se roagă a se suna la 9544, a se invoca operabilitate, context, soluţiile pentru fluidizarea traficului, deblocare etc (limba de lemn a săptămânilor din urmă) şi arunca "sora mea stă să nască într-un astfel de punct de criză".
Ceea ce se şi întâmplă.
- Vom vedea care este cel mai apropiat echipaj de poliţie cu radar, să îl trimitem...
- Adică în cele douăzeci de minute scurse de la apelul primit nu aţi trimis încă?
Well, poliţia a venit după mai puţin de patru minute, au coborât trei - TREI! - agenţi de circulaţie (oare veniseră cu gândul să ajute la mutarea maşinii 829?), "dumneavoastră aţi dat apelul?", nu, dom'le, apel a dat domnu' ăla de la 0754268961 care îmi tot dă beepuri din 31 decembrie într'una şi când l'am sunat să'l întreb dacă îi filează o lampă m'a întrebat cine sunt şi că dacă îi spuneam cine sunt poate ne vedeam la o cafea. Eu n'am dat apel, eu am sunat, am aşteptat să mi se răspundă, am vorbit, nu o dată, de două ori...
Minune! În clipa aceea apare la geam domnu' de la etajul doi (din specia taximetrist), cu doamna soţia lui ("nu, n'am auzit soneria! de ce trebuie să chemaţi poliţia?") şi vin să îşi mute minunăţie de maşina 829 de la Taxi Meridian. Mă îndoiesc, doamnelor, domnilor, nea Ciocane, Vindene, dom'le ministru al MIRA, că procesul verbal (pe care am semnat ca martor înainte de a fi terminată întocmeala, mi se luase de acel Mitică, vroiam acasă) a constatat infracţiunea reclamată de mine. Asta pentru că nu îmi aduc aminte să îi fi văzut, pe cei trei agenţi, făcând vreo poză. Dar, pentru conformitate...
A propos, pe bătrânul de la etajul 1, care a ameninţat cu o sticlă pe parbriz în prezenţa celor trei agenţi, l'a luat organul în seamă?
Acestea fiind zise, nu pot decât să vă amintesc ştirea (o gravidă sau un parc de firobuze, tati, same shit, same country!) despre viaţa în Militarstanul fost al Sprâncenatului, viitor al Adei.
PS: Nu, nu era o gravidă în joc. Era, pur şi simplu, un nefericit de bucureştean care pleca de la muncă şi care, dacă era acasă, ar fi pus mâna pe lopată şi ar fi mutat din loc respectiva cazemată-iglu.
(Ultimele) Vesti din Vanghelistan - Ce oras urat!
To: Adriean Videanu
Cc: Mariean Vanghelie
Domnule primar,
"- Nu poooot saaa meeeelg!
- Haide, puiule, ridica piciorusele!
- Da' e zapada pleaaa muuultaaa...
- Nu-i nimic, faci muschi. Hai cu mama!
- Daaa' aluuuunec.
- Lasa, ca te tin eu.
- Daaa' e muldala zapada asta!
- Nu-i nimic, e doar apa, se topeste!
- Daaal se stlica gheeetele."
Acesta este un dialog stas intre mame si copiii lor, ma refer la mamele care nu au masina personala si nici nu reusesc sa gaseasca un taxi in intervalul 8-9.30 dimineata, ca sa-si duca odoarele la gradinita.
Voiam sa va spun ca pana si un copil de trei ani s-a prins ca totusi parca nu e in regula ce se intampla pe strazile astea. Mai voiam sa va spun ca in orasul dumneavoastra, pentru un adult in deplina putere si sanatate, a merge pe jos a devenit sport extrem. Unul dintre efectele perverse ale traficului infernal si ale mizeriei in care ne obligati sa traim este acela ca oamenii au inceput sa se retraga in custile de beton pe care cu pompa le denumiti apartamente si au taiat o multime de legaturi cu alti oameni, pentru ca ar pierde prea multi nervi si prea mult timp pe drum pana la o intalnire cu prieteni vechi.
Domnule primar, stiati ca pentru locuitorii sectoarelor 5 si 6 este vital sa reuseasca sa urce dealul Academiei inainte de orele 17, pentru ca altfel, fie vara, fie iarna, dureaza mai mult de 45 de minute sa parcurgi o jumatate de kilometru in panta? Asta inseamna ca timpul pe care il petrec la munca se reduce, ca pe strada nu sunt decat oameni nervosi, nefericiti, incruntati, care-si blesteama zilele, nesansa si da, ati ghicit, primarii si administratia drumurilor.
Nu uitati, domnule primar, ca 2008 e an electoral. Si pentru ce oras urat va veti bate! Iar de votat veti fi votati exact de cei pe care vi i-am descris mai sus: nervosii, nefericitii, incruntatii, cei ce traiesc zi de zi in orasul asta urat si-si incep diminetile cu tu'ti gura ma-tii si Pastele si Dumnezeii mamei voastre de hoti nenorociti lua-v-ar dracu, sa va bleep bleeep bleeeeep.
O zi buna, domnule Primar.
Cc: Mariean Vanghelie
Domnule primar,
"- Nu poooot saaa meeeelg!
- Haide, puiule, ridica piciorusele!
- Da' e zapada pleaaa muuultaaa...
- Nu-i nimic, faci muschi. Hai cu mama!
- Daaa' aluuuunec.
- Lasa, ca te tin eu.
- Daaa' e muldala zapada asta!
- Nu-i nimic, e doar apa, se topeste!
- Daaal se stlica gheeetele."
Acesta este un dialog stas intre mame si copiii lor, ma refer la mamele care nu au masina personala si nici nu reusesc sa gaseasca un taxi in intervalul 8-9.30 dimineata, ca sa-si duca odoarele la gradinita.
Voiam sa va spun ca pana si un copil de trei ani s-a prins ca totusi parca nu e in regula ce se intampla pe strazile astea. Mai voiam sa va spun ca in orasul dumneavoastra, pentru un adult in deplina putere si sanatate, a merge pe jos a devenit sport extrem. Unul dintre efectele perverse ale traficului infernal si ale mizeriei in care ne obligati sa traim este acela ca oamenii au inceput sa se retraga in custile de beton pe care cu pompa le denumiti apartamente si au taiat o multime de legaturi cu alti oameni, pentru ca ar pierde prea multi nervi si prea mult timp pe drum pana la o intalnire cu prieteni vechi.
Domnule primar, stiati ca pentru locuitorii sectoarelor 5 si 6 este vital sa reuseasca sa urce dealul Academiei inainte de orele 17, pentru ca altfel, fie vara, fie iarna, dureaza mai mult de 45 de minute sa parcurgi o jumatate de kilometru in panta? Asta inseamna ca timpul pe care il petrec la munca se reduce, ca pe strada nu sunt decat oameni nervosi, nefericiti, incruntati, care-si blesteama zilele, nesansa si da, ati ghicit, primarii si administratia drumurilor.
Nu uitati, domnule primar, ca 2008 e an electoral. Si pentru ce oras urat va veti bate! Iar de votat veti fi votati exact de cei pe care vi i-am descris mai sus: nervosii, nefericitii, incruntatii, cei ce traiesc zi de zi in orasul asta urat si-si incep diminetile cu tu'ti gura ma-tii si Pastele si Dumnezeii mamei voastre de hoti nenorociti lua-v-ar dracu, sa va bleep bleeep bleeeeep.
O zi buna, domnule Primar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)