Oraşul e liber. Staţi departe de el!

Se circulă, să se oftice Videanul!
Se poate parca fără plată în centru!
Se face mai puţin de un sfert de oră din Băneasa la Gara de Nord!
Se claxonează mai puţin!
Se pot ocoli gropile mai uşor!
În autobuz/metrou/troleu/tramvai te calcă numai o singură babă pe picioare!

Cetăţeni, vă ordon: mai staţi în concediu!

BD la mare, cu mulţumiri de la oraşul Potcoava

Închideţi tabul cu "Libertatea", aruncaţi sudoku pe fereastră, a apărut un nou număr din revista "Poliţia Română", o ediţie estivală plină, după cum ne-a obişnuit colectivul redacţional, de sensibilitate, dramatism, optimism şi organe în acţiune. 52 de pagini savuroase, fără nici un pic de publicitate (Oare cum de reuşesc să se menţină pe piaţă? Ah, am uitat, le dăm noi nişte bani din buzunar).

Spicuim din sumar:

"Poliţistul, prietenul nostru" - editorial de Nicuşor Dulgheru

"Un poliţist român apără legea în Kongo - infernul dintre viaţă şi moarte"

"Litoralul românesc - oază de linişte şi frumuseţe"

"Ripostă la pericole asimetrice la adresa securităţii regionale"

"Parteneriat româno-american de dimensiuni transcontinentale"

"Scrisoare de mulţumire din partea oraşului Potcoava pentru poliţistul şi omul Gabriel Neagu"

"Poliţia sătească la timp european"

"Teze şi antiteze juridice - Dreptul la apărare II"

"Drapelul, între tradiţie şi simbolism"

"Miss Poliţia Română" (Cu poză!!!)

"A sosit vacanţa", articol gingaş, cald, pentru copiii care şi-au făcut abonament la această publicaţie, din care îmi permit să citez: "Dragi copii, Cu aripi de lumină şi raze jucăuşe, vara, cea mai bună prietenă a voastră, a sosit. Ea vă duce soare zâmbitor, zile călduroase, jocuri vesele şi mult dorita vacanţă. Munţii înalţi cu poteci şerpuite, marea cu valuri înspumate şi toate drumurile vacanţei le veţi lua cu asalt, dornici să colindaţi şi să cunoaşteţi lumea. Nu uitaţi, însă, ca în bagajele voastre, alături de glume, şotii şi năzdravănii, să aşezaţi la loc de cinste şi regulile de circulaţie"

La final, reproducem şi o epigramă, mărturie elocventă a spiritului sensibil, isteţ, aplecat spre artă al poliţistului român:
"La şpriţ amic este cu mine
Dacă nu umblă-n portofel,
Deşi preferă soiuri fine,
Ce bea e nobil... nu şi el".

Copleşiţi de un asemenea regal literar, nu putem decât să spunem în cor: "Jos caşcheta, domnilor poliţişti!"

România lor pe banii noştri

Curs de referinţă al BNR, ai? Electrica Muntenia Sud are, probabil, propria Bancă Naţională. Republica Electrica Muntenia Sud.

Ciobu' nu sare departe de gingie!

De regulă-s zgârcit şi vin cu gustărica la pachet de acasă. Rareori ajung să mănânc în oraş. Alţii o fac, din când în când sau mai des. Cristi Roman a făcut-o deunăzi, într-o locantă bucureşteană, colţ cu Grădina Icoanei, în care am băut frumos de câteva ori. Aşadar, mâncaţi pe riscul dumneavoastră, cu băutul nu ştiu ce să mai zic dar deschideţi de două ori ochii înainte de a deschide o dată gura.
Ceea ce a păţit bucătarul de serviciu al blogosferei ni s-a întâmplat de mai multe ori: la Lacu Sărat, Sprâncenatului pe Clisura Dunării, Ilincăi la Felix, parcă (la Felix era, Ilinca?). De fiecare dată mortu' a fost de vină. Şi d-aia se duce văru' Costică an de an la Nessebar!

Dangerous Zăbrăuţi Area & Capătu’ lui 14

Azi, lupa pe "Ferentari neighbourhood", "located in the South-South-West of Bucharest at a distance of 2.5 up to 5 km from the city center". Articol documentat solid, cu referinţe, fotografii, chiar şi cu o hartă. Ciudat la cartierul ăsta sunt vecinătăţile. Ia fiţi atenţi: "...the main boundaries are: Şoseaua Sălaj and sometimes Calea Rahovei to the North West, the industrial area...". Cum adică "sometimes"? Cam alonecoasă zona. Dar explicaţia e mai jos: "These boundaries, being totally unofficial, are subject to individual interpretation". Înţeleg şopârla cu "totally unofficial" care dă impresia de no man's land, dar asta cu "individual interpretation" e genială. Nu poţi decât să-ţi închipui că fiecare locuitor din Ferentari are o părere proprie (şi complet diferită de ale celorlalţi) despre graniţele cartierului. Ceea ce, dacă pot să am şi eu o "individual interpretation", nu-i departe de adevăr, căci unii de pe acolo şi-au întins "boundary"-urile până pe la suburbiile Romei.

Pe urmă vine partea interesantă: capitolul "Crime". Aşadar, Ferentari "is the center of drug dealing in Bucharest... Areas such as Vadul Nou, Zăbrăuţi, Prelungirea Ferentari, La Maici are notorious for squatting, and resorting to violence when they are served with eviction notices".
Nu-i fascinantă engleza asta? Citeşti chestiile astea (crime, drug dealling, squatting, eviction notices) şi-ţi imaginezi cine ştie ce Bronx.

Continuăm cu "Pantelimon district" şi el cu "bad reputation". I-auzi: "Most of peoples thinks that this reputaion is based on "gipsys" acts... and thats true". După dialectul englezoid în care şi-a înşirat cugetarea, cred că autorul e unul dintre băieţii invidioşi din Vadul Nou (New Watercrossing – n.m.), care a luat bătaie în "one of the famous areas for crime and prostitution" – Capătu' lui 14, pe lângă care au copilărit membrii trupei B.U.G. Mafia.

Bucureşti online

Aflu din inepuizabila Wikipedie că am trăit într-una dintre cele mai prospere regiuni din Bucureşti, şi anume "districtul Militari". Foarte tare, îmi zic, ce bou am fost că m-am cărat de acolo. Mi s-o fi urât de trăit bine sau ce?! Avem de toate, domnule: "Metro system", "buses" şi "high-speed tramways", care mă legau de centrul oraşului şi de principala staţie feroviară. Şi cu şopingu' stăteam mişto, că eram strâns între Cora şi Carrefour, plus câteva Mega Image-uri presărate pe parcurs. Plus alimentara unde primeam, seară de seară, restul în bomboane şi pastile de ciungă, plus babetele care vindeau laptele în bidon, pe trotuar, chiar în faţa Reiffeissen, plus ăla cu piuliţe, plus ălălalt cu RCA-uri la Piaţa Gorjului. "Shopping is easy since" poţi cumpăra leucoplast cu rivanol chiar din tramvaiul de high-speed 41, la pachet cu şurubelniţe şi Libertatea.

Şi după ce m-am relaxat citind năzdrăvăniile astea, m-a luat pohta să văd şi ce se mai povesteşte despre alte cartiere bucureştene dragi mie. La Berceni se spune doar că e un cartier al Bucureştiului, ceea ce e, totuşi, discutabil, pentru că nimeni n-a reuşit să demonstreze asta. La Colentina, se bate câmpii cu o legendă referitoare la originea numelui, dar se mai aminteşte că "one of the most famous hip-hop bands in Romania, Paraziţii, comes from Colentina".

Bomboana a fost alta. M-am tăvălit pe jos de râs când am citit că, din 1950, Rahova a intrat într-o perioadă de "declin urban". Din 1950? "Declin"? Şi mai ales "urban"? LOOOL!

Continuăm mâine.

Le paysan