3.12.07

Creşte locul de parcare pe cap de bucureştean


Uite-aşa creşte, spre noi culmi de regres şi tâmpenie, până la lobotomia finală pe care edilii prăfuitului oraş o vor aplica alegătorilor ce se strivesc unii pe alţii ca să vadă minunea schelei-de-crăciun cum se-aprinde în noapte.

Să vină Ceaşcă din Cuba să vadă cum nu se mai raportează producţii uriaşe la hectar, ci locuri de parcare record la metrul pătrat de asfalt îmbordurat.

Mă pregătesc să emigrez la Ciorogârla. Mai vine cineva?

2.12.07

1 decembrie teve

Multumesc pe aceasta cale televiziunii publice pentru serviciul la fileu pe care subordonatii tovarasului Alexandru Sassu l-au facut unei anumite parti a PSD (voluntar sau nu, nici nu mai conteaza) atunci cand, spre finalul paradei de la Arcul de Triumf (gata? inseamna ca de luni se circula iarasi normal? Domane, de ce oi fi scris paranteza asta? cand se circula normal in Bucuresti? si ce mai e normal, oare?), au comutat peste acea bucata de tribuna oficiala (a propos, domnule Basescu, va sedea mi-nu-nat langa mult prea simpaticul nostru fost intermiar Vacaroiu) in care, amintindu-si de pubertate si de telenovela istorica romaneasca Razboiul de Independenta (cei de varsta mea sigur nu au uitat serialul din 1977, despre 1877), Prostanacul a dovedit ca nu degeaba i se spune astfel si a fluierat (pardon, fredonat fluierand) - bagandu-si Geoana cat mai adanc in ea de tribuna oficiala si de protocol si de rang de presedinte al principalului partid parlamentar, fie el si in opozitie - una din cele mai celebre cantari ostasesti din coloana sonora a acelui film, pe care fanfara reprezentativa a armatei membre a Pactului Nord-Atlantic tocmai ce o intona. Drum bun, drum bun, drum bun, drum bun, drum bun dragi osteni...

Pentru aceasta performanta le iert gafa din jurnalul de seara cand, pe la 19:09, au tinut transmisiunea in direct minute bune fara ca bradul lui Videanu sa se lumineze si au schimbat din regie pe un alt subiect la 19:13, adica fix cu doua secunde inainte ca in transmisiunea paralela de pe Realitatea sa inceapa show-ul propriu-zis. Ma rog, impaunat, show-ul, si pe TVR, si pe RTV, de comentarii cu zeci de epitete, care mai de care mai pasoptiste ca fond...

(la ora asta, 2:31, tocmai se transmite in reluare jurnalul si ma pot bucura din nou de deliciile mandriei de a fi roman si mai descopar ca dupa ce Mihaita, moderatorul, a vorbit vreo 45 de secunde, au revenit cu imagini din Piata Unirii)

Am inteles ca ar fi sau nu cel mai inalt brad din Europa; c-ar mai fi la Porto unul mai inalt dar mai scund cu un metru. Ca, de fapt, asta nu e brad de-adevaratelea, dar ca avem, anul acesta, cel mai mare brad si ca asta e dovada clara ca suntem in Europa. Am vazut o Piata a Unirii plina (arata chiar impresionanta, multimea aia; nu stiu cati or fi fost dar, ochiometric, ma hazardez sa pun un pronostic: vreo 200.000); am mai vazut si o coada de faruri, intinzandu-se de la Coltea pana in Romana (sensul celalalt era gol-golut!). O coada care statea, asa cum nu imi amintesc sa fi vazut vreodata stand cozile pe Magheru - iar pe Magheru chiar se sta!

Si am mai auzit-o pe Otilia de la Realitatea spunand ca sunt multi oameni, nu stie cat de multi dar stie ca toti privesc inmarmuriti la jocul de lumini. Iar Otilia de la Realitatea i-a transferat legatura lui Mihai de la Realitatea - care, insa, a avut cateva secunde pana a reusit sa percuteze. Probabil ca si el, Mihai de la Realitatea, a fost unul dintre cei toti ramasi inmarmuriti.

Si tot 1 decembrie teve: Antena 1 a dat filme istorice (seara l-am prins, la Antena 2, pe Tutu Condurateanu crapand de admiratie - probabil ca astazi, la Etno, o sa intrebe vreun medic daca o sa ramana cu sechele; nu, categoric, n-o sa ramana, a ramas deja! - intr-un dialog cu megadisidentul revolutionar Sergiu Nicolaescu, acest Mihai Viteazu al regiei, acest Miclovan al scenariului, acest...); si cum mergea televizorul meu, spre amiaza, ca televizorul, tocmai pe Antena 1 in vreme ce rasfoiam un jurnal-cronica a primilor ani ai secolului trecut scris de Bacalbasa, numai ce-l aud din teveu pe un pui de dac intrebandu-si bunicul: Dar de ce ii spune Dracul? Ridic privirea si ce-mi vad ochii? Film artistic despre Vlad Tepes. Ia, imi zic, sa vedem, cum conspirau negustorii sasi de la Brasov impotriva onestilor targoveti targovisteni? Ca, vorba aia, azi e ziua in care inima mea de etnic german trebuie sa arda alaturi de cea a aproape prusacului Ferdinand Intregitorul... Si ma uit eu fix vreo trei minute pana cand, pe un soare orbitor (vreo 11 sau 12 ceasuri va fi tot fost), fara vant, cu vreo sapte-opt grade peste zero (dati onor generalului Celsius ca ne-a ridicat in grad Ziua Nationala), numai ce imi cade curentul. Am verificat - nu era de la panoul meu. Asa ca vin si va zic: Traiasca-va Romania!

PS: Mai Emile, mai Spranceantule, voi sunteti chiar niste chitibusari , niste pur si simplu rau intentionati! V-ati uitat numai la senile si microfisuri... Voi chiar n-ati vazut ce blonde spectaculoase i-au plantat in portierele utilitarelor SRI si SPP Marelui Amator De Blonde De La Cotroceni?

30.11.07

Bideul şi Copoul

Nu ştiu cât a costat bideul cu care a cadorisit sediul Partidului Democrat senatorul cu acelaşi renume (bideu) Marius Marinescu, tipul care îi facea zile fripte deloc irascibilului Adriean Videanu. Oricum, pe lângă weceul public din Copou, bordurile videanului din capul Primăriei noastre sunt nişte biete jucării nevinovate, mizilic, bani pentru ciungă şi seminţe.



Ce ştie oare să facă buda ieşenilor, măi, tată? Că dintre toate toaletele extravagantului Jemal Wright, modelul Isis, cel în cristale Swarovski, valorează numai 75.000 - dolari, nu euro! Şi nici wc-ul cu telecomandă şi mp3player de la Toto nu e! Bine, ar mai fi buda din aur, prezentată la târgul de lux Extravaganza de la Moscova, la un preţ special rusesc (250.000 de euro).

Două gări, două şantiere

La Köln, în Breslauer Platz, în spatele gării princpiale, se construieşte. Regulamentul local spune clar: orice lucrare de excavare se face sub atenta supraveghere a arheologilor. De altfel, orice săpătură scoate la iveală mici vestigii - fie ele romane, fie medievale. Bombarfamentele aliaţilor au răvăşit oraşul de pe Rin astfel că întregul oraş e un vast sit arheologic. Câteodată autorizaţia de construcţie este anulată pentru că amplasamentul este mult prea bogat în istorie. Nimeni nu are nimic de obiectat. Unde-i lege nu-i tocmeală.



Bucureşti. Primarul, Adriean Videanu, continuă ceea ce nu au reuşit să termine comuniştii. Vestigii istorice? Mofturi! Ce, un ciob din oala lui Bucur? Da' ce, era de marmură? Măcar avea borduri Bucur, ăsta, la stână? N-avea. Ia, gata, un bloc de birouri, vă rog. Şi defrişaţi copacii ăia. Repede! Cum? Poarta asta e monument istoric? Ia, repede, răsturnaţi o macara peste ea, să vedeţi cum nu mai e.


Nu ştiu cum dracului se face, totuşi, că, indiferent de numărul filtrelor suplimentare prin care trece un şantier la Köln, tot reuşesc nemţii ăia să termine vreo patru lucrări până când la Bucureşti de abia începe spartul unui rând de asfalt...



A propos, îşi aduce aminte cineva de câte decenii stă căscată stă gaura aia cât toate zilele între Piaţa Chibrit şi Podul Constanţa?

"La mama" mă-tii!

"Doamna doctor", i-a spus asistenta, la sfârşitul scandalului, şefului de secţie boli infecţioase, "nu vă mai enervaţi. De 30 de ani lucrez fără mănuşi, vreţi dumneavoastră acum să-l convingeţi pe imbecilul ăsta de director că avem nevoie pe secţie de mănuşi de unică folosinţă? Nu vă mai enervaţi, doamnă doctor, zău aşa..."

Schimbare de cadru.
Orădeni (Rodica & Bogdan) veniţi în interes de serviciu la Bucureşti. Foame. Prânz. La mama, Călăraşilor colţ cu Delea Veche (loc de care mă leagă nişte amintiri de pe când mileniul în curs era mai mult decât mic). Caşcaval pane, cartofi prăjiţi, cu brânză rasă. Şi un Rooibos de portocale, vă rog! Chelnerul ia meniul de ceaiuri, îl răsfoieşte (probabil că e nou angajat, nu l-a folosit încă) până ajunge la ultima pagină. Se luminează / lămureşte: Rooibos orange doriţi?
Well, thank You, Lord, for the English, I finally could have a conversation with a Romanian waiter in Romania, in Bucharest, on Delea Veche Street.
Vine ceaiul, vin şi porţiile de mâncare, Bogdan, ca un june holtei, în plină şi continuă creştere ce este, mănâncă înfulecând, fără mofturi. Rodica, mămică de felul ei, în timpul liber, în rest puţin şefă de revistă de (tele)comunicaţii, muşcă din primul cartof şi constată că porţia a fost pregătită (probabil) atunci când se întâmplau amintirile mele cu La mama de (aproape) altă dată.
Apelăm la ruşinea unui piccolo (ospătarii aveau nişte bancuri de împărtăşit în jurul casei de marcat) şi rugăm să se întreprindă ceva în sensul confortului gastronomic al oaspeţilor noştri ardeleni. Ceea ce începe a se concretiza printr-o lungă pauză. Ultima soluţie: dat iama în bucătărie. Unde aflăm cu stupoare că vin imediat cartofii, sunt în fripteuză. Minunat, dar aţi încercat să vă gândiţi puţin la faptul că în timp ce se prăjesc aceşti cartofi se răceşte caşcavalul?

În cele din urmă vin două porţii noi - sau, mă rog, calde, în schimbul porţiilor parţial atinse. Aşa că, la final, am găsit toţi bănuţii de după virgulă şi dacă 46,20 RON a scris pe bon, apăi, no!, 46,20 am lăsat. Iar dacă aţi mâncat ieri după amiază, mai târziu de ora 16:00, caşcaval pane la La mama, să ştiţi că s-ar putea să fi fost cel din porţia aproape neatinsă a Rodicăi!

PS: Să ştiţi că la Edgar's Pub îţi aduce un tub de miere, ca acelea de ketchup, nu o cutiuţă de 20 de grame. Adio, mamă!

29.11.07

De la Mahomed la Fecioara Maria


De ce ar fi asta mai puţin revoltătoare decât asta?
Ce ar trebui să facă, acum, creştinii? Să iasă în stradă? Să ardă steaguri? Să dea foc maşinilor cu girofar? Să lupte împotriva combaterii cancerului mamar? Să boicoteze produsele... Care produse?
Dacă nu s-ar fi făcut atât caz pe marginea afacerii "caricaturile daneze", aş fi zâmbit şi uitat. Doar că mi se pare că unii sunt mai dulăi iar alţii mai căţei...

(sh)it happens (only) in Bucharest

Cum? Nu mai aveţi nici în picioare?



Cum naiba se întâmplă numai chez le petit Paris asemenea anomalii? Cum să rămâi, ditamai regie de transport public metropolitan, în imposibilitatea de a acoperi cererea de bilete? Hai, am învăţat să înţeleg hoţia, aş fi ascultat aproape cu indiferenţă o ştire despre un comision aparte obţinut de onor conducere pentru achiziţionarea unor noi rame (parcă aşa le spune) de metrou mai vechi decât curcişătorul britanic. Dar asta e curat prostie! Cum să rămâi fără cartele, dragă Metrorex?
Am încercat să aflu de pe site-ul Metrorex declaraţiile de avere ale conducerii SC Metrorex SA. Nix! Asta apare pe link-ul "Transparenţă" iar la "Despre noi" avem "Generalităţi", tovarăşi. Mai avem un "Istoric", un "Exploata" (whatever this means - "pagină în construcţie") şi mai avem poze frumoase, cinste cui le-a pozat!
Şi oricât de deştept ar fi Google, domnii Gabriel Daniel Mocanu, Ştefan Rotaru (responsabil cu achiziţiile publice) şi Gabriel Sburlan (poate ne ajută doamna Lenuţa Popa), Alexandru Taflaru (domnul care aduce marmură şi travertin - a propos, să nu cumva să lăsaţi copiii să se dea cu trotineta pe travertin!) sau Nicolae Grigore.



Ce ştiam din alte părţi e că linia de metrou până la Otopeni va costa un miliard de euro (mă rog, atât costă înainte de a începe lucrările, că autostrada Bechtel nu se naşte dar costă din ce în ce mai scump). Iar de pe site-ul Metrorex am mai reuşit să aflu, referitor la banii care circulă prin contabilitatea domnului Grigore de la Metrorex, că proiectele de modernizare costă, în trei etape (bani de la Banca Europeană de Investiţii), peste 570 de milioane de euro. Dar o sinapsă care să facă prognoze pe marginea consumului de cartele nu face parte din modernizarea Metrorex!

Pe scroll-ul din deschiderea paginii, Metrorex ne informează că "circulaţia trenurilor se desfăşoară normal" iar "călătorii sunt rugaţi să respecte indicaţiile de pe legitimaţiile de călătorie". Ia, hai, lăsaţi dracului Compactul şi Libertatea, Beigbederul şi Coelho; mai citiţi şi voi o carte sau măcar o cartelă. Cum? Nu aveţi cartele?